Răspunderea pentru ruina edificiului face parte din categoria răspunderii pentru lucruri, alături de răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale. Răspunderea pentru ruina edificiului se regăsește la art. 1378 Cod Civil. Potrivit Codului Civil, proprietarul edificiului sau al construcției este obligat să repare prejudiciului cauzat prin ruina edificiului sau prin desprinderea unor părți din edificiu, dacă acest fapt este o urmare a unui viciu de construcție sau a lipsei de întreținere.
Așadar, cel care răspunde pentru ruina edificiului este proprietarul chiar dacă bunul se află în stăpânirea altei persoane în temeiul unui drept personal sau în temeiul unui drept real (drept de uzufruct, drept de abitație, locațiune, comodat etc)[1]. Dacă bunul se află în coproprietate sau în devălmășie, răspunderea pentru ruina edificiului este solidară[2].
Noțiunea de edificiu este un bun imobil și include orice fel de construcții stabile realizate de om precum locuințe, dependințe, garduri, turnuri, castele, palate, poduri diguri, baraje[3]. În doctrină s-a subliniat că nu se includ în noțiunea de edificiu „lucrările improvizate sau demontabile, dar nici cele care nu au implicat nicio activitate umană, cum ar fi stâncile, plantațiile ori au fost doborâți arbori, au căzut pietre sau a intervenit surparea unui teren”[4].
Răspunderea pentru ruina construcției este supusă regimului răspunderii civile delictuale, pe principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat altor persoane.
Răspunderea pentru ruina edificiului este o formă de raspundere directă și obiectivă, iar proprietarul va răspunde indiferent de existența sau nu a vinovăției sale și această formă de răspundere nu poate fi înlăturată prin existența unui caz fortuit[5].
Referințe:
[1] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 406.
[2] Ibidem.
[3] L. R. Boilă în Fl. A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Noul Cod Civil. Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1667.
[4] Ibidem.
[5] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 406.