Poate fi angajatorul obligat de instanță să acorde primele de Crăciun?

La încheierea contractului de muncă, angajatorul poate stipula posibilitatea de acordare a unor prime pentru sărbătorile din cursul anului, incluzând