Tribunalul DOLJ. Ordonanța președințială, marcă, cuvânt-cheie, Google ADS

Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2021:164.______

Dosar nr. ____________

R O M Â N I A

 

TRIBUNALUL D___

SECȚIA I CIVILĂ

Sentința civilă Nr. 736/2021

Ședința publică de la 08 Decembrie 2021

Completul compus din:

PREȘEDINTE L_______ C________ C_____

Grefier F_________ C_______ C_______

 

 

Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta A_____ A__ și pe pârâta LIBRĂRIE.NET SRL, având ca obiect ordonanță președințială.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 07.12.2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 08.12.2021, când a hotărât următoarele:

 

T R I B U N A L U L,

 

Asupra cauzei civile de față:

La data de 2 august 2021, reclamanta A_____ A__ a formulat ordonanță președințială în contradictoriu cu pârâta LIBRĂRIE . NET SRL, a formulat cerere de ordonanță președință, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la încetarea oricărui act de folosire neautorizata a mărcii „L_____” sau a denumirilor similar-confundabile in activitatile de promovare si de publicitate, inclusiv in mediul online, in cadrul platformei Google sau prin intermediul serviciilor de promovare plătită de tip „AdWords”, respectiv promovare in baza căutărilor realizate de către utilizatorii platformelor online după cuvântul „L_____”; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

În motivare, se arată următoarele:

Parata incalca drepturile de proprietate intelectuala ale reclamantei conferite de mărcile inregistrate; Portofoliul de mărci inregistrate de reclamanta si notorietatea acestora; Dovezi ale folosirii neautorizate de către parată; Raporturile dintre reclamanta si parata anterior introducerii prezentei ordonanțe presedintiale; Ilicitul actelor paratei, incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala ale reclamantei, a regulilor privind concurenta neloiala si a dispozițiilor Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare si publicitate comparativa; Elemente privind încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală; Elemente privind concurenta neloiala; Elemente privind publicitatea înșelătoare; Condițiile specifice ordonanței presedintiale sunt îndeplinite; Enunțarea condițiilor; îndeplinirea condițiilor in cazul de față; Aparenta Dreptului;Caracterul Provizoriu si urgent al măsurii dispuse; Neprejudecarea fondului cauzei; Dreptul de proprietate intelectuala face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente; Existenta riscului unui prejudiciu greu de reparat.

Parata incalca drepturile de proprietate intelectuala ale reclamantei conferite de mărcile înregistrate A.l. Portofoliul de mărci înregistrate de reclamanta si notorietatea acestora

Reclamanta deține drepturi de exclusivitate pe teritoriul României asupra denumirii „L_____”, prin intermediul înregistrarrî la Oficiul de Stat pentru Invenții si Mărci (denumita in cele de urmeaza „OSIM”) a următoarelor mărci: L_____, avand nr. de depozit M 2006 _____ din data de 18.07.2006 si nr. de marca înregistrata ______ din data de 01.08.2007; L_____.RO Respect pentru oameni și cărți, avand nr. de depozit M 2017 _____ din data de 28.11.2017 si nr. de marca ______ din data de 11.09.2019; L_____ WE KNOWBOOKS, avand nr. de depozit M _________ din data de 02.11.2020, decizia de admitere publicata in Nr. BOP14/2021 din data 30.04.2021.

În Anexa Nr. 1 se găsesc atașate dovezile înregistrării mărcilor „L_____”.

In prezent, marca „L_____” este recunoscuta ca una dintre cele mai mari librarii din Romania, fiind un punct de reper in acest domeniu. Prima librărie a fost inaugurata in anul 1991 in B_____ (aflandu-se pe ___________________________, locația a devenit de-a lungul timpului un veritabil punct de atracție turistica, data fiind poziționarea ultracentrala), iar ulterior activitatea a fost extinsa si către servicii de editura, tipografie si chiar si de producție de albume muzicale.

In alta ordine de idei, nivelul ridicat de cunoaștere al mărcii „L_____” reiese in maniera evidenta din vânzările efectuate sub aceasta marca, care se afla in continua creștere:

Vanzari 2016: 27.407.035 lei (>douazeci si șapte de milioane de lei)

Vanzari 2017: 31.195.407 lei (>treizeci si unu de milioane de lei)

Vanzari 2018: 39.913.929 lei (>trezeci si noua de milioane de lei)

Vanzari 2019: 54.210.029 lei (>cincizeci si patru de milioane de lei)

Vanzari 2020: 65.629.269 lei (>saizeci si cinci de milioane de lei)

Cu alte cuvinte, in perioada 2016 – 2020, sub marca „L_____” a fost comercializate produse in valoare totala de ___________ lei (>doua sute optsprezece milioane de lei, echivalentul a mai mult de 44 de milioane de euro) – reprezentând o dovada incontestabila a notorietății.

Astfel, după cum reiese si din vanzari, reclamanta se bucura de o clientela fidela in continua creștere, clientela care asociaza marca „L_____” cu produse si servicii de Înalta calitate.

În Anexa Nr. 2 se găsesc imagini cu activitatea reclamantei si dovezile vânzărilor in conformitate cu extrasele preluate din cadrul platformei Ministerului Finanțelor.

A.2. Dovezi ale folosirii neautorizate de către parata

Recent a fost adus in atentia reclamantei faptul ca parata profita de renumele mărcii „L_____” si redirectîoneaza clienții care incearca sa acceseze produsele si serviciile „L_____” către propria pagina web, unde afiseaza clienților produse care au alta proveniența.

In urma unei cercetări amanuntite a departamentului IT al reclamantei si al agenției Zarbi (agenție de publicitate si marketing in mediul online), a fost identificat faptul ca in ultimele luni, mare parte dintre utilizatorii platformei Google care au efectuat cautarea „L_____” in motorul de cautare online, au fost redirectionatî către pagina web a paratei, in speța www.librarie.net. fiindu-le afisata o paleta larga de produse care nu provin de la reclamanta.

Cu alte cuvinte, utilizatori reali, consumatori sau chiar clienți fideli ai librăriei „L_____”, au încercat sa caute in cadrul motorului de cautare Google si sa acceseze produse si servicii care provin de la reclamanta si au efectuat cautarea „L_____”. Reiterând cele de mai sus, mai mult de jumătate dintre aceștia, au fost redirectionată către pagina web a paratei, fiindu-le afișate produse cu o proveniența diferita.

Așadar, Ia introducerea termenului „L_____” in motorul de cautare „Google” se obțin rezultatele redate mai jos-se observă captura de imagine a motorului de cautare Google, in urma căutării după cuvântul „L_____” si rezultatele returnate:

Aceasta captura de ecran este certificata electronic in fata notarului. În Anexa Nr. 3 se găsesește încheierea de certificare nr. 7/15.07.2021.

Practic, atunci când consumator interesat de produsele si serviciile „L_____” efectuează aceasta cautare in cadrul platformei Google, acest consumator este directionat către pagina web a paratei.

Avand in vedere cele mai sus aratate, solicitam onoratei instanțe sa observe faptul ca primul rezultat este un anunț plătit (evidențiat prin intermediul marcajului „Ad” (in traducere „anunț”}, ce directioneaza persoana interesata de produsele reclamantei către site-ul www.librarie.net (apartinand paratei). Următorul rezultat este unul organic, ce directioneaza către site-ul www.l_____.ro (apartinand reclamantei).

Promovarea prin intermediul Google Adwords se refera la reclamele ce apar deasupra rezultatelor organice când se face o cautare in platforma „Google”. Primele rezultate ce apar sunt cele plătite (Google Adwords), următoarele fiind cele organice. In cazul acestui canal de marketing online, cel care se promovează licitează pentru anumite cuvinte cheie si plătește atunci când o persoana acceseaza respectivul link prin apasarea pe anunțul respectiv. Astfel, in momentul introducerii mărcii „L_____”, primul rezultat va fi cel promovat si nu cel organic. In cazul nostru, primul rezultat va fi site-ul www.librarie.net si apoi rezultatul organic www.l_____.ro. fapt ce in mod cert creeaza confuzie in rândul publicului vizat, avand in vedere similitudinea produselor si serviciilor vizate de ambele entitati.

Cu ajutorul platformei Google Adwords, a fost efectuata o analiza comparativa a campaniilor de promovare in baza cuvântului de cautare „L_____” efectuate atat de Reclamanta, cat si de Parata, in perioada 13 aprilie 2021 -19 iulie 2021. Va rugam sa gasîti în continuare o captura de ecran conținând rezultatele:

După cum poate fi liber observat, in perioada 13 aprilie – 19 iulie, reclamanta s-a suprapus cu parata (librarie.net) in 37,93% dintre cazurile in care a fost efectuata campania de licitare pentru cuvântul cheie de cautare ‘l_____’ (precum reiese din Rubrica „Overlap Rate”{„Rata de suprapunere”)), iar in aceste cazuri, reclamanta s-a afișat peste parata (librarie.net) doar in proporție de 49,12% (precum reiese din Rubrica „Outranking share”(„C___ de depășire”)).

Cu alte cuvinte, o parte considerabila dintre utilizatorii platformei Google au fost direcționări către site-ul www.librarie.net deși aceștia au cautat pe Google marca „l_____”, apartinand reclamantei.

Prejudiciul creat reclamantei este iminent si foarte dificil de cuantificat si de recuperat deoarece atingerea adusa unei mărci cu un grad ridicat de cunoaștere implica efecte care se pot răsfrânge in timp asupra mărcii înregistrate si asupra puterii sale de atracție.

Imaginea unei mărci notorii in percepția publicului consumator se construiește in timp, cu eforturi constante si cu investirii majore, iar apariția unor semne care supun publicul unei confuzii in ceea ce rivește originea comerciala nu poate decât sa ineficientîzeze in mod nelegal eforturile depuse de titularul de marca pentru a creste cota de piața a mărcii înregistrate.

In consecința, cat timp utilizatorii sunt redirectionati către pagina web apartinand paratei, drepturile asupra mărcilor reclamantei continua sa fie încălcate.

A.3. Raporturile dintre reclamanta si parata anterior introducerii prezentei ordonanțe presedințiale

Parata activeaza in domeniul comerțului de cârti inca din anul 2001, in prezent pagina web www.iibrarie.net fiind dedicata comerțului de cârti în proporție de 80%, dar comercializând printre altele si filme, muzica si jucării.

Produsele reclamantei se regăsesc in cadrul paginii web www.librarie.net după cum putem observa din captura de imagine.

In pofida relației de colaborare, reluând linia de idei anterioara, parata observând succesul de care se bucura reclamanta, incearca sa deturneze clientela prin redirectionarea utilizatorilor Google care cauta produse si servicii provenind de Ia reclamanta, către alte produse comercializate de către parata.

Utilizatorul Google nu este directionat către produsele L_____ care sunt vândute pe pagina web www.librarie.net. ci către alte produse care sunt prezente pe aceasta pagina si au cu totul alta proveniența.

Practic, parata plătește serviciile Google Adwords de promovare, astfel incat sa deturneze clientela reclamantei.

Observând aceste practici de utilizare neautorizata si deturnare a clientelei, in data de 12.03.2021 a transmis o notificare către parata sub nr. de registratura interna 1026/12.03.2021. Prin intermediul notificării, am adus in atentia paratei faptele de care se face vinovata si i-am solicitat sa înceteze, de indata, promovarea efectuata in mediul online sub denumirea „L_____” si transmiterea dovezilor aferente acestei încetări. În Anexa Nr. 4 se găsește notificarea 1026/12.03.2021.

Pentru a clarifica situația, a fost menționat foarte dar ca reclamanta nu se opune comercializării produselor „L_____” care provin de la reclamanta in cadrul paginii webwww.librarie.net. că doar sa înceteze sa deturneze clientela care cauta marca „L_____” către produse de pe site care au alta proveniența.

In pofida notificării trimise de reclamanta în luna martie, patru luni mai târziu, parata se promovează sub marca „L_____” si deturnează clientela in continuare.

In aceste condiții, reclamanta nu are la dispoziție alta varianta decât aceea de a se adresa instanței de judecata pe calea ordonanței presedintiale in vederea interzicerii imediate si provizorii a folosirii mărcii in cadrul promovării pe platforma Google, folosire care are ca scop deturnarea clientelei reclamantei.

Ilicitul actelor paratei, incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala ale reclamantei, a regulilor privind concurenta neloiala și a dispozițiilor Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare si publicitate comparativa

A.4. a) Elemente privind incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala.

