În raportul drept intern – drept internațional, apare întrebarea cu privire la prioritatea aplicării dreptului: vom aplica dreptul de la nivelul statului român, sau dispozițiile internaționale cu privire la o situație juridică internă? În cadrul prezentului articol ne vom raporta la dispozițiile constituționale, în speță la art. 11, art. 20 din Constituția României, respectiv art. 148 din legea fundamentală. Elementele tratate în cadrul articolului au în vedere atât reglementările de la nivel statal, cât și declarațiile de drepturi, pactele internaționale și convențiile existente.
Prioritatea aplicării dreptului, o chestiune de suveranitate?
Înainte de a trece la analiza propriu-zisă a problematicii priorității dreptului, este necesar să lămurim conceptul de ,,suveranitate”. În doctrină, suveranitatea a fost definită ca ,,drept al statului de a decide liber în treburile sale interne și externe”. Cu referire la suveranitate, în materia aplicării dreptului, doctrina este relevantă în sensul că, ,,în plan internațional, suveranitatea statului nu poate să fie absolută”. Se remarcă, de asemenea, faptul că prioritatea aplicării dreptului se prefigurează în principiu, ,,unificând spațiul internațional în cadrul căruia atât indivizii, cât și statul suveran trebuie să respecte prevederile dreptului internațional”.
Reglementări naționale privind prioritatea aplicării dreptului
Reglementările naționale privind aplicarea dreptului național și a dreptului intern sunt cuprinse în cadrul art. 11 din Constituție, pe care îl vom reda în mod integral, atât în limba română, cât și în limba engleză:
- Articolul 11: (1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţie;
Pornind de la dispozițiile art. 20 (tratatele internaționale privind drepturile omului) din Constituția României, reliefăm faptul că dispozițiile constituționale în materia drepturilor și a libertăților cetățenilor se vor interpreta și aplica în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, dar și cu pactele și celelalte tratate la care statul român este parte.
În situația în care vor exista neconcordanțe (pe de o parte) între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care statul român este parte, și legile interne (pe de altă parte), vor avea prioritate reglementările internaționale. De la această din urmă situație există derogare în cadrul art. 20, alin. (2) din Constituție, în sensul că vor avea prioritate reglementările interne și Constituția, dacă acestea conțin dispoziții mai favorabile. În cele ce urmează, redăm integral textul de lege, atât în varianta în limba română, cât și traducerea sa în limba engleză, astfel:
- Articolul 20: (1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile;
În completare, conform dispozițiilor art. 148, alin. (2) din Constituția României, ca urmare a procesului de aderare a României la Uniunea Europeană, prevederile din cadrul tratatelor constitutive ale Uniunii, alături de celelalte reglementări comunitare ce au caracter obligatoriu, vor avea prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne (respectându-se prevederile din actul de aderare). Redăm textul integral, atât în varianta în limba română, cât și în varianta în limba engleză, astfel:
- Articolul 148, alin. (2): Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare;
Ce consecințe juridice apar ca urmare a aplicării principiului priorității dreptului internațional în raporturile interne?
La nivel intern, prin intermediul doctrinei, au fost conturate următoarele consecințe juridice:
- Obligativitatea legiuitorului de a verifica conformitatea legilor adoptate cu tratatele internaționale la care statul român este parte;
- Obligația autorităților publice de a acorda atenție sporită în procedurile de negociere, încheiere și ratificare a tratatelor internaționale (respectând același precept al conformității);
- Necesitatea manifestării exigențelor de către Curtea Constituțională din România, în materia pronunțării asupra constituționalității tratatelor și a acordurilor internaționale.
Decizia nr. 20/2000: Curtea Constituțională a României privind prioritatea aplicării dreptului
Decizia nr. 20/2000 a Curții Constituționale române este referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a art. 41 alin. (2) din Legea privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi a dispoziţiilor art. 198 din aceeaşi lege prin care a fost abrogat art. 103 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească. Această decizie este relevantă în sensul analizei raționamentului Curții în materie de aplicare (a dreptului internațional) și raportare la dreptul internațional. În cele ce urmează vom reda considerentele instanței constituționale, prioritizând precepte de drept internațional:
Prioritizarea dreptului internațional în contextul dreptului la securitate socială:
,,Curtea Constituţională, dând curs dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţie, referitoare la raportul dintre reglementările interne şi cele internaţionale, constată că principiul egalităţii în drepturi îşi găseşte expresia în numeroase acte internaţionale la care România este parte, printre care unul dintre cele mai recente este Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 şi ratificată de România prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999 (Curtea conturează punctual dreptul la securitate socială, prin raportare la dispozițiile de drept internațional)”;
Raportarea jurisprudenței instanței constituționale la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului:
,,Jurisprudența Curţii Constituţionale, referitoare la aplicarea principiului egalităţii în faţa legii şi al nediscriminarii, a stabilit constant, în deplin acord cu jurisprudenta în materie, şi ea constantă, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, că principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea şi că, pentru situaţii diferite, poate exista un tratament juridic diferit, recunoscandu-se dreptul la diferenţa”;
Analiza și aplicarea documentelor internaționale situațiilor juridice de la nivel intern:
,,Curtea Constituţională reține preocuparea organismelor care le-au adoptat (,,Recomandarea nr. R (94) 12 cu privire la independența, eficacitatea şi rolul judecătorilor”, ,,Carta europeană privind statutul judecătorilor”) de a se promova independența şi imparţialitatea judecătorilor, ţinând seama că judecătorii se pronunţă asupra vieţii, libertăţilor, drepturilor, îndatoririlor şi bunurilor cetăţenilor. (…) De asemenea, Curtea Constituţională constată că în toate aceste documente (documentele precizate anterior), principiile şi măsurile stabilite cu privire la statutul şi drepturile magistraţilor sunt puse în relaţie directă cu prevederile art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi cu cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale”;
Documentele internaționale cu valoare de recomandare se înscriu în spiritul prevederilor art. 11 și ale art. 20 din Constituție:
,,Curtea Constituţională constată că, deşi unele dintre documentele internaţionale menţionate au valoare de recomandare prin prevederile pe care le conţin şi prin finalităţile pe care le urmăresc, fiecare dintre acestea vizează direct texte cuprinse în pacte şi în tratate la care România este parte şi, prin urmare, se înscriu în spiritul prevederilor art. 11 şi 20 din Constituţie”.
Scurte concluzii
Prioritatea dreptului internațional este un precept important receptat la nivel intern. Conform acestuia, atunci când există neconcordanțe între un pact sau un tratat privitor la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile de la nivel intern, vor avea prioritate reglementările internaționale (excepția în acest sens fiind situația în care fie Constituția, fie legile interne cuprind dispoziții mai favorabile).
