Pentru a proteja consumatorii și concurenții de practicile incorecte ale comercianților, legislația română ce a transpus legislația europeană a interzis publicitatea înșelătoare. În acest articol vom explica noțiunea de publicitate înșelătoare oferind exemple, vom explica legătura cu publicitatea comparativă și vom explica ce riscuri juridice au companiile ce își promovează în mod ilegal produsele și serviciile. Articolul prezintă și situația unei clinici medicale ce și-a promovat în mod înșelător serviciile și a fost amendată cu 15.000 LEI, promovând o intervenție medicală cu afirmația „fără varice în 5 minute”.
Ce este publicitatea înșelătoare?
Publicitatea înșelătoare este interzisă în România. Publicitatea înșelătoare este definită de Legea nr. 158/2008 astfel: „publicitatea care, în orice mod, inclusiv prin modul de prezentare, induce sau poate induce în eroare persoanele cărora i se adresează ori care iau contact cu aceasta şi care, din cauza caracterului înşelător, poate afecta comportamentul economic al acestora sau care, din acest motiv, prejudiciază ori poate prejudicia un concurent”.
Publicitatea înșelătoare este interzisă pentru a proteja, pe de o parte, consumatorii de manipulare, și, pe de altă parte, concurenții de efectele nedorite asupra activităților economice.
Astfel, pentru a ne afla în prezența unei publicități înșelătoare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiții, respectiv:
- publicitatea induce sau poate induce în eroare;
În practică, publicitatea înșelătoare poate îmbrăca multe forme ce pot induce în eroare. Printre exemple putem regăsi costurile ascunse ale unui produs sau serviciu, utilizarea înșelătoare a cuvântului „gratuit” (ca de exemplu, practicile de felul „primești al doilea produs gratuit”), utilizarea neconformă a termenilor „dietetic”, „natural”, „bio”, prezentări înșelătoare (de exemplu, un produs este prezentat în imagini sau video-uri ca fiind mai mare decât este în realitate)[1]. În doctrină s-au arătat și alte exemple de practici înșelătoare – nemenționarea efectelor adverse ale unor produse, utilizarea sintagmelor șocante, reduceri false, afirmații mincinoase cu privire la locul de origine al produsului sau informații privind fabricarea[2].
O companie care ar fi încălcat legislația privind publicitatea înșelătoare este Danone ce a afirmat că iaurtul Activia are beneficii nutriționale pe care alte iaurturi nu le au și a fost obligată să plătească 45.000.000 de dolari într-un proces colectiv[3].
În România, o clinică medicală a fost amendată în 2011 cu 15.000 lei pentru utilizarea sintagmei „fără varice în 5 minute”. Instanța de judecată (Judecătoria Sector 1) a anulat procesul-verbal de contravenție deoarece clinica medicală a reușit să facă dovada că intervenția medicală dura mai puțin de 5 minute[4]. Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, iar Tribunalul București a anulat definitiv hotărârea primei instanțe și a menținut amenda de 15.000 lei[5]. Tribunalul București a considerat că afirmația „fără varice în 5 minute” este înșelătoare deoarece nu include durata anesteziei și nici nu ia în calcul nici faptul că timpul poate varia în funcție de îndemânarea și experiența chirurgului.
- publicitatea poate afecta comportamentul economic al persoanelor sau poate prejudicia un concurent;
Un alt element al publicității înșelătoare este că aceasta trebuie să aibă potențialul de a afecta comportamentul economic al persoanelor (de exemplu, prin manipularea consumatorilor) sau să aibă potențialul de a prejudicia un concurent (de exemplu, o firmă producătoare de prăjituri nu poate vinde produsele deoarece altă firmă afirmă mincinos că propriile produse sunt 100% naturale).
Pentru a se determina dacă publicitatea este înșelătoare, autoritățile publice pot lua în calcul o serie de factori printre care caracteristicile bunurilor și serviciilor (de exemplu, disponibilitatea, natura, cantitatea, compoziția, caracteristicile esențiale), prețul și modul de calcul al prețului.
În ceea ce privește publicitatea comparativă, aceasta este permisă dacă sunt respectate anumite condiții despre care am scris în acest articol, prima condiție fiind aceea ca publicitatea comparativă să nu fie înșelătoare. Cu alte cuvinte, o publicitate comparativă este ilegală dacă transmite informații mincinoase despre alt concurent sau despre bunurile și serviciile oferite de acesta.
Ce riscă companiile care își promovează produsele și serviciile prin publicitate înșelătoare?
Companiile care își promovează bunurile și serviciile prin intermediul publicității înșelătoare săvârșesc contravenții (fapte contravenționale). Aceste contravenții pot fi sancționate de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC) cu amendă de la 3.000 la 30.000 lei. Procesele-verbale de contravenție pot fi atacate la instanța de contencios administrativ.
Răspunderea contravențională nu înlătură răspunderea civilă sau răspunderea penală. Consumatorii prejudiciați se pot adresa instanțelor de judecată împotriva companiilor ce își promovează produsele și serviciile prin publicitate înșelătoare. Consumatorii pot cere plata de daune materiale și morale ca urmare a practicilor nelegale de publicitate. În mod similar, concurenții se pot adresa instanțelor de judecată române pentru plata de despăgubiri ca urmare a practicilor înșelătoare de publicitate.
Referințe:
[1] Sursa aici.
[2] Constantin Bulancea, Publicitatea înșelătoare și publicitatea comparativă în domeniul comercializării de produse, 14 noiembrie 2017.
[3] Idem
[4] Conform rolii
[5] Conform rolii.