Asa cum a demonstrat mai sus, parata, cu rea-credinta, a procedat la utilizarea neautorizata a mărcii „L_____” pentru a deturna clientela reclamantei si a obține un profit necuvenit si avantaje ne legale de pe urma ren urnei ui mardi „L_____”. Ceea ce dorim sa evidențiem este faptul ca parata in mod intenționat si cu rea-credinta a ales utilizarea cuvantul-cheie ce reprezintă marca inregîstrata a reclamantei raportandu-se la numărul de căutări lunare a termenului „L_____” (si implicit de succesul si de cunoașterea de care se bucura), iar aceasta utilizare neconsimtita are drept urmare crearea unei confuzii in rândul publicului vizat si nu in ultimul rând, deturnarea ilegala a clientelei.

Conform dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice („Legea nr. 84/1998″)

„1) înregistrarea mărcii conferă titularului sau un drept exclusiv asupra mărcii.

3.1 F___ a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite inainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente sa interzică terților sa folosească, in activitatea lor comerciala, fara consimțământul sau:

(a) un semn identic mardi, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrata:

(b) un semn pentru care, datorita faptului ca este identic sau asemanotor cu o marca si din cauza ca produsele sau serviciile carora li se aplica marca sunt identice sau similare, exista un risc de confuzie in percepția publicului, incluzând riscul de asociere ___________________;

3.2 In aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere sa fle interzise terților, in special, următoarele acte:

a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje;

b) oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor in acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

c) punerea in libera circulație, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum si acordarea oricărei alte destinata vamale, asa cum acestea sunt definite in reglementările vamale, produselor sub acest semn;

d) utilizarea semnului pe documente sau pentru publicitate.”

De asemenea, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („OUE”) a retinut in cazurile C 236/08 și C238/08 faptul ca: „Titularul unei mărci are dreptul sa interzică unei persoane care publica anunțuri sa faca publicitate, pornind de ia un cuvânt cheie identic cu marca respectiva, pe care aceasta persoana l a selectat fara consimțământul titularului respectiv in cadrul unui serviciu de afiliere pe internet, pentru produse sau servicii identice cu ceie pentru care este înregistrata marca in cauza, atund când publicitatea menționata nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet sa afle daca produsele sau serviciile vizate de anunț provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere legata din punct de vedere economic de acesta ori, dimpotrivă, de la un tert.”

Mai mult decât atat, semnul selectat de o persoana care îsi face publicitate utilizând un cuvant- cheie in cadrul unui serviciu de referentiere pe internet, respectiv Google, este mijlocul utilizat de aceasta pentru a declanșa afișarea anunțului sau si face, așadar, obiectul unei utilizări in cadrul comerțului in sensul articolului 5 din Directiva 89/104 si ai I – 8678 HOTARAREA DIN 22.9.2011 — CAUZA C-323/09 articolului 9 din Regulamentul nr. 40/94 (a se vedea în special Hotărârea din 23 martie 2010, Google France și Google, C-236/08-C-238/08, Rep., p. 1-2417, punctele 49- 52, precum și Hotărârea din 25 martie 2010, BergSpechte, C-278/08, Rep., p. 1-2517, punctul 18), respectiv in sensul art. 39 din Legea nr. 84/1998.

De asemenea, CJUE a statuat faptul ca este vorba despre o utilizare pentru produse sau servicii ale persoanei care isi face publicitate chiar si atunci când semnul selectat cu titlu de cuvânt cheie nu apare in anunțul insusi (Hotararea BergSpechte, citata anterior, punctul 19, si Ordonanța din 26 martie 2010, Eis.de, C91/09, punctul 18).

Astfel, parata utilizează marca reclamantei fara consimțământ in activitati de publicitate menite sa creeze confuzie in rândul publicului vizat, chiar si in cazul in care marca/cuvantul-cheie nu apare in cadrul link-ului respectiv.

Folosirea in mod nejustificat de către parata a mărcii „L_____” pentru a-si promova si a comercializa propriile produsele aduce importante prejudicii reclamantei. Titularului mărcilor anterioare, in speța reclamantei, trebuie sa ii fie ocrotit dreptul exclusiv si absolut asupra mărcilor inregistrate, prin obligarea concurenților de a se abține de la acte care sa încalce acest drept.

A.4. b) Elemente privind concurenta neloiala.

Modul in care parata isr desfasoara activitatea comerciala constituie o încălcare a mai multor dispoziții legale. Pe de-o parte, sunt încălcate reglementările din dreptul proprietății intelectuale, iar pe de alta parte reglementariie in materie de combatere a concurentei neloiale.

Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale prevede următoarele:

Art. 1 alin. 2 – „întreprinderile au obligația sa acționeze cu respectarea uzanțelor cinstite, in conformitate cu principiul general al bunei-credinte si cu prezenta lege”.

Art. 2 alin. 1 din același act normativ prevede faptul ca „Constituie concurenta neloiala, in sensul prezentei legi, practicile comerciale ale intreprinderii care contravin uzanțelor cinstite si principiului general al bunei- credinte si care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piața.

(2) Sunt interzise practicile de concurenta neloiala, după cum urmeaza:

3.2 orice alte practici comerciale care contravin uzanțelor cinstite si principiul general ai bunei-credinte si care produc sau pot produce pagube oricăror participanți la piața.”

Nu in ultimul rând, art. 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale enumera printre actele de concurenta neloiala:

„a) folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natura sa producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.

f) producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, oferirea spre vanzare ori vanzarea unor mărfuri sau servicii purtând mențiuni false privind brevetele de invenții, brevetele pentru soiuri de plante, mărcile, indicațiile geografice, desenele ori modelele industriale, topografiiie de produse semiconductoare, alte tipuri de proprietate intelectuala, cum ar fi aspectul exterior al firmei, designul vitrinelor sau cel vestimentar al personalului, mijloacele publicitare si altele asemenea, originea si caracteristicile mărfurilor, precum si cu privire la numele producătorului sau al comerciantului, in scopul de a-i induce in eroare pe ceilalți comercianți si pe beneficiari”.

De asemenea, Convenția de la Paris pentru protecția proprietății industriale sancționează actele de concurenta neloiala:

„constituie un act de concurenta neloiala orice act de concurenta contrar practicilor cinstite in materie industriala sau comerciala“ (art. 10 bis 2).

„Vor trebui interzise mai ales: 1) orice fapte care sunt natura sa creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu intreprinderea, produsele sau activitatea industriala sau comerciala a unui concurent.” (art. 10 bis 3).

Convenția a fost ratificata de Romania prin Decretul nr. 1177/28.12.1968 privind ratificarea Convenției de la Paris pentru protecția proprietății intelectuale, in forma revizuita de la Stockholm la 11.07.1967 si publicata in B.Of. nr. 1/06.01.1969.

F___ de dispozițiile legale anterior menționate si fata de considerentele expuse ce demonstrează in mod cert utilizarea cu rea-credinta de către parata a mărcii înregistrate „L_____” in vederea obținerii unor profituri necuvenite precum si in vederea deturnării clientelei, va solicitam sa observați faptul ca aceste activitati aduc atingere desfășurării activității comerciale a reclamantei precum si conduitei comerciale licite.

A.4. c} Elemente privind publicitatea inselatoare

Avand in vedere faptul ca parata folosește marca inregistrata a reclamantei prin deturnarea clientelei care cauta marca “L_____” in cadrul motorului de cautare online Google, se evidențiază si o incalcare a prevederilor Legii 158/2008 privind publicitatea inselatoare si a consecințelor produse de aceasta.

Legea nr. 158/2008 privind publicitatea inselatoare si publicitatea comparativa prevede următoarele:

Art. 3

„In sensul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

ajpublicitate – orice forma de prezentare a unei activitati comerciale, industriale, artizanale sau liberale,

in scopul promovării vanzarii de bunuri ori servicii, inclusiv bunuri imobile, drepturi si obligații;”

b) publicitate inselatoare – publicitatea care, in orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau

poate induce in eroare persoanele carora i se adreseaza ori care iau contact cu aceasta si care, din cauza

caracterului inselator, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv,

prejudiciază ori poate prejudicia un concurent;”

Art. 5

„Pentru a determina daca publicitatea este inselatoare trebuie sa se ia in considerare toate aspectele acesteia, in special orice informație conținuta de aceasta cu privire la:

3.3 caracteristicile bunurilor sau serviciilor, cum sunt: disponibilitatea, natura, modul de execuție, compoziția, metoda si data fabricației bunurilor ori a prestării serviciilor, daca acestea corespund scopului lor, destinația, cantitatea, parametrii tehnico-functionali, originea geografica sau comerciala, rezultatele așteptate ca urmare a utilizării lor ori rezultatele si caracteristicile esențiale ale testelor sau ale controalelor efectuate asupra bunurilor ori a serviciilor;

3.4 prețul sau modul de calcul al prețului si condițiile in care se distribuie bunurile ori se prestează serviciile;

3.5 natura, atribuțiile si drepturile comerciantului care isi face publicitote, cum ar fi: identitatea si bunurile sale, calificările si deținerea drepturilor de proprietate industriala, comerciala sau intelectuala ori premiile si distincțiile acestuia”.

De asemenea, Directiva 2006/114/CE privind publicitatea inselatoare si comparativa, pe langa cele de mai sus, enunța:

„(3) Publicitatea inselatoare si comparativa ilegala poate duce la denaturarea concurentei in cadrul pieței interne.

3.6 Publicitatea, indiferent daca determina sau nu ‘încheierea unui contract, afecteaza situația economica a consumatorilor si a comercianților.

Art. 4

Se permite publicitatea comparativa, in ceea ce privește comparația, in cazul in care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(d) nu discreditează sau denigrează mărcile, denumirile comerciale, alte semne distinctive, bunuri, servicii, activitati sau situația unui concurent;

(c) nu profita in mod netoiai de reputația unei mărci, a unei denumiri comerciale sau a altor semne distinctive ale unui concurent ori a denumirii de origine a produselor concurente;

(d) nu prezintă bunuri sau servicii ca imitații sau reproduceri ale bunurilor sau serviciilor purtând o marca sau o denumire comerciala protejata;

(e) nu creeaza confuzie _________________________________ care isi face publicitate si un concurent sau ________________________________, alte semne distinctive, bunuri sau servicii ale persoanei care isi face publicitate si cele ale unui concurent;

Prin raportare ia dispozițiile legale sus-expuse si fata de argumentele prezentate anterior, rezulta ca utilizarea denumirii „L_____”, ca forma de prezentare ce _______________________ de publicitate, are capacitatea de a influenta caracterul economic al consumatorilor, folosirea mărcii in mod neautorizat de către parata nefiind in vederea evidențierii in mod obiectiv a unor diferente dintre concurenți, ci in vederea deturnării clientelei reclamantei.

Avand in vedere toate aceste considerente, va solicitam sa constatați ca activitatile paratei întrunesc elementele publicității inselatoare, conducând în mod direct la denaturarea concurentei.

B. Condițiile specifice ordonanței oresedintiale sunt îndeplinite

In cauza sunt incidente dispozițiile art. 978 C. Pr. Civ, art. 997 si urm, C. Pr. Civ. coroborate cu art. 9 alin (1) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industriala.

Pe cale de consecința, instanța competenta poate, la cererea motivata a reclamantei, sa ordone masuri provizorii împotriva persoanei care se presupune ca a incalcat un drept de proprietate industriala protejat in scopul de a preveni orice incalcare iminenta cu privire la acest drept, respectiv: a) sa interzică cu titlu provizoriu ca incalcarea presupusa sa nu mai continue.

Condițiile de admisibilitate ale ordonanței președinția le se regăsesc în art. 997 C.pr.civ.: „(1)

Instanța de judecata, stabilind ca in favoarea reclamantului exista aparenta de drept, va putea sa ordone masuri provizorii in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar păgubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s- ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanța este provizorie si executorie. Daca hotararea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa si nu s-au modifcat împrejurările de fapt avute in vedere, masurile dispuse vor produce efecte pana la soluționarea litigiului asupra fondului.”

În materia drepturilor de proprietate intelectuala, condițiile de admisibilitate se completează cu dispozițiile art. 979 C-pr.civ. Conform art. 979 alin. 1) „Daca titularul dreptului de proprietate intelectuala sau orice alta persoana care exercita dreptul de proprietate intelectuala cu consimțământul titularului face dovada credibila ca drepturile sale de proprietate intelectuala fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente si ca aceasta acțiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara instanței judecătorești luarea unor masuri provizorii.

De asemenea, sunt incidente prevederile art. 103 din Legea 84/1998 privind mărcile si indicațiile geografice:

„Art. 103

3.7 Daca titularul dreptului de proprietate industriala asupra unei mărci ori unei indicații geografice sau orice alta persoana care exercita dreptul de proprietate industriala cu consimțământul titularului face dovada credibila ca dreptul de proprietate industriala asupra mărcii ori indicației geografice face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente si ca aceasta acțiune risca sa ii cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate sa ceara instanței judecătorești luarea unor masuri provizorii.

