Când am auzit aseară termenul, am crezut că e o exprimare jurnalistică. Am verificat apoi proiectul de ordonanță de urgență și… supriză! Sintagma „taxă pe lăcomie” se regăsește în proiectul de Ordonanță de urgențăprivind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, care se va aplica din 2019.
Și totuși… Ce e taxa pe lăcomie?
În ultimul an, tot mai mulți români cu credite s-au plâns de faptul că creșterea ROBOR a consecință creșterea în consecință a cuantumului ratelor datorate băncilor. Însă, pentru 2019, s-a găsit o soluție inedită la această problemă: introducerea unei taxe pe lăcomie pe active în zona bancară.
Taxa pe lăcomie se aplică dacă ROBOR la 3 luni şi ROBOR la 6 luni depăşesc, ca medie trimestrială, valoarea de 1,5%.
Prin urmare, dacă nivelul mediu al ROBOR la 3 și 6 luni rămâne la 1,5% sau mai mic, taxa este 0. Dacă media ROBOR este între 1,5 și 2%, taxa va fi 0,2%. Dacă media este între 2 și 2,4%, taxa este 0,4%. Pentru o medie între 2,5 -3%, taxa pe lăcomie este 0,6%. Pentru o medie între 3 și 3,5%, taxa este 0,9%. Dacă media trimestrială Robor depăşeşte cu peste 2 puncte procentuale pragul de referinţă, taxa de 0,9 % creşte progresiv cu câte 0,3 puncte procentuale la fiecare depăşire de 0,5 puncte procentual.
Specialiștii au identificat câteva efecte ale introducerii acestei noi taxe pe lăcomie, printre care:
- Ca răspuns, băncile, pentru a se proteja, ar putea reduce volumul creditelor acordate, ceea ce va avea impact direct asupra producției economiei și consumului intern.
- Întrucât majoritatea băncilor sunt deține de bănci din străinatate, existăp riscul ca băncile din străinătate să investească mai puțin în filialele din România.
- Băncile pot căuta și găsi alternatice pentru a transfera povara taxei către clienți, întrucât consumatorii finali sunt cei care duc greul taxelor.
Te-ar putea interesa și:
