Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
Cauza López Ribalda și alții v. Spania – 1874/13 și 8567/13
Hotărârea din 09.01.2018
Situația de fapt
Reclamanții au lucrat în calitate de casieri la un supermarket. Observând pierderi economice substanțiale, în cursul anului 2009 angajatorul a instalat camere de supraveghere vizibile, cu privire la care reclamanții fuseseră notificați și camere ascunse, cu privire la care nu fuseseră anunțați.
Camerele de supraveghere au surprins angajații sustrăgând anumite articole. Maniera de operare era, de obicei, următoarea: angajatul scana articolele cumpărătorilor, urmând ca apoi să anuleze operațiunea. Reclamanții au fost concediați.
Angajații s-au adresat instanțelor naționale din Spania, invocând concedierea nelegală, întrucât, din punctul lor de vedere, probele incriminatorii au fost colectate prin încălcarea dreptului la viață privată.
Bazându-se pe legislația națională și pe jurisprudența Curții Constituționale spaniole, instanțele spaniole au respins acțiunea reclamanților, hotărând în favoarea angajatorului.
Considerând că a fost încălcat articolul 8 din Covenția Europeană a Drepturilor Omului (dreptul la respectarea vieții private și de familie), reclamanții au depus plângere la CEDO.
Ce a decis Curtea?
Curtea a hotărât că a avut loc o încălcarea a art. 8 din CEDO, respectiv dreptul la respectarea vieții private și de familie. Printre argumentele Curții, se regăsesc următoarele:
- Înregistrarea video ascunsă a angajaților la locul de muncă este o intruziune în viața lor privată
Deși scopul articolului 8 este, în mod esential, unul de a proteja persoana împotriva ingerințelor arbitrare din partea statului, acesta este aplicabil și relațiilor dintre persoane particulare, inclusiv în situația relațiilor de muncă.
Supravegherea video ascunsă a presupus documentarea înregistrată și care putea fi reprodusă a conduitei angajaților de la locul de muncă. Fiind obligați în baza contractului de muncă și neavând cunoștință despre existența supravegherii, angajații nu au putut evita ingerința în viața lor privată. Prin urmare, prin implementarea acestor măsuri de supreveghere video ascunsă a fost vizată „viața privată” a reclamanților.
Totuși, CEDO nu a declarat că supravegherea secretă a angajaților este interzisă în mod absolut. În situații excepționale, aceasta ar putea fi justificată. Trebuie, însă, luate în calcul două principii: transparența și proporționalitatea.
- Angajatorul nu a respectat obligația de informare a salariaților (transparență)
Legea spaniolă în domeniul protecției datelor cu caracter personal obligă operatorul (în speță, angajatorul) să informeze în prealabil persoanele vizate (angajații) cu privire la existența unui mijloc de colectare și prelucrare a datelor lor personale, de exemplu, un CCTV ascuns.
(Acestă obligație de informare a operatorului există si în legislația română, mai exact, în Legea 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, obligația urmând să fie menținută și de Regulamentul General privind Protecția Datelor – GDPR).
În cauza de față, angajatorul nu a informat persoanele vizate cu privire la existența unor camere de supraveghere.
- Curtea a considerat că nu a existat un echilibru între interesele angajatorului și dreptul la viață privată (proporționalitate)
Instanțele naționale au considerat că măsura adoptată a fost proporțională prin raportare la scopul legitim al garantării intereselor anjatorului.
Curtea nu a putut îmbrățișa această opinie, întrucât:
- Supravegherea video a avut loc pe o perioadă de timp prelungită și pe parcursul tuturor orelor de muncă;
- Nu au fost respectate cerințele prevăzute de legislație și, în particular, obligația de informare explicită, precisă și lipsită de ambiguitate a celor vizați despre existența și caracteristicile particulare ale unui sistem care colectează date cu caracter personal;
- Puteau fi alese metode mai puțin intruzive în viața privată pentru protejarea intereselor angajatorului.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea a considerat că instanțele naționale au eșuat să asigure un echilibru corect între dreptul reclamanților la respectarea vieții lor private în baza Articolului 8 din Convenție și interesul angajatorului lor la protecția dreptului său de proprietate.
Interesant de menționat este și faptul că, în motivarea hotărârii, Curtea a făcut o paralelă cu o altă cauză, Köpke v. Germania, unde, deși situația era, în linii mari, aceeași, soluția a fost diferită, constatându-se că nu a avut loc o încălcarea a dreptului la viața privată a unor angajați monitorizați prin camere video ascunse.
Totuși, soluția a fost diferită, întrucât, spre deosebire de cauza de față, în Köpke v. Germania:
- amplasarea de camere video ascunse a fost urmarea unei suspiciuni anterioare dovedite împotriva angajaților;
- camerele video se refereau la persoane determinate, doi angajați bănuiți de fraudă, iar nu la întregul personal ca în prezenta cauză;
- măsura supravegherii fusese una limitată în timp – ea a durat două săptămâni – și prin aceasta fuseseră vizați doar doi angajați.
SFATURI PRACTICE PENTRU ANGAJATORI
Odată cu conștientizarea importanței protecției datelor cu caracter personal, litigiile de acest fel au devenit un „trend”. Ca angajator, pentru a preîntâmpina astfel de situații, ar trebui să:
- Înainte de amplasarea unui mijloc de supraveghere, iei în calcul dacă îți poți îndeplini scopul prin recurgerea la mijloace mai puțin intruzive;
- Te informezi asupra problematicii datelor cu caracter personal. Parcurgerea legislației, participarea la traininguri și cursuri și consultanța oferită de specialiștii în domeniu sunt instrumente utile de care ar trebui să te folosești.
- Prelucrezi doar datele strict necesare prin raportare la scop;
- Asiguri securitatea adecvată a datelor;
- Prelucrezi datele în mod legal, echitabil și transparent față de angajat și să îți îndeplinești obligația de informare;
- Înțelegi drepturile persoanei vizate și să dai curs solicitărilor întemeiate.
Hotărârea Curții aici