3.8 Instanța judecătoreasca poate sa dispună in special: a) interzicerea incalcarii sau încetarea ei provizorie

B.l. Enunțarea condițiilor

Din analiza coroborata a dispozițiilor anterior citate putem conchide ca in ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale ordonanței presedintiale in domeniul specializat al respectării drepturilor de proprietate intelectuala, acestea sunt:

(f) aparenta dreptului;

(g) caracterul provizoriu al măsurii dispuse;

(h) neprejudecarea fondului cauzei;

(dț dreptul de proprietate intelectuala sa faca obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente;

(e) existenta riscului unui prejudiciu greu de reparat.

In ceea ce privește condiția urgentei, in reglementarea actuala este considerata a fi presupusa si inclusa in chiar faptul incalcarii drepturilor sau iminentei incalcarii acestora, neavand o existenta separata (astfel cum se intampla in dreptul comun). Soluția este susținuta si de practica instanțelor de judecata care au decis, in repetate rânduri, ca urgenta nu are o existenta separata – precum in dreptul comun – întrucât actele de incalcare se desfasoara continuu si efectul acestora se amplifica rapid.

B.2. Îndeplinirea condițiilor in cazul de fata B.2.(a) Aparenta Dreptului.

Reclamanta este titulara drepturilor conferite de mărcile înregistrate la nivel național, prima dintre acestea inca din 2006, aspect ce justifica aparenta dreptului in favoarea reclamantei din perspectiva acuzației de incalcare a acestora. Astfel, reclamanta este titulara mărcilor: L_____, avand nr. de depozit M 2006 _____ din data de 18.07.2006 si nr. de marca înregistrata ______ din data de 01.08.2007; L_____.RO Respect pentru oameni și cărți, avand nr. de depozit M 2017 _____ din data de 28.11.2017 si nr. de marca ______ din data de 11.09.2019; L_____ WE KNOW BOOKS, avand nr. de depozit M 2020 _____ din data de 02.11.2020, decizia de admitere publicata în Nr. BOPI4/2021 din data 30.04.2021.

In urma unei scurte examinări a pretențiilor, se poate constata ca reclamanta are in favoarea sa aparenta dreptului necesar si suficient pronunțării măsurii urgente sî vremelnice a suspendării oricărui act de folosire in activitatea comerciala a denumirii „L_____” sau a oricăror alte denumiri similare care incalca drepturile asupra mărcii reclamantei. Astfel cum am detaliat mai sus, este ușor observabil ca denumirea „L_____” este folosita de parata pentru a redirectiona si deturna clientela reclamantei.

B.2.(b} Caracterul Provizoriu si urgent al măsurii dispuse

Măsură care va fi dispusa pe cale de ordonanța presedintiala urmeaza a produce efecte provizorii, respectiv pana la soluționarea definitiva a litigiului de fond. încetarea provizorie a actelor a incalcare a mărcii nu antameaza fondul, fiind o măsură absolut necesara pentru evitarea majorării pierderilor reclamantei, incalcarea dreptului la marca producând efecte negative constante in patrimoniul titularului mărcilor.

De asemenea, in ceea ce privește caracterul urgentai măsurii, potrivit jurisprudentei naționale în materie, in cazul masurilor provizorii in materia drepturilor de proprietate intelectuala întemeiate pe dispozițiile OUG nr. 100/2005, caracterul urgent al acestora este prezumat, nefiind necesara dovedirea acestuia.

Reiterând cele redate de către captura de ecran extrasa din platforma Google Ads in perioada 13 aprilie -19 iulie, reclamanta s-a suprapus cu parata (librarie.net) in 37,93% dintre cazurile in care a fost efectuata campania de licitare pentru cuvântul cheie de cautare ‘l_____’ (precum reiese din Rubrica „Overlap Rate”(„Rata de suprapunere”)), iar in aceste cazuri, reclamanta s-a afișat peste parata (librarie.net) doar in proporție de 49,12% (precum reiese din Rubrica „Outrankîng share”(„C___ de depășire”)}.

Cu alte cuvinte, o parte considerabila dintre utilizatorii platformei Google au fost directionati către site-ul www.librarie.net deși aceștia au cautat pe Google marca „l_____”, apartinand reclamantei

Aceasta fiind spuse, cat timp parata continua sa folosească marca “L_____” fara acordul reclamantei pentru a se promova in cadrul platformei Google si a deturna clientela, urgenta măsurii interzicerii este data atat de un interes general (protejarea publicului consumator de confuzia/asocierea fictiva la care este supus atunci când isi manifesta decizia de cumpărare), cat si de un interes privat (prejudiciul suferit de reclamanta care se amplifica in mod constant atat timp cat clienta achiziționează produse avand alta sursa, crezând ca provin sau au vreo legătură cu reclamanta).

B.2.(c) Neprejudecarea fondului cauzei

Prin măsură solicitata, sî anume încetarea temporara a oricăror activitati comerciale ale paratei care implica denumirea “L_____”, nu se urmărește soluționarea litigiului in fond, reclamanta urmând a depune o acțiune in contrafacere împotriva paratei.

Dincolo de drepturile privative, invocam ca mijloc de protecție garanțiile oferite de legislația concurentei neloiale de aparare fata de orice act concurentîal neloial ce consta in imitarea sau copierea de către un concurent a denumirii si/sau a altor semne distinctive folosite in comerț.

In speța, parata folosește in publicitate marca notorie a reclamantei, fapt care incalca dreptul la identitate comerciala garantat de legislația concurentei neloîale.

B.2.(d) Dreptul de proprietate intelectuala face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente

P arata este autoarea operațiunilor de utilizare neautorizata in cadrul comerțului a mărcii înregistrate a reclamantei, respectiv parata utilizează cu rea-credinta marca “L_____”, astfel cum am aratat mai sus. Fapta de a plați servicii de promovare sub denumirea “L_____” astfel incat sa fie deturnata clientela reclamantei si sa fie redirectionata către pagina web a paratei in lipsa unui acord expres din partea reclamantei care deține titlul de protecție asupra mărcii “L_____” arata in mod evident ca marca înregistrata face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale si iminente din partea paratei.

B.2.(e) Existenta riscului unui prejudiciu greu de reparat

Prejudiciul este determinat de incalcarea caracterului exclusiv si absolut al drepturilor conferite de marca înregistrata, prin operațiunile neautorizate de utilizare in cadrul comerțului si in publicitate a mărcii înregistrate a reclamantei.

Cuantificarea concreta a prejudiciului creat este extrem de dificila ținând cont ca pe langa valoarea beneficiilor nerealizate de către reclamanta ca urmare a confuziei create si a actelor de încălcare, trebuie sa se ia in considerare si atingerea adusa imaginii comerciale a reclamantei (neconcretizarea unor acte de comerț, inexistenta unui contract de licența care ar fi generat venituri pentru reclamanta, deturnarea clientelei, scăderea cotei de piața a mărcii, etc.).

Nu in ultimul rând, trebuie sa se tina cont de percepția publicului privind proveniența comerciala a produselor care este supus unui risc iminent de a le confunda si de a achiziționa un produs diferit sau un produs care nu se afla la nivelul așteptărilor fara a avea posibilitatea sa conștientizeze ca __________________________ nu exista un acord in acest sens. Parata nu face decât sa profite de pe urma cunoașterii și succesului de care se bucura marca reclamantei, impulsionând vânzările in mod nelegal pe baza confuziei create.

Avand în vedere cele mai sus menționate, solicita instanței de judecata ca prin hotararea ce urmeaza a o pronunța sa dispună de urgenta si fara citarea părtilor, obligarea paratei la încetarea oricărui act de folosire neautorizata a mărcii „L_____” sau a denumirilor similar-confundabile in activitatile de promovare si de publicitate, inclusiv in mediul online, in cadrul platformei Google sau prin intermediul serviciilor de promovare plătită de tip „AdWords”, respectiv promovare in baza căutărilor realizate de către utilizatorii platformelor online după cuvântul „L_____”; obligarea paratei Ia plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

In drept, invoca prevederile Legii nr. 84/1998 republicata, art. 979, 997 si următoarele din NCPC, art. 1, 2 si 5 din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale; art. 3 si 5 din Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoarea si publicitatea comparativa; art. 9 alin. 1 lit. a, art. 11 alin. 1 din O.U.G. nr. 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuala precum si toate celelalte prevederi legale menționate in cuprinsul prezentei ordonanțe presedintiale.

În susținerea cererii, solicită proba cu înscrisuri si orice alte probe a căror utilitate va rezulta din cercetarea judecătoreasca sau dezbateri.

Anexează: Anexa Nr. 1 Dovezile înregistrării mărcilor „L_____”; Anexa Nr. 2 Imagini cu activitatea reclamantei si dovezile vânzărilor in conformitate cu extrasele preluate din cadrul platformei Ministerului Finanțelor; Anexa Nr. 3 încheierea de certificare nr. 7/15.07.2021; Anexa Nr. 4 Notificarea 1026/12.03.2021.

 

 

 

La dosarul cauzei pârâta Librărie.Net SRL a depus întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta LIBRĂRIE.NET SRL, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, solicitând declinarea soluționării cauzei către Tribunalul D___, în considerarea dispozițiilor art. 107 din Codul de procedură civilă, a dispozițiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr.11/1991 privind combaterea concurentei neloiale, invocată de asemenea de reclamant printre nivele de drept ale cererii de ordonanță președințială, precum și a dispozițiilor art. 113 pct. 9 Cod procedură civilă. Având în vedere natura faptei reclamate de către L_____, respectiv promovarea, printr- anunț plătit la Google Ads. care s-a făcut la sediul pârâtei, adică în municipiul C______, unde a avut loc această acțiune, competenta teritorială aparține tot Tribunalului D___. Pe de alta parte, prejudiciul invocat s-ar produce în patrimoniul reclamantei, deci la sediul acesteia, caz în care competența teritorială ar aparține Tribunalului B_____. Cum însă reclamanta nu a ales această competență alternativă, aceasta nu mai poate fi reținută în acest caz. Oricum, nu există nicio legătură prin raportare fie la sediul părților, fie la natura faptelor descrise de către reclamantă de natură să justifice soluționarea litigiului de către Tribunalul București.

De asemenea, a invocat excepția necompetenței funcționale a secției a IV-a a Tribunalului București.

In situația în care se va respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, solicită declinarea soluționării cauzei către Secția a Vl-a Tribunalului București, secție competentă să soluționeze litigiile cu profesioniștii.

Analizând în concret pretenția dedusă judecății de către reclamantă, se observă că aceasta pretinde că subscrisa ar folosi în mod nepermis platforma de publicitate a motorului de căutare Google, fiind deci în prezența unei dispute între doi profesioniști care rezultă exclusiv din desfășurarea unor activități cu scop lucrativ, prin exploatarea unei întreprinderi.

Prin urmare prezentul litigiu este întemeiat pe obligații născute din activitatea economică desfășurată de către părți, în calitate de profesioniști.

Nu se justifică deci ca acest litigiu să fie soluționat de un complet specializat în proprietate intelectuală fiindcă acest litigiu implică o specializare de natura celei acordate completelor specializate în litigii cu profesioniștii.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia RIL nr. 18/17.10.2016 a reținut următoarele:

,, Competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină in funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu e.xemplificativ de art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare. ” (s.n. litigii între profesioniști).

De altfel, analizând temeiurile cererii de ordonanță presedintială, se constată că temeiul juridic, respectiv cauza juridică pe care se întemeiază pretenția reclamantei, este unul complex, fiind invocate atât protecția unui pretins drept de proprietate intelectuală, cât și „elemente privind concurenta neloială” întemeiate pe L____ nr. 11/1991 si „elemente privind publicitatea înșelătoare”. întemeiate pe L____ nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare.

Intr-adevar, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 207/2018, în cadrul tribunalelor funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau. după caz. completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, inclusiv proprietate intelectuala, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale.

Având însă în vedere temeiul juridic complex al fondului pretențiilor antamate de reclamantă prin cererea de ordonanță președințială, care nu este întemeiat exclusiv pe Legea mărcilor, ci și pe reguli de drept aparținând altor materii, specifice activității profesioniștilor și întreprinderilor, apreciem că nu se justifică investirea unui complet specializat în proprietate intelectuală, competența funcțională aparținând unui complet specializat să soluționeze litigii cu profesioniștii.

In concluzie, vă solicită admiterea excepției necompetenței funcționale a secției a IV-a civilă și să trimiterea cererii de ordonanță președințială spre competenta soluționare secției a Vl-a a Tribunalului București.

