Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Sancțiunea disciplinară este un act administrativ individual, întrucât conține o măsuri prin care ia naște, se modifică sau stinge raporturile juridice dintre persoana sancționată, pe de o parte și autoritatea publică, pe de altă parte.
Suspendarea executării sancțiunii disciplinare are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării. Aceasra avea loc, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, Legea contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare”.
Există un caz bine justificat când împrejurările legate de starea de fapt și de drept sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (de exemplu, lipsa motivării actului, emiterea actului fără a se efectua cercetarea disciplinară, etc.).
Cealaltă condiție, constând în existența unei pagube iminente este îndeplinită dacă prin emiterea sau adoptarea actului administrativ se creează persoanei vătămate un prejudiciu material viitor și previzibil sau, după caz, funcționarea unei autorități sau a unui serviciu public este perturbată previzibil și grav.
În acest caz, instanța de contencios administrativ-competentă poate să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond, iar în cazul în care persoana vătămată nu introducerea acțiunea prin care solicită anularea în tot sau în parte a măsurii disciplinare în termen de 60 de zile, suspendarea va înceta de drept și fără nicio formalitate, astfel cum a reglementat legiuitorul prin dispozițiile art. 14 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 544/2004, Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Solicitarea de suspendare a sancțiunii disciplinare poate fi solicitată și de reclamant, pentru motivele prevăzut la art. 14 alin. (1) și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat. Potrivit art. 15 alin. (1) teza finală din Legea nr. 544/2004, „Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată până la soluționarea acțiunii în fond”.
În acest caz, instanța competentă potrivit art. 10 din Legea nr. 544/2004, Legea contenciosului administrativ, va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat până la soluționarea definitivă a cauzei.
Sentința prin care se admite cererea de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului nu suspendă executarea. Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.
Exemplu:
Situația de fapt: Reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârât pe Primarul municipiului Satu Mare, solicitând instanței de judecată să dispună suspendarea executării Dispoziției nr. 4605/17.04.2008 emisă de pârât privind sancționarea disciplinară a reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a invocat în cadrul acțiunii principale excepția nulității absolute a sancțiunii disciplinare, având în vedere că în cadrul dispoziției de sancționare nu era descrisă fapta care constituie abatere disciplinară și nici instanța competentă la care poate fi atacat actul administrativ prin care s-a dispus sancțiunea disciplinară.
A arătat reclamanta că, cu toate că în cuprinsul dispoziției este menționat faptul că aceasta se aplică de la data de 01.05.2008 și privește doar retrogradarea în trepte de salarizare conducerea executivă a Poliției Comunitare a dispus și retrogradarea sa din funcție astfel cum rezultă din nota internă. În plus, postul pe care îl ocupase reclamanta a fost scos la concurs, fiind postat la avizierul instituției un anunț în acest sens.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de suspendare pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 14 și 15 din Legea nr. 544/2004, Legea contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Soluția instanței: Prin Sentința civilă nr. 243/CA/11 iunie 2008, Secția de Contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Satu Mare a admis cererea de suspendare a executării sancțiunii disciplinare, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În considerentele soluției, instanța a arătat că verificând cererea reclamantei sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, s-a constat că cererea de suspendare a dispoziției contestate este legală și temeinică.
În privința existenței cazului bine justificat, s-a apreciat de instanța de judecată, fără a se prejudicia fondul cauzei, că există indicii serioase de nelegalitate a actului administrativ contestat, iar din susținerile reclamantei potrivit cărora s-a trecut la executarea actului, s-a constat că sunt argumente suficiente care să denote existența cazului bine justificat pentru suspendarea sancțiunii disciplinare.
Totodată, s-a arătat că în perioada executării sancțiunii disciplinare reclamanta este privată de o serie de drepturi, prin care drepturile salariale, iar cuantumul valoric al pagubei poate fi cuantificat ca fiind diferența dintre drepturile salariale cuvenite și cele efectiv încasate, astfel că s-a apreciat că și condiția privind prevenirea unei pagube iminente este îndeplinită.
Referințe:
Te-ar putea interesa și: