Cum apără CEDO protecția corespondenței electronice

Articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie, în care este înglobată și protecția corespondenței, astfel încât „orice persoană are dreptul la respectarea […] corespondenței sale”.

Convenția face referire la „corespondență”, ceea ce creează incertitudine privind sfera în care se aplică. Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cadrul hotărârilor pronunțate, a stabilit că art. 8 din Convenție ocrotește, pe lângă corespondența scrisă, și corespondența prin intermediul mijloacelor de transmitere la distanță și corespondența electronică.

În temeiul paragrafului 2 al art. 8 din Convenție, statele pot să restrângă, într-o anumită măsură, drepturile prevăzute la paragraful 1, însă ingerințele trebuie:

• să fie prevăzute de lege;
• să fie necesare într-o societate democratică;
• ingerința să aibă un scop legitim.

În literatura de specialitate s-a arătat că ingerințele sunt permise numai dacă privesc siguranța națională, apărarea ordinii și prevenirea săvârșirii de infracțiuni, însă și aceste ingerințe trebuie reglementate expres și în mod precis. În plus, „legea trebuie să prevadă cu precizie care tipuri de infracțiuni permit o atare ingerință din partea statului”.

Problema ascultărilor telefonice a fost dezbătută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a constatat încălcări ale prevederilor art. 8, care au intervenit în cazul interceptărilor telefonice.

În jurisprudența Curții, s-a constat anumite elemente care demonstrau încălcări ale prevederilor art. 8, care sunt folosite, în prezent, drept criterii pentru a se constata violarea art. 8 de către autorități în privința interceptărilor telefonice. Astfel, în cauzele Kruslin c. Franței (1990) și Huving c. Franței (1990), Curtea a constatat că o serie de fapte care au fost în măsură să încalce reclamanților dreptul la respectarea vieții private și de familie. Statului pârât i-au fost imputate următoarele fapte:

• nu au determinat clar persoanele a căror convorbiri erau interceptate;
• nu erau stabilite limite privind perioada în care se efectuau interceptările;
• nu existau reglementări privind redactarea procesului-verbal de consemnare a interceptărilor;
• nu existau prevederi privind modalitățile în care benzile ce conțineau înregistrările trebuiau distruse.

Problema corespondenței electronice o vom analiza prin prisma dreptului la intimitate la locul de muncă. Astfel, angajatul, la locul de muncă, trebuie să se bucure de ocrotirea corespondenței electronice private, similar corespondenței scrise. Pentru a beneficia de acest drept, această corespondență care este transmisă sau deschisă în timpul programului de muncă de pe computerul angajatorului, trebuie să fie marcată în acest sens.

În cauza Copland c. Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (2007), Curtea a constatat încălcarea art. 8 din Convenție pe motivă că angajatorul colecta și păstra informații personale despre angajat, constând în folosirea telefonului mobil, al e-mailului și a internetului în timpul programului de lucru, fără ca acesta să fie înștiințat în prealabil.

Curtea a constatat violarea art. 8 din Convenție pentru că ingerința nu era prevăzută de lege, astfel încât nu s-a mai pronunțat și asupra scopului legitim avut de angajator și dacă ingerința era necesară într-o societate democratică.

Într-o altă cauză de pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului, România a fost condamnată pentru violarea art. 8 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale, pe motiv că reclamantul nu a fost înștiințat în prealabil de întinderea și natura supravegherii corespondenței electronice private de la locul de muncă. În fapt, reclamantul nu a fost concediat pentru abateri disciplinare constând în folosirea resurselor companiei angajatoare în scop personal, fără a cunoaște faptul că este supravegheat, angajatorul având acces inclusiv la conținutul mesajelor sale private.

Autor Cocirlau Andrei