Rfeitor la excepția nulității cererii de ordonanță președințială se artă că, potivit petitiului cererii, reclamanta solicită: „Obligarea pârâtei la încetarea oricărui act de folosire neautorizată a mărcii „Lihris ” sau a denumirilor similar-confundabile in activitățile de promovare și publicitate, inclusiv in mediul online, in cadrul platformei Google sau prin intermediul serviciilor de promovare plătită de tip „AdlVorks”, respectiv promovarea in baza căutărilor realizate de către utilizatorii platformelor online după cuvântul L_____.” (subl. ns.)

O asemenea modalitate de invocare a pretenției unei părți este însă nedeterminată, neclară și mult prea largă, făcând imposibilă cunoașterea pretenției concrete dedusă judecății și a conduitei defăimată ca nelegală în curpinsul acțiunii.

Astfel, nu poate fi cunoscut ce reprezintă „orice act de folosire neautorizată” a unei mărci, la fel cum nu poate fi cunoscut ce înseamnă „denumire similar-confundabilă” cu o marcă – asemenea aspecte formând obiectul unor litigii complexe în sine. în multe situații (litigii de fond).

Admiterea unor asemenea pretenții în această formulare ne-ar pune în incertitudine cu privire la obligația care ne-ar reveni în temeiul unei hotărâri de admitere, întrucât însăși determinarea a ceea ce înseamnă „act de folosire (ne)autorizată)” este un aspect care poate fi în dispută între părți.

La fel, cererea de a ni se impune încetarea folosirii unei denumiri similar-confundabile (în condițiile în care până în acest moment nici nu s-a invocat că am fi utilizat o denumire similară), este total neclară, lăsând loc la interpretare practică cu privire la ce înseamnă „denumire similar- confundabilă’’ și ce ar avea și ce nu ar avea dreptul să folosească.

Or, dispozitivul unei hotărâri judecătorești trebuie să fie clar și neechivoc, susceptibil de executare în mod direct, ceea ce, raportat la modul de formulare a cererii de ordonanță președințială, nu este cazul în situația noastră. Cererea de ordonanță președințială (petitul acesteia) nu este nici măcar determinabilă, nu doar că nu este determinată, reclamanta solicitând măsuri generice și interpretabile.

Potrivit art. 196 Cod Proc. Civ.: „Cererea de chemare in judecată care nu cuprinde numele .și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă. Dispozițiile art. 200 sunt aplicabile conform literaturii de specialitate:

Obiectul cererii de chemare in judecată trebuie să existe, să fie licit și moral, determinat sau determinabil și posibil.

În speță, chiar dacă strict formal ar exista redactat un obiect al pretenției reclamantului, acesta nu întrunește condițiile de determinabilitate pentru a fi valabil ca și obiect al unei cereri de chemare în judecată.

Față de aceste motive, vă solicită să admiterea excepției și anularea cererii de ordonanță președințială, pentru lipsa obiectului valabil.

Pe fond, intimata consideră că se impune respingerea cererii de emitere a ordonanței prcșcdințialc având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru adoptarea măsurii solicitate.

Analizând sediul materiei, se observă că admiterea unei cereri de ordonanță președințială poate fi dispusă iîn legătură cu pretinsa protecție a unor drepturi de proprietate intelectuală, cum ar fi mărcile, doar dacă reclamantul face dovada aparenței dreptului, atât din punctul de vedere al existenței dreptului, cât și al existenței unei acțiuni ilicite de încălcare a acestui drept, precum și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat (dovada urgenței măsurii).

În legătură cu pretinse încălcări ale Legii nr. 11/1991 sau ale Legii nr. 158/2008, condițiile pentru emiterea unei ordonanțe președințiale sunt cele din dreptul comun, art. 997 Cod Proc. Civ., fără alte particularizări legislative.

Neîndeplinirea oricăreia dintre aceste condiții va atrage în mod automat respingerea cererii de ordonanță președințială câtă vreme condițiile enumerate trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

În concret, analizând cererea reclamantei precum și argumentele invocate se observă că în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru emiterea unei ordonanțe președințiale în sensul solicitat de reclamantă, din perspectiva niciuneia dintre prevederile legale invocate.

În ce privește aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei, se arată că, reclamanta nu are un drept exclusiv în ceea ce privește cuvântul „l_____”.

Reclamanta pretinde că ar avea un drept de folosință exclusivă asupra cuvântului „l_____”. drept care ar deriva din 3 mărci care ar fi fost înregistrate la OSIM, respectiv­ei) L_____ (ii) L_____.ro și (iii) L_____ vve know books.

Analizând certificatele de înregistrare a mărcilor depuse de către reclamantă se observă că atât marca „l_____” cât si marca ”1 ibris.ro” sunt mărci combinate fiind formate din cuvântul „l_____” și semnul unei cărți deschise în culoarea albastru pentru prima marcă și „l_____.ro respect pentru oameni și cărți” în ceea ce privește cea de-a doua marcă.

Așadar, în primul rând, având în vedere caracterul combinat al celor două mărci. protecția invocată de către reclamantă nu se răsfrânge asupra cuvântului „l_____” care nu este înreuistrat de către reclamantă, ci asupra unei construcții complexe de cuvinte și semne.

în acest sens s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție care a stabilit că în cazul unei mărci compuse din mai multe elemente, caracterul distinctiv (s.n. și deci protecția) se stabilește prin examinarea ansamblului componentelor – perspectivă din care rezultă că protecția invocată de către reclamantă în ceea ce privește cuvântul „l_____” nu există, aceasta neavând înregistrat cuvântul „l_____”.

Iar în ceea ce privește acțiunile oricărui consumator de căutare pe Google, este evident că orice căutare se efectuează în baza unui cuvânt, iar nu prin replicarea uneia dintre mărcile compuse invocate de reclamantă.

De altfel, cuvântul „l_____” înseamnă „carte” în limba latina și nici nu ar fi putut fi înregistrat de către reclamantă, o astfel de înregistrare fiind contrară dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 84/1998 și ale art. 7 din Regulamentul UE 2017/1001, neavând un caracter distinctiv.

În același sens, s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Uniunii Europene care a statuat că nu se poate înregistra și nu se poate oferi protecție unei mărci căreia îi lipsește caracterul distinctiv format din cuvinte care desemnează exact specia sau natura bunului și serviciului comercializat.

Or, un cuvânt care înseamnă „carte” nu poate fi însușit exclusiv de către reclamantă în scopul desfășurării propriei sale activități comerciale, protecția invocată de către aceasta nu poate exista și deci aparența dreptului nu este în favoarea acesteia (pentru aceleași motive nu s-ar putea înregistra de către reclamantă cuvântul „book” pentru a fi folosit exclusiv de către aceasta în cadrul activității sale comerciale).

Ca o dovadă în plus a libertății de utilizare a cuvântului „l_____”, care este în domeniul public, menționăm că doar la nivelul Municipiului București există 16 firme care conțin în denumire cuvântul „L_____”, iar la nivel național numărul acestora este mult mai mare, aspecte care arată că susținerile reclamantei în sensul „dreptului exclusiv” de a folosi cuvântul „l_____” sunt neadevărate.

Situația din speța care a generat pronunțarea Hotărârii CJUE din 23 martie 2010 pronunțată în cauzele conexate C 236/08-C 238/08, invocată de reclamantă, era fundamental diferită din punct de vedere faptic și juridic.

Astfel, în acel caz avea loc introducerea mărcilor Louis Vuitton în motorul de căutare Google și se antrena afișarea unor anunțuri pentru site-uri care ofereau versiuni contrafăcute ale produselor Louis Vuitton. De asemenea, s-a stabilit că Google oferea celor care publică anunțuri posibilitatea de a selecta, în acest scop, nu numai cuvintele-cheie care corespund mărcilor Louis Vuitton, dar și aceste cuvinte-cheie asociate expresiilor care denotă contrafacerea, precum „imitație”, „replică” și „copie”.

Este evident că această situație este fundamental diferită față de situația din speță unde nu se pune problema de confuzie între produsele (cărți) vândute prin intermediul celor două site-uri în discuție, librarie.net și l_____.ro și între care nu poate exista nicio confuzie.

Factorul esențial este legătura care se stabilește între marcă și produsul sau serviciul vândut. în exemplul tradițional de utilizare în publicitate, legătura este stabilită între marcă și produsul sau serviciul vândut publicului larg.

Nu aceasta este însă situația în cazul utilizării Google care constă în a permite celor care publică anunțuri să selecteze cuvinte-cheie astfel încât anunțurile lor să fie prezentate ca rezultate. Nu există niciun produs sau serviciu vândut publicului. Utilizarea se limitează la o procedură de selectare care este internă AdWords și nu privește decât Google și pe cei care publică anunțuri, perspectivă din care se observă că riscul de confuzie nu există.

De exemplu, dacă atât subscrisa cât și reclamanta oferă spre vânzare o carte de matematică, nu se poate susține că drepturile reclamantei care derivă din marca combinată L_____ trebuie protejate în sensul că subscrisa nu poate să vândă respectiva carte, fiindcă ar înfrânge drepturile de proprietate intelectuală ale acesteia.

Google AdWords nu este identic și nici similar cu niciunul dintre produsele aflate sub incidența mărcilor. Astfel, această condiție a confuziei nu este îndeplinită și, în consecință, utilizarea care constă în a permite celor care publică anunțuri să selecteze în AdWords cuvinte cheie astfel încât anunțurile pentru site urile lor să fie prezentate ca rezultate pentru căutările care implică respectivele cuvinte cheie, nu constituie in sine o atingere adusă dreptului dc proprietate intelectuală asupra mărcii.

Este deci imposibil ca funcția esențială a mărcii – care este aceea de a garanta consumatorilor proveniența produselor și serviciilor – să fi fost afectată sau să riște să fie afectată.

În subsidiar, solicită ca instanța să constate că nu este făcută dovada caracterului ilicit al unei asemenea utilizări, prin folosirea acestui cuvânt prin mijlocirea Google Ads, întrucât o asemenea utilizare nu este aptă să creeze confuzie în rândul utilizatorului mediu de internet.

Reclamanta își întemeiază construcția juridică, în esență, pe hotărârea CJUE (Marea Cameră) în cazurile conexate C 236/08 și C238/08, care au interpretat Directiva 89/104 în sensul că utilizarea unui cuvânt cheie protejat de un drept de marca nu este permisă, dacă însă „nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului mediu de internet” să distingă produsele sau serviciile care pot fi achiziționate Online.

Aceeași soluție a fost adoptată de C’JUE și Hotărârea Curții (Camera întâi) din 25 martie 2010 în cauza C 278/08 (D__ BergSpechte Outdoor Reisen und Alpinschule E__ Koblmüller GmbH/Günter Guni, trekking.at Reisen GmbH): „Articolul 5 alineatul (l) din prima Directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci trebuie interpretat in sensul că titularul unei mărci este îndreptățit să interzică unei persoane care publică un anunț că, plecând de la un cuvânt cheie identic sau similar cu marca menționată pe care această persoană l-a selecționat fără consimțământul titularului respectiv în cadrul unui serviciu de referențiere pe internet, să facă publicitate pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată, atunci când publicitatea in cauză nu permite sau permite numai cu dificultate internautului mediu să isi dea seama dacă produsele sau serviciile vizate in anunț provin de la titularul mărcii sau de la o întreprindere lezată din punct de vedere economic de acesta sau dacă, dimpotrivă, provin de la un terț.”

De asemenea, în cauza C-323/09, Hotărârea din data de 22 septembrie 2011, Interflora Inc vs Marks & Spencer, C’JUE a reiterat că: “se aduce atingere funcției mărcii de indicare a originii atunci când publicitatea afișată pornind de la respectivul cuvânt cheie nu permite sau permite numai cu dificultate utilizatorului de internet normal informat si suficient de atent să afle dacă produsele sau serviciile vizate de anunț provin de la titularul mărcii sau de la o intreprii ide re lezată din punct de vedere economic de acesta sau, dimpotrivă, de la un terț”

Prin urmare, „testul legal” sau criteriul în baza căruia se apreciază asupra existenței sau nu a unei pretinse încălcări a unui drept de proprietate intelectuală, rezidă, într-o asemenea situație, în modalitatea în care utilizatorul mediu de internet percepe pe ecranul calculatorului sau rezultatele unei căutări si decizia pe care o ia în privința bunului și serviciului care dorește să îl achiziționeze.

Dacă un asemenea utilizator ar putea să precizeze că anunțul care apare ca rezultat al aplicării unui anumit cuvânt, nu este anunțul titularului mărcii, ci al unui competitor. atunci nu există atinuere adusă caracterului distinctiv al mărcii si deci nu există încălcare.

Aceeași soluție a fost împărtășită și în jurisprudența națională, unde înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că riscul de confuzie este un element esențial în ceea ce privește interzicerea folosirii în scop publicitar a unor anumite elemente protejate.

S-a statuat că riscul de confuzie trebuie apreciat „prin prisma publicului relevant, respectiv a consumatorului mediu al produselor sau serviciilor vizate de marcă, care este rezonabil de bine informat, circumspect și atent și căruia trebuie să i se garanteze originea acestora, permifându-i să nu le confunde cu cele care au altă proveniență”.

Cu alte cuvinte, dacă nu există un risc de confuzie, nu se poate justifica admiterea unei astfel de cereri, neexistând încălcare a dreptului de proprietate intelectuală.

Concret, în prezenta cerere de ordonanță președințială reclamanta nu a făcut dovada existenței unui risc de confuzie pentru consumatorii online de carte, ca unitare a modalității în care se afișează rezultatele căutărilor cuvântului „l_____” pe internet – nici printr-o probă directă, nici printr-un raport de expertiză sau studiu de piață și un asemenea risc nici nu poate fi apreciat că rezultă ex re, din simpla analiză a situației de fapt.

În primul rând, „consumatorul mediu” a fost calificat ca fiind cineva „suficient de informat și rezonabil de atent și de circumspect.” – hotărârea C’JUE în cauza C-210/96 (cauza Kasler).

Utilizatorul mediu are experiență în utilizarea internetului. Utilizatorul mediu de internet analizează, de asemenea, paginile pe care le vizitează într-un mod critic pentru a stabili dacă acestea conțin informații de încredere. Utilizatorul mediu de Internet ar acorda, cel puțin, o atenție adecvată informațiilor care rezultă la o cautare și ar proceda doar la alegerile care îi satisfac nevoile.

Concret, în ceea ce privește comerțul de carte online din Romania, contrar oricărei opinii a reclamantei, nu poate exista un risc de confuzie pentru un consumator cu pregătire medie în ceea ce privește confundarea site-urilor librarie.net si l_____.ro.. atunci când unul dintre acestea este căutat în baza oricărui cuvânt pe motorul de căutare Google.

Consumatorul online de carte este o persoană cu pregătire ridicată, cu un grad de cultură peste medie, venit ridicat si deci nu poate fi indus în eroare prin simplul fapt că uneori (în 35% din cazuri), la o căutare pe Google. site-ul l_____.ro apare al doilea.

Utilizatorii de internet știu că vor trebui să trieze rezultatele naturale ale căutărilor lor, care sunt adesea numeroase. Aceștia se pot aștepta ca unele dintre respectivele rezultate naturale să corespundă unui site, însă, în mod sigur, nu cred acest lucru despre toate rezultatele.

Chiar dacă primul rezultat care ar apărea la momentul căutării pe Google cu cuvântul „l_____” este librarie.net, site-ul l_____.ro nu dispare – ci apare chiar al doilea, pe aceeași pagină – iar pentru un consumator de carte online care caută site-ul l_____.ro, acesta este întotdeauna deosebit de ușor de accesat și de observat.

Utilizatorul nu poate fi deci indus în eroare cu privire la locul din care decide să cumpere, ceea ce arată că se poate susține nicio încălcarea a drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei.

Astfel, niciodată, indiferent de căutare, site-ul librarie.net nu va 11 accesat în locul site- ului l_____.ro, fără ca un consumator să dorească în mod expres acest lucru. De fiecare dată, în mod real și onest consumatorul cunoaște site-ul pe care îl accesează de la început, fie librarie.net, fie l_____.ro, fiind alegerea exclusivă a consumatorului.

Cu alte cuvinte, niciodată un consumator care dorește să acceseze site-ul l_____.ro nu va fi direcționat către librărie.net sau invers, rezultatul accesării efective fiind alegerea consumatorului.

Un consumator care dorește să acceseze site-ul l_____.ro nu este împiedicat în niciun fel să facă acest lucru de faptul că acest site apare pe locul 2 la căutările pe Google, cu atât mai mult cu cât Google este o platformă de publicitate și nu brovvser.

Astfel, orice consumator care dorește să acceseze l_____.ro este liber să o facă, fie direct din browser, fie prin motorul de căutare Google, indiferent de faptul că acest site ar apărea pe locul 2 în cadrul căutărilor pe Google.

Nu există vreo practică înșelătoare prin care subscrisa ar crea vreun obstacol în mediul online pentru persoanele care vor să acceseze l_____.ro. Subscrisa nu plătește servicii prin care site-ul l_____.ro să fie ascuns de Google, iar nimic nu împiedică un consumator care vrea să acceseze l_____.ro să facă acest lucru.

În plus, există posibilitatea ca uneori utilizatorii nici măcar să nu fie în căutarea site-ului respectiv, ci a altor site-uri legate de produsele sau serviciile vândute: de exemplu, ar putea să nu fie interesați să cumpere produsele respective, ci doar să aibă acces la site-uri care analizează aceste produse.

Motorul de căutare Google ajută la trierea rezultatelor naturale clasificându-le în funcție de relevanța acestora față de cuvintele-cheie utilizate.

Utilizatorii de internet se pot aștepta, pe baza propriei aprecieri cu privire la calitatea motorului de căutare Google, ca rezultatele cele mai relevante să includă site-ul titularului mărcii sau orice alt site pe care aceștia îl caută. Totuși, aceasta nu este nimic mai mult decât o așteptare. Confirmarea vine doar atunci când apare linkul, este citită descrierea acestuia și se accesează linkul.

Motorul de căutare Google este doar un instrument: legătura pe care o stabilește între cuvintele-cheie și rezultatele naturale, inclusiv site-urile mai relevante, nu este suficientă pentru a crea confuzie. Utilizatorii de internet decid cu privire la proveniența produselor sau serviciilor oferite pe site-uri doar citind descrierea și, în cele din urmă, părăsind Google și accesând site-urile respective.

Utilizatorii de internet tratează anunțurile în același mod ca rezultatele naturale. Prin utilizarea AdWords, cei care publică anunțuri încearcă, de fapt, să determine ca anunțurile lor să beneficieze de aceeași așteptare de a fi relevante pentru căutare – acesta este motivul pentru care anunțurile sunt afișate alături de cele mai relevante rezultate naturale. Cu toate acestea, chiar dacă se presupune că utilizatorii de internet sunt în căutarea site-ului titularului mărcii, nu există niciun risc de confuzie dacă aceștia primesc în același timp și anunțuri.

Ca în cazul rezultatelor naturale, utilizatorii de internet vor aprecia proveniența produselor sau serviciilor care fac obiectul publicității doar pe baza conținutului anunțului și prin vizitarea site-uri lor care fac obiectul publicității; nicio apreciere nu va fi făcută exclusiv pe baza faptului că sunt afișate anunțuri ca răspuns la cuvinte-cheie.

În consecință, publicitatea online a subscrisei, câtă vreme nu deturnează în niciun fel site-ul reclamantei, nu aduce atingere și nici nu este susceptibilă să aducă atingere funcției esențiale a mărcii, prin crearea unei confuzii în ceea ce privește site-ul de pe care „consumatorul online mediu” cumpără produsele.

Caracterul licit al publicității în mediul online și particularitățile acestuia determină caracterul nefondat al pretenției reclamantei.

In speță nu există o faptă ilicită care ar fi fost săvârșită de către subscrisa. Reclamanta este nemulțumită în realitate de existența unei concurențe pe segmentul de piață pe care activează.

(a) Publicitatea desfășurată în mediul online, mai ales prin intermediul platformei Google, este eminamente diferită față de publicitatea clasică, această publicitate fiind coordonată de programe software de inteligență artificială, pe baza unor algoritmi specifici.

Intr-o explicație cât mai sumară, arătăm că în cadrul motorului de căutare Google există două feluri de publicitate, publicitate restrânsă și publicitate extinsă, cea din urmă fiind o formă de publicitate prin care Google afișează rezultate în funcție de căutări ale unor combinații de cuvinte, generând un rezultat automat pe baza unor algoritmi de calcul care sunt exclusiv sub controlul Google.

Prin introducerea unui cuvânt-cheie în acest motor de căutare, utilizatorii de internet obțin o listă cu rezultate naturale. Aceste rezultate naturale sunt selectate și clasificate în funcție de relevanța lor față de cuvântul-cheie. Aceasta se realizează prin intermediul algoritmilor automați care se află la baza programului motorului de căutare și care aplică criterii pur obiective.

Profesioniștii folosesc atât publicitatea restrânsă cât și publicitatea extinsă cu atât mai mult cu cât comportamentul consumatorilor este deosebit de variat.

De exemplu, fiindcă subscrisa deține platforma librărie.net, Google permite o publicitate extinsă prin care să fie urmărite cuvinte similare cu cuvântul „librărie”, combinații de cuvinte sau cuvinte a căror finalitate este similară cu cuvântul „librărie”.

De aici, în cadrul publicității extinse, Google poate să asocieze platforma librărie.net cu anumiți termeni și cuvinte din limba română pe care inteligența artificială a motorului de căutare le consideră ca fiind relevante, cum ar fi următoarele cuvinte: „carte”, „libra”, „libri” „l_____” „literatură” „învățare”, etc.

Așadar, la oricare dintre aceste căutări, platforma Google poate să genereze un anumit rezultat care însă nu este în controlul nostru, fiind un rezultat generat automat de computerele Google.

Raționamentul este valabil si vice – versa, în sensul că la o căutare pe Google a cuvântului „librărie” (care este platforma subscrisei) poate genera ca rezultat platforma l_____.ro (care este platforma reclamantei).

Anexează în acest sens un raport de activitate emis de către Gooule din care rezultă că la 32% din căutările efectuate în ultimele 12 luni pentru platforma „librărie.net” Gooule a afișat primul rezultat 1 ibris.ro, adică exact site-ul reclamantei.

Prin urmare, este foarte posibil ca atunci când un utilizator/consumator dorește să acceseze librarie.net să ajungă totuși cu prioritate la site-ul libis.ro

Nu se poate trage concluzia că mecanismul Google este legitim când aduce rezultate de căutare în favoarea reclamantei, pe când atunci când rezultatele de căutare ar fi în favoarea subscrisei, acesta este nelegal și trebuie sancționat.

Așadar, simpla accesare de publicitate extinsă în mediul online ce are ca și rezultat uneori inversarea unor rezultate generate de Google, rezultate pe care subscrisa nu le poate controla, nu reprezintă o faptă imputabilă intimatei.

Mai mult decât atât. algoritmii Google generează ca și rezultat platforma subscrisei și pentru că reclamanta folosește această platformă pentru a-și comercializa propriile produse.

Având în vedere că pe site-ul librarie.net se găsesc produse ale editurii L_____, la o căutare pe Google a cuvântului „l_____”, Google afișează uneori platforma librarie.net, dar nu datorită unei fapte ilicite, ci pentru că pe această platformă se găsesc chiar produsele reclamantei.

Totodată, publicitatea Online pe Google are loc în conformitate cu termenii și condițiile Google pe care orice persoană care apelează la serviciile Google este obligată să le respecte, deci inclusiv reclamanta.

Or, termenii și condițiile Google prevăd printre altele că: (i) Google nu restricționează mărcile ca și cuvinte cheie (ii) anunțurile din Uniunea Europeană pot avea mărci ca și cuvinte cheie în ceea ce privește produse concurente.

Prin urmare, de vreme ce politica Google care guvernează publicitatea pe acest motor de căutare permite folosirea oricăror cuvinte ca și cuvinte cheie (inclusiv mărci), este evident că intimatei nu i se poate imputa o faptă ilicită care ar trebuie sancționată juridic.

De altfel, având în vedere că (i) rezultatele generate de Google în cadrul unei căutări sunt determinate exclusiv de către Google și (ii) politica Google permite folosirea oricărui cuvânt cheie, inclusiv a unei mărci, nu înțelegem de ce reclamanta, dacă consideră că îi sunt încălcate drepturile de către platforma Google nu a formulat cererea în contradictoriu cu această entitate.

Google poate afișa, cu sau fără concursul subscrisei, clienților care caută cuvântul “l_____” alte rezultate pe care motorul le consideră relevante, iar subscrisa nu poate determina Google ce rezultat să afișeze prima dată, acest aspect fiind determinat exclusiv de către motorul de cautare.

De exemplu, în cadrul motorului de căutare Google, pentru o căutare a sintagmei „amazon books” apar în mod automat și alți comercianți care vând cărți Online, cu logoul acestora și cu trimitere direct la site-urile respective: (i) Barnes & Noble (ii) Alibris (iii) Better World Books (iv) Abebooks (v) Book Depository, aspect care arată pe de-o parte că rezultatele căutărilor sunt în controlul exclusiv al Google, iar pe de altă parte arată că politica Google este de a încuraja piața liberă și concurențială.

Printr-o aparență de legalitate raportat la argumente juridice pur speculative, reclamanta urmărește să dobândească un veritabil monopol Online asupra comerțului de carte, aspect care nu este permis.

Fapta ilicită este reprezentată în realitate de conduita neconcurențială a reclamantei care oricum în 32% din cazuri în ultimul an a avut prima afișare la căutările pe librărie.net și care este site-ul subscrisei.

Nu există deci nicio faptă ilicită care i-ar putea fi imputată subscrisei pentru faptul că apelează la serviciile Google Ads si totodată nu există nicio uarantie în termenii si condițiile Gooule că la o anumită căutare un anumit site va fi plasat pe primul loc în cadrul rezultatelor platformei.

De asemenea, având în vedere că reclamanta comercializează produsele proprii pe platforma librarie.net, este evident că există cel puțin un acord tacit din partea acesteia pentru a subscrisa să promoveze aceste produse, aspect care în mod suplimentar arată că nu s-a comis nicio faptă ilicită.

Reclamanta nu aduce argumente concrete referitoare la încălcarea Legii nr. 11/1991 privind concurența neloială și Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare.

în cadrul cererii de ordonanță președințială, aceste texte de lege sunt doar enumerate și citate ad literam, fără însă ca reclamanta să arate în concret în ce fel subscrisa ar fi încălcat aceste texte de lege.

Simpla indicare a unor texte de lege nu poate fi suficientă pentru a justifica afirmațiile reclamantei care nu motivează în niciun fel cum anume subscrisa ar fi desfășurat activități de concurență neloială sau de publicitate înșelătoare.

Nu se arată în niciun fel de către reclamantă care ar fi elementul material al faptei imputate subscrisei, indicându-se anumite texte de lege, doar pentru ca instanța să le „aleagă” în eventualitatea admiterii cererii, aspect care nu este permis.

Din această perspectivă, având în vedere specificul faptelor de concurență neloială și de publicitate înșelătoare, subscrisa nici nu este în măsură să facă apărări.

Argumentele reclamantei referitor la protecția oferită de marcă nu se pot răsfrânge în mod automat și în ceea ce privește pretinse fapte de concurență neloială sau publicitate înșelătoare, sfera de reglementare fiind diferită.

Asemenea alegații ar trebui deci dovedite în mod diferit față de o pretinsă încălcare a drepturilor de proprietate intelectuală, cu atât mai mult cu cât reclamanta a învestit instanța cu o măsură provizorie pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală.

Lipsa unei motivări concrete, având în vedere caracterul specific al acestor acte normative, arată că și din această perspectivă cererea este neîntemeiată.

Neprejudecarea fondului. In lipsa unei aparențe a pretențiilor reclamantei (proba încălcării/afectării drepturilor sale prin confuzia potențială sau deja creată asupra consumatorilor, pretențiile nu pot fi admise pe cale de ordonanță președințială.

Caracterul energic al ordonanței președințiale determinat de rapiditatea cu care se soluționează și de faptul că nu se pot administra decât înscrisuri este justificat doar în măsura în care aparența dreptului este evident în favoare reclamantei.

In toate celelalte situații, ordonanța nu este admisibilă întrucât determină o prejudecare a fondului într-o procedură sumară, aspect de natură să prejudicieze drepturile procesuale ale părților.

Se observă că în realitate reclamanta nu a dovedit dincolo de orice dubiu că aparența dreptului este în favoare sa, cererea acesteia având un veritabil atribut de fond, neputând fi analizată pe calea sumară a procedurii ordonanței președințiale.

Astfel, având în vedere că (i) nu există un risc evident de confuzie și marcă L_____ nu aparține reclamantei (ii) subscrisa folosește în mod legitim servicii de publicitate on-line (iii) modul cum se desfășoară publicitatea pe Google este determinat de platforma on-line prin mijloace specifice (iv) între părți există o colaborare comercială (v) dreptul subscrisei ca într-o piață liberă să acceseze servicii de publicitate, toate aceste aspecte determină în realitate o analiză a fondului cauzei, depășind cu mult sfera aparenței dreptului care se analizează într-o cerere de ordonanță președințială.

Reclamanta are cel mult la dispoziție o acțiune de fond prin care să solicite analiza aspectelor reclamante în speță, procedură în cadrul căreia părțile urmează să administreze un probatoriu complex.

În speță nu se justifică urgența măsurii.

Conform practicii judiciare invocată dc reclamanta, condiția urgenței poate lî prezumată și dedusă din faptul existenței încălcării unui drept de proprietate industrială, însă numai dacă (i) într-adevăr se constată o încălcare neechivocă și evidentă a unui asemenea drept* și (ii) o asemenea prezumție poate fi răsturnată, nefiind una absolută.

Or, în cazul de față. asa cum am arătat mai sus, nu se pune problema unei încălcări de către subscrisa a dreptului la marca „L_____” aparținând reclamantei, în condițiile în care:

Marca „L_____” este o marcă compusă, neexistând protecție cu privire la cuvântul „l_____” privit ut singuli: pretinsul drept al reclamantei deci nu este unul evident, ci este supus la multe calificări și limitări, cu o proțectie diferită de cea invocată.

Utilizarea cuvântului „l_____” la o căutare pe Google nu duce la crearea niciunei confuzii pentru utilizatorul mediu de internet, în legătură cu site-urile L_____.ro și Librarie.net, distincția dintre acestea fiind oricum clară și extrem de ușor de făcut; prin urmare testul legal de calificare ca ilicită a utilizării unei mărci în acest context, nu este întrunit în orice caz, raportat la situația de fapt și de drept dedusă judecății, constatarea încălcării dreptului de proprietate intelectuală nu poate fi făcută în prezentul cadru procesual al ordonanței președințiale, cum am arătat și mai sus.

În plus, cauza juridică a pretențiilor reclamantei constă și în Legea nr. 11/1991 privind concurența neloială și Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare, iar în privința acestor prevederi legale nu se mai poate susține vreo prezumție cu privire la întrunirea condiției urgenței.

Proba întrunirii condiției urgenței trebuia făcută deci potrivit dreptului comun – or, reclamanta nu a făcut nicio asemenea probă.

Cât privește efectele căutării „l_____” pe Google, reclamanta pretinde în esență existența unui prejudiciu patrimonial determinat de faptul că vânzările acesteia ar scădea ca urmare a faptului că produsele ar fi achiziționate de pe site-ul subscrisei și nu de pe site-ul acesteia.

Reclamanta nu a prezentat nicio situație a vânzărilor sale în ultima perioada (când motorul de cautare Google ar indica drept prim rezultat site-ul subscrisei pârâte), din care ar rezulta un risc de diminuare a acestora, sau orice alte efecte pretinse (clientela deturnată, afectarea imaginii sale comerciale, etc),

Nu sunt fondate susținerile reclamantei privitoare la riscul iminent de confuzie din partea clienților, în achiziționarea unui produs – întrucât consumatorii ambelor părți urmăresc achiziția unei cărți (de regulă), iar subscrisele, cum am arătat, suntem doar intermediari, confuzia cu privire la produsul care se urmărește a fi achiziționat de un consumător fiind deci exclusă – prin raportare la modalitatea de identificare a magazinelor Online de pe care se face o asemenea achiziție.

În consecință, pretinsa prezumție a urgentei este răsturnată în acest caz și prin natura și specificul activității părților, consumatorul căutând pe internet în principal un produs, magazinul Online de pe care îl poate achiziționa fiind identificat separat, pe alte criterii.

Solicită proba cu înscrisuri.

Prin Sentința Civilă Nr. 1155/15.09.2021, pronunțată de Tribunalul București- Secția a IV-a civilă, în dosarul nr. ____________, a fost admisă excepția necompctenței teritoriale a Tribunalului București.

A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta SC A_____ A__, în contradictoriu cu pârâta ___________________, în favoarea Tribunalului D___.

Analizând prioritar, conform art. 131 C.proc.civ., excepția necompctenței teritoriale a Tribunalului București, tribunalul a apreciat că este fondată și a admis-o, cu consecința declinării competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului D___.

Conform prevederilor art. 113 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ., în afară de instanțele prevăzute la 107-1 12 C.proc.civ., mai sunt competente instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă. în acest context, competența se stabilește potrivit unui reper previzibil, iar în cazul tinderii civile delictuale acest reper nu poate fi reprezentat de unitatea administrativ-teritorială teritoriul căreia se aibă consumatori ori profesioniști vizați de anunțurile publicitare ori ofertele de vânzare ale pârâtei întrucât această interpretare ar echivala cu posibilitatea reclamantului de a alege instanța competentă în temeiul art. 116 C.proc.civ.. în afara opțiunii permise între instanțele determinate potrivit art. 107 și art. 1 13 alin. 1 pct. 9 C.proc.civ.

Reclamanta a susținut că fapta ilicită este reprezentată de folosirea neautorizată de către pârâtă a mărcii „L_____” sau a denumirilor similar-confundabile în activitățile de promovare și de publicitate, inclusiv în mediul Online. în cadrul platformei Google sau prin intermediul serviciilor de promovare plătită de tip „AdWords”, iar locul producerii prejudiciului se determină prin aplicare prioritară a jurisprudenței Curții Europene de Justiție, conform paragrafului 47 din hotărâre pronunțată în cauza C-172/18. Tribunalul constată însă că jurisprudența invocată nu este obligator în speță. în lipsa vreunui element de extraneitate, având în vedere dispozițiile art. 3-4 C.proc.civ.

Tribunalul a apreciat că locul săvârșirii faptei ilicite, sub rezerva administrării de probe si aspectul existenței acesteia, precum și locul unde s-a produs lezarea valorii sociale ocrotit respectiv prejudiciul nemijlocit, coincid în speță cu sediul pârâtei. Ca urmare, competen soluționării litigiului revine instanței în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei, respect Tribunalul D___.

Din punctul dc vedere al competenței prevăzute de art. 1 13 alin. (1) pct. 9 C.proc.civ.. loc producerii prejudiciului nu este cel unde destinatarii accesează anunțul publicitar, ci acela în care: conturează în mod cert efectul patrimonial negativ al faptei ilicite. Mai mult decât atât, alegeri victimei înseși în privința evidențierii locului săvârșirii faptei ilicite nu poate reprezenta reper prevăzut de norma de competență în discuție. întrucât ar depinde întotdeauna de voința victimei.Exercitarea manifestării unilaterale de voință a reclamantului în cazul acțiunii întemeiate | răspunderea civilă delictuală este limitată, potrivit legii, la opțiunea între instanțele prevăzute la a 107-112 Cod procedură civilă și oricare dintre instanțele prevăzute Ia art. 113 alin. 1 pct. C.proc.civ., neputând viza o alegere chiar a locului săvârșirii faptei ilicite.

In cauza de față, fiind vorba despre contrafacerea unei mărci, locul producerii prejudiciul este inoperant, câtă vreme acesta nu este diferit de locul săvârșirii faptei ilicite. întruc contrafacerea se realizează la locul derulării activităților comerciale. în cadrul unității pârâți situată pe raza teritorială a județului D___. loc care este și cel al producerii prejudiciului. Ca atare, cauză, criteriile legale presupuse de aplicarea dispozițiilor art. 107 sau art. 113 alin. 1 pct. C.proc.civ. vizează fie sediul pârâtei (art. 107), fie instanța de la locul săvârșirii faptei ilicite (dintre cele reglementate de art. 113 alin. 1 pct. 9), nu și cel al producerii prejudiciului, același cu loc săvârșirii faptei ilicite.

Instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 132 alin. 3 C.proc.civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D___- Secția I Civilă sub nr. ____________, și prin încheierea de ședință din data de 29.10.2021, în baza art. 200 alin. 2 Cod procedură civilă s-a dispus trimiterea dosarului, având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta A_____ A__, în contradictoriu cu pârâta LIBRĂRIE.NET SRL, , Secției Civile Specializate în Litigii cu Profesioniștii din cadrul Tribunalului D___, pentru competentă soluționare.

Pentru a se pronunța astfel, la primirea acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. 2 teza a II-a C.pr.civ. conform cărora ” în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare.”, completul a dispus trimiterea lui la secția civilă specializată în litigii cu profesioniști din cadrul Tribunalului D___, pentru competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere decizia nr. 18/17.10.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 237 din data de 06.04.2017, cu aplicare obligatorie de la această dată conform art. 517 alin. 4 N.C.P.C., din care rezultă că, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare, criteriile de determinare a competenței materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenției (paragraful 165) și că revine în acest scop judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificative și de a aprecia asupra competenței materiale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit (în paragraful 176 din decizie).

S-a arătat că așadar, în prezent, secțiile specializate ale instanțelor trebuie să aibă în vedere, ca și criterii de determinare a competenței materiale funcționale, în primul rând, natura, obiectul sau valoarea pretenției, ținând cont de natura litigiilor de genul celor enumerate exemplificativ în cadrul dispozițiilor art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011.

În plus, criteriul final care trebuie să fie determinant pentru stabilirea competenței materiale funcționale este dat în cauză de natura litigiului, respectiv litigiu cu profesioniști, pentru soluționarea căruia există o secție specializată în cadrul Tribunalului D___, Secția a-II-a Civilă.

S-a arătat că potrivit art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființă, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

A precizat că art. 3 C. civ. prevede că dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil; sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere; constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Potrivit art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată (așa cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare), se prevede expres că în cadrul curților de apel și în cadrul tribunalelor funcționează “secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților”. În considerentele deciziei menționate se arată că toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică sau juridică, ce desfășoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că este vorba despre regii autonome, societăți, companii naționale, asociații, fundații, societăți agricole, liber-profesioniști ori societăți profesioniste), sunt supuși regulilor de drept civil, și nu unor reguli speciale.

De asemenea, Înalta Curte a reținut că „dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc drept criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii obiectul și natura acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii.

S-a constatat că textul art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările următoare, nu indică in terminis, în afară de natura și obiectul litigiului, alte criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate ori, după caz, tribunale specializate.

S-a reținut că interpretarea în sens contrar, dată de instanțele de judecată care au calificat litigiile nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 C. proc. civ., conform cărora „reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”, și dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora „competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. În realitate, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare.” Potrivit art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței.

S-a reținut că în cauză, natura raportului juridic născut între părți (ambele având calitatea de profesionișți) prin fapta imputată de către reclamantă pârâtei, respectiv aceea de a nesocoti dreptul la utilizarea mărcii aflate sub protecția înregistrării la OSIM și practicile de concurență neloială și publicitate înșelătoare, care reprezintă, de fapt, cauza juridică pe care se întemeiază acțiunea, atrage competența secției specializate în materia litigiilor cu profesioniști.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului D___- Secția a II a Civilă sub nr. _______/2012* dispunându-se citarea părților.

Prin încheierea de ședință din 5 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul D___- Secția a II-a civilă, în dosarul nr. ____________*, a fost admisă exceptia de necompetenta materiala procesuala a Sectiei II civile a Tribunalului D___.

A fost declinată competenta de solutionare a cauzei privind pe reclamantul A_____ A__ și pe pârât LIBRĂRIE.NET SRL, având ca obiect ordonanță președințială in favoarea Sectiei I civile a Tribunalului D___.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenta.

S-a dispus suspendarea judecatii cauzei.

A fost înaintat dosarul Curtii de Apel C______ pentru solutionarea conflictului.

Analizând excepția necompetenței materiale procesuale a Secției a II a Civile , Tribunalul a reținut următoarele :

Prin cererea de chemare in judecata , reclamanta a solicitat ca, pe calea ordonantei presedintiale, instanta sa dispuna obligarea paratei la incetarea oricarui act de folosire neautorizata a marcii “L_____”sau a denumirilor similar-confundabile in activitatile de promovare si de publicitate, inclusive in mediul online, in cadrul platformei Google sau prin intermediul serviciilor de promovare platita de tip “AdWords”, respectiv promovare in baza cautarilor realizate de catre utilizatorii platformelor online dupa cuvantul “L_____”.

In sustinerea cererii , a aratat ca parata a incalcat drepturile de proprietate intelectuala ale reclamantei conferite de marcile inregistrate la OSIM cu denumirile L_____, L_____. RO Respect pentru oameni si carti si L_____ We Know Books. In concret, a sustinut ca parata profita de renumele marcii “L_____” si redirectioneaza clientii care incearca sa acceseze produsele si serviciile “L_____” catre propria pagina web unde afiseaza clientilor produse care au alta provenienta. In ceea ce priveste temeiul juridic al cererii, reclamanta a invocat dispozitiile art. 39 din Legea nr. 84/1998 privind marcile si indicatiile geografice potrivit carora “Înregistrarea mărcii conferă titularului său un drept exclusiv asupra mărcii.

(2)Fără a aduce atingere drepturilor titularilor dobândite înainte de data depunerii cererii sau de data de prioritate a mărcii înregistrate, titularul acesteia poate cere instanței judecătorești competente, printr-o acțiune în contrafacere, să interzică terților să utilizeze, în activitatea lor comercială, fără consimțământul său:

a)un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;

b)un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă;

c)un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii identice, similare sau diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România și dacă prin utilizarea semnului fără motiv justificat se obțin foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau renumele mărcii ori se aduce atingere acestora;

d)un semn identic sau asemănător cu marca care este utilizat în alt scop decât acela de a distinge produsele sau serviciile, atunci când utilizarea acestui semn, fără motive întemeiate, atrage obținerea de foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii ori aduce atingere acestora.

(3)În aplicarea alin. (2), titularul mărcii poate cere să fie interzise terților, în special, următoarele acte:

a)aplicarea semnului pe produse sau pe ambalajul acestor produse;

b)oferirea produselor sau comercializarea ori deținerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn;

c)importul sau exportul de produse sub acest semn;

d)utilizarea semnului pe documente comerciale sau pentru publicitate;

e)utilizarea semnului ca denumire comercială ori ca parte a unei denumiri comerciale;

f)utilizarea semnului în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, republicată.”

Sub aspect procedural, reclamanta a facut trimitere la dispozitiile art 978, art. 997 si urm. din NCPC, coroborate cu art. 9 al.1 lit a din OUG nr. 100/2005. Astfel, conform art. 978 al.1 NCPC “Dispozițiile prezentului capitol reglementează măsurile provizorii necesare pentru apărarea drepturilor de proprietate intelectuală, indiferent de conținutul lor, patrimonial sau nepatrimonial, și indiferent de izvorul acestora.”

De asemenea, reclamanta a invocat dispozitiile art. 103 din Legea 84/1998 potrivit carora “Dacă titularul dreptului de proprietate industrială asupra unei mărci ori unei indicații geografice sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate industrială cu consimțământul titularului face dovada credibilă că dreptul de proprietate industrială asupra mărcii ori indicației geografice face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.

(2)Instanța judecătorească poate să dispună în special:

a)interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie;”

A apreciat sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale ordonantei presedintiale, iar, sub aspectul vremelniciei, a aratat ca cererea are un caracter provizoriu pana la solutionarea definitiva a actiunii in contrafacere, actiune care se intemeiaza tot pe dispozitiile Legii 84/1998. Asadar, in mod expres reclamanta a invederat instantei ca obiectul cererii vizeaza protejarea drepturilor de proprietate intelectuala conferite de marcile inregistrate.

In ceea ce priveste competenta de solutionare a acestui gen de litigii, instanta constata ca la nivelul Tribunalului D___, prin Hotararea Colegiului de Conducere nr. 15 din 15 iulie 2011, s-a stabilit reorganizarea Sectiei comerciale ca Sectie a II-a Civila si de Insolventa, urmand ca Sectia Civila sa devina Sectia I-a Civila si de proprietate intelectuala.

De asemenea, prin hotararea nr. 16 din 29.10.2015 s-au delimitat obiectele celor doua sectii , cererile privind dreptul de proprietate intelectuala nefiind incadrate in tipul de cauze ce vor fi solutionate de Sectia II civila. Asadar , cauzele avand ca obiect cererile in materia proprietatii intelectuale nu sunt de competenta sectiei specializate in litigii cu profesionistii, ci de competenta Sectiei I Civile. Chiar daca reclamanta a facut referire la dispozitiile Legii 11/1991 aratand ca sunt incalcate si reglementarile in materie de combatere a concurentei neloiale, instanta constata ca obiectul actiunii priveste protectia drepturilor de proprietate intelectuala prin incetarea incalcarii lor pe calea masurii provizorii stabilite de art. 978 C__ raportat la dispozitiile art. 997 si urm C__, aceasta incalcare fiind cauza cererii de chemare in judecata. Reclamanta a motivat actiunea in sensul ca exista si nerespectari ale reglementarilor in materie de combatere a concurentei neloiale, insa, a precizat ca acestea au constat in folosirea marcii inregistrate, astfel ca natura si obiectul litigiului au la baza protectia dreptului de proprietate intelectuala. Eventualele fapte de concurenta neloiala sunt consecinta incalcarii drepturilor conferite de marcile inregistrate, iar nu fundamentul cererii de ordonanta presedintiala.

De asemenea, nu are relevanta nici calitatea de profesionist a partilor, avand in vedere considerentele Deciziei ICCJ nr. 18/2016, potrivit carora criteriile de determinare a competenței materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenției, iar ” Interpretarea în sens contrar, dată de instanțele de judecată care au calificat litigiile nu după obiectul sau natura pricinii, ci după calitatea de profesionist a uneia dintre părți, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din Codul de procedură civilă, conform cărora “reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod”, și dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora “competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.

Potrivit art. 200 NCPC, “(1) Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197.
(2) În cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate. Dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică prin asemănare.”

F___ de aceste considerente, instanta a admis exceptia necompetentei materiale procesuale a Sectiei a II-a Civile din cadrul Tribunalului D___ si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Sectiei I Civile.

In temeiul art. 133 pct. 2 NCPC a constatata intervenit conflictul negativ de competenta _________________-a Civila din cadrul Tribunalului D___ si Sectia I Civila din cadrul Tribunalului D___.

In baza art. 135 al.1 NCPC a dispus inaintarea cauzei Curtii de Apel C______ pentru solutionarea conflictului prin pronuntarea unui regulator de competenta.

Prin sentința nr. 52/11 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel C______- Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. ____________, a fost stabilită competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A_____ A__ în contradictoriu cu pârâta LIBRĂRIE.NET SRL, în favoarea Secției I Civile a Tribunalului D___.

Apreciind legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului negativ de competență, potrivit dispozițiilor art.136 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin.2 Cod procedură civilă, coroborate cu prevederile art. 136 alin.1 Cod procedură civilă, există conflict negativ de competență atunci când secțiile specializate ale aceleiași instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În cauză, prin încheierea din 29.10.2021 pronunțată de Tribunalul D___, Secția I Civilă, în dosarul nr. ____________ s-a înaintat dosarul spre soluționare Secției a II- a Civile, iar aceasta din urmă, prin încheierea din 05.11.2021, a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă.

Prin urmare, există conflict negativ de competență, în acest sens fiind dispozițiile art. 133 alin.2 C.pr.civ., conform cărora există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În soluționarea conflictului, Curtea a reținut că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat ca, pe calea ordonantei presedintiale, instanta sa dispuna obligarea paratei la incetarea oricarui act de folosire neautorizata a marcii “L_____”sau a denumirilor similar-confundabile in activitatile de promovare si de publicitate, inclusive in mediul online, in cadrul platformei Google sau prin intermediul serviciilor de promovare platita de tip “AdWords”, respectiv promovare in baza cautarilor realizate de catre utilizatorii platformelor online dupa cuvantul “L_____”.

În soluționarea prezentului conflict negativ de competență, respectiv stabilirea competenței funcționale între Secția I-a Civilă și Secția a II-a Civilă (specializată în litigii cu profesioniști) Curtea constată că sunt relevante considerentele cuprinse în cadrul Deciziei nr.18 din 17.10.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că determinarea competenței material procesuale a tribunalului – secțiile specializate are loc în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011. Dispozițiile textului de lege sus menționat stabilesc criteriile în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în funcție de natura și de obiectul acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

S-a constatat că textul art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011, cu modificările și completările ulterioare, în afară de natura și obiectul litigiului nu indică alte criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate, ori după caz, tribunale specializate.

Rezultă că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. 1 și art. 228 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 cu modificările și completările ulterioare, pentru determinarea competenței materiale procesuale a secțiilor specializate se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză, Curtea a constatat că obiectul litigiului îl reprezintă protectia drepturilor de proprietate intelectuală, solicitându-se luarea unor măsuri provizorii de încetare a unor acțiuni care aduc atingere acestora, neexistând argumente pentru a califica acest gen de litigii ca fiind litigii cu profesioniști.

Acțiunea nu implică o anumită specializare care ar atrage competența de soluționare a Secției a II-a Civilă. Cauza a fost repartizată inițial secției I civile, secție ce soluționa litigii în materia proprietății intelectuale și anterior Lg. nr. 71/2011, iar secția a II-a civilă nu soluționează astfel de cauze nici după transformarea fostelor secții comerciale în secții civile, nefiind specializată în soluționarea unor litigii în acest domeniu.

Reținând că obiectul litigiului nu se încadrează astfel în categoria celor ce atrag competența funcțională a Secției a II a civilă, specializată în litigii de genul celor specificate exemplificativ în art. 226 alin 1 lit a-d din Legea nr. 71/2011, Curtea a constatat că Secția I -a Civilă a Tribunalului D___ este competentă cu soluționarea cauzei, urmând a dispune în acest sens.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Secției I Civile a Tribunalului D___ sub nr. ____________, dispunându-se citarea părților.

 

 

Analizând cererea, instanța reține următoarele:

Reclamanta SC A_____ A__, a solicitat intervenția urgentă a justiției, pentru a obține obligarea pârâtei ___________________, la încetarea oricărui act care aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale reclamantei, în scopul de a se evita prejudicierea sa, în legătură cu marca ”L_____” înregistrată la OSIM.

Reclamanta a motivat, în esență, că pârâta profită de renumele mărcii ”L_____”și redirecționează clienții care încearcă să acceseze produsele și serviciile ”L_____” către propria pagină web, unde afișează clienților produse care au o altă proveniență.

A făcut referire și la concurența neloială invocând dispozițiile Legii nr. 11/1991 și la publicitatea înșelătoare reglementată de Legea nr. 158/2008, fapt care a determinat-o pe pârâtă să invoce nulitatea cererii de ordonanță președințială pentru lipsa caracterului determinat al obiectului.

Analizând această excepție, instanța apreciază că nu este întemeiată, deoarece modalitatea în care este formulat obiectul cererii conduce la cunoașterea pretenției deduse judecății, respectiv la protecția dreptului reclamantei la utilizarea mărcii, prin interzicerea acțiunilor pârâtei de a folosi un cuvânt identic în promovarea și publicitatea serviciilor sale pe internet.

Chiar dacă reclamanta a învederat că faptele ilicite ale pârâtei întrunesc și elementele concurenței neloiale sau ale publicității înșelătoare, aceasta nu înseamnă că este echivoc obiectul cererii circumscris în mod clar protecției drepturilor conferite reclamantei de Legea nr. 84/1998.

Prin urmare, instanța va respinge excepția.

Revenind la instituția ordonanței președințiale, se rețină că aceasta are valențe preventive și, deși reprezintă un mijloc procedural care întrunește condițiile unei acțiuni civile, are un specific determinat de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.

Astfel pe lângă condițiile generale de exercitare a acțiunii civile, așa cum rezultă din reglementarea cuprinsă în art. 997 – 1002 C.pr.civ, în cazul în care se recurge la procedura specială a ordonanței președințiale, instanța are a verifica și condițiile particulare ale acesteia, respectiv aparența dreptului reclamantului, cerință intim legată de problema neprejudecării fondului, urgența și vremelnicia măsurii luate pe această cale.

În ceea ce privește aparența dreptului, reclamanta susține că a dobândit dreptul exclusiv la utilizarea mărcii ”L_____” ca urmare a înregistrării la OSIM a următoarelor mărci: L_____L_____.RO Respect pentru oameni și cărți și L_____ WE KNOW BOOKS iar pârâta, profitând de renumele acestei mărci, își redirecționează clienții care încearcă să acceseze produsele și serviciile ”L_____” către propria pagină web, unde afișează clienților produse care au altă proveniență.

Pârâta susține însă că aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei, aceasta neavând un drept exclusiv în ceea ce privește cuvântul ”l_____”.

În argumentarea acestei apărări, parata face trimitere la certificatele de înregistrare a mărcilor depuse la dosar de către reclamantă și arată că atât marca ”l_____”, cât și marca ”l_____.ro” sunt mărci combinate, fiind formate din cuvântul ”l_____” și semnul unei cărți deschise în culoare albastru și respectiv ”l_____.ro respect pentru oameni și cărți”.

Susuține că, având în vedere caracterul combinat al celor două mărci, protecția invocată de către reclamantă nu se răsfrânge asupra cuvântului ”l_____”, ci asupra unei construcții complexe de cuvinte și semne. Cuvântul ”l_____” înseamnă carte în limba latină și nici nu ar fi putut fi înregistrat de către reclamantă, fără a contraveni dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 84/1998 și art. 7 din Regulamentul UE 2017/1001, neavând un caracter distinctiv.

Instanța apreciază că această apărare nu poate fi primită.

Pârâta face trimitere la decizia nr. 2006/2016 pronunțată de Secția I civilă a ÎCCJ, în care instanța supremă statuează că ”în cazul unei mărci compuse din mai multe elemente, caracterul distinctiv al mărcii se stabilește prin examinarea ansamblului componentelor și nu doar pe baza constatării distinctivității fiecărei componente”, însă interpretează aceste statuări în contra sensului dat de către instanță și care, raportat la speța cu care a fost învestită, se referea la condițiile în care o marcă compusă trebuie apreciată ca având sau nu caracter distinctiv în scopul aplicării dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 84/1998, iar nu la faptul că fiecare element al ansamblului, trebuie să aibă caracter distinctiv.

În același paragraf, instanța a continuat cu construcția ”întrucât nu este exclus ca elementele nedistinctive să formeze un tot care permite identificarea originii produselor sau serviciilor…”

Așadar, pentru a se încadra în limitele de reglementare ale Legii nr. 84/1998 în sensul recunoașterii și apărării pe teritoriul României a mărcii, semnul trebuie să permită a se distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.

Pârâta mai susține că un cuvânt care înseamnă ”carte” nu poate fi însușit exclusiv de către reclamantă în scopul desfășurării propriei sale activități comerciale și face referire la cuvântul ”book” despre care spune, de asemenea, că nu ar putea fi înregistrat și folosit exclusiv de către reclamantă în activitatea comercială.

Comparația este neavenită, pentru că în discuție nu este cuvântul ”carte” sau similarul din limba engleză ”book”, care sunt utilizate în mod curent și pe scară largă în limbajul de fiecare zi, ceea ce face ca acestea să nu aibă caracter distinctiv în scopul de a fi înregistrate ca marcă; cuvântul ”l_____” însă, chiar dacă desemnează același concept ca și r________l ”carte” sau englezescul ”book”, vine dintr-o limbă ieșită din uz, în limbajul curent nu este folosit în înțelesul de ”carte”, iar sonoritatea sa conduce la desemnarea serviciilor care _________________ activitate a reclamantei, desfășurată de o lungă perioadă de timp și despre care pârâta are, fără îndoială, cunoștință.

Ca dovadă, este captura de imagine a motorului de căutare Google, certificată electronic de către notarul public prin încheierea de certificare nr. 07/15.07.2021, depusă de către reclamantă la dosar, din care rezultă că în urma căutării după cuvântul ”l_____”, rezultatele returnate fac trimitere la originea serviciilor furnizate de către reclamantă.

Contrar susținerilor pârâtei, reciproca nu se verifică, căutarea după cuvântul ”librărie” nereturnând în nicio situație cuvântul ”l_____”.

Într-o teză subsidiară, pârâta solicită să se constate că nu este făcută dovada caracterului ilicit al utilizării de către ea, prin mijlocirea Google Ads, a cuvântului ”l_____”, întrucât o astfel de utilizare nu este aptă să creeze confuzie în rândul utilizatorului mediu de internet.

Susține că în prezenta cerere de ordonanță președințială, reclamanta nu a făcut dovada unui risc de confuzie pentru consumatorii online de carte ca urmare a modalității în care se afișează rezultatele căutărilor cuvântului ”l_____” pe internet și un asemenea risc nici nu poate fi apreciat că rezultă ex re, din simpla analiză a situației de fapt.

Contrar acestor apărări, confuzia există totuși între termenul ”l_____” din conținutul mărcii înregistrate de către reclamantă și cuvântul cheie identic (care se asociază în primul rând site-ului pârâtei), folosit de către pârâtă prin intermediul motorului de căutare Google pentru produse sau servicii identice, așa cum s-a dovedit prin captura ecran de către reclamantă, faptul demonstrat fiind acela că pârâta, folosind un semn similar-confundabil în activitatea de promovare, deturnează clientela reclamantei, așa cum s-a susținut în prezentarea motivelor de fapt ale cererii de ordonanță președințială.

Nu se poate accepta că aceste manopere ale pârâtei nu sunt frauduloase, câtă vreme atât ea, cât și reclamanta operează pe aceeași piață, în același domeniu concurențial, definit în principal prin vânzarea de carte, fiecare având cunoștință despre existența celeilalte.

Sunt incidente dispozițiile art. 39 din Legea nr. 84/1998, care protejează titularul mărcii, împotriva utilizării de către terți în activitatea lor comercială, a unui semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă și din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepția publicului, incluzând riscul de asociere între semn și marcă (alin. 2 lit. b).

Potrivit alin. 3 lit. d și f al art. 39 din aceeași lege, titularul mărcii poate cere să fie interzise terților utilizarea semnului pentru publicitate sau în publicitatea comparativă într-un mod care contravine Legii nr. 158/2008 privind publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă, republicată.

Prin urmare, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada aparenței dreptului de a-i fi protejată marca în al cărei conținut _______________________________”, față de acțiunile ilicite și păgubitoare ale pârâtei.

Urgența, o altă condiție a cererii de ordonanță președințială se prezumă, dat fiind că folosirea de către pârâtă în activitatea de promovare a unui termen similar-confundabil cu marca protejată în favoarea reclamantei, este de natură să îi creeze acesteia o pagubă iminentă și care ar fi greu de reparat în viitor.

Referitor la caracterul vremelnic al măsurilor dispuse pe cale de ordonanță președințială, sunt aplicabile dispozițiile art. 979 C.pr.civ. conform cărora dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală face dovada credibilă că drepturile sale fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței luarea unor măsuri provizorii în sensul interzicerii încălcării sau încetării ei, până la data soluționării acțiunii în fond.

Așa cum a declarat reprezentanta reclamantei la termenul din 07.12.2021, o acțiune pe fondul litigiului nu a fost încă înregistrată, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 979 alin. 4 și 6 C.pr.civ, instanța va fixa un termen de 20 de zile în care acțiunea de fond să fie introdusă, sub sancțiunea încetării de drept a măsurii dispuse prin prezenta ordonanță.

Constatând că sunt întrunite condițiile art. 997 și urm. C.pr.civ, instanța urmează să admită cererea de ordonanță președințială și să oblige pârâta la încetarea provizorie a oricărui act de folosire neautorizată a mărcii ’’L_____” sau a denumirilor similar-confundabile în activitatea de promovare și de publicitate, inclusiv in mediul online, în cadrul platformei GOOGLE sau prin intermediul serviciilor de promovare plătită de tip ’’AdWords”, respectiv promovare în baza căutărilor realizate de către utilizatorii platformelor online după cuvântul ’’L_____”.

Conform dispozițiilor art. 453 C.pr.civ, pârâta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, așa cum au fost acestea dovedite prin factura nr. GA 3401/13.07.2021 și extrasul de cont nr. 2497 de la filele nr. 11 și 12 ale dosarului constituit la nivelul Seciei a II-a civile a Tribunalului D___, ca parte aflată în culpă procesuală.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

 

Respinge excepția nulității cererii de ordonanță președințială.

Admite cererea având ca obiect ordonanță președințială formulată de reclamanta A_____ A__, cu sediul in B_____, ________________________, Județul B_____, înregistrata la Oficiul N_______ al Registrului Comerțului sub nr, J____________, având CUI: RO1094992, reprezentata convențional de SCA G____ SI ASOCIAȚII cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor in București, __________________________. Nr. 12-14. Sector 1 în contradictoriu cu pârâta LIBRĂRIE.NET SRL, cu sediul in C______, ___________________ 7G, Jud. D___, înregistrata la Oficiul N_______ al Registrului Comerțului sub nr. J___________, avand CUI: RO13784260 și cu sediul procesual ales în SCA B_____ și ASOCIAȚII, ___________________, sector 1, București.

Obligă pârâta la încetarea provizorie a oricărui act de folosire neautorizată a mărcii ’’L_____” sau a denumirilor similar-confundabile în activitatea de promovare și de publicitate, inclusiv in mediul online, în cadrul platformei GOOGLE sau prin intermediul serviciilor de promovare plătită de tip ’’AdWords”, respectiv promovare în baza căutărilor realizate de către utilizatorii platformelor online după cuvântul ’’L_____”.

In baza art. 979 alin. 4 C.pr.civ, fixează un termen de 20 zile pentru ca reclamanta să introducă acțiunea de fond la instanță, sub sancțiunea încetării de drept a măsurilor dispuse prin prezenta.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de _____,39 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu apel, în termen de 5 zile de la pronunțare, apel care se va depune la Tribunalul D___.

Pronunțată în ședința publică azi, 08 Decembrie 2021.

 

Președinte, Grefier,

L_______ C________ C_____ F_________ C_______ C_______

 

 

 

 

 

Red.jud.L.C.C_____

Tehn.F.M./4 ex.10.12.2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Acest document este preluat și procesat de o aplicație realizată gratuit de Wolters Kluwer Romania pentru Fundatia RoLII.

Conținutul său poate fi preluat și utilizat cu citarea sursei: www.rolii.ro

ALTE ARTICOLE

Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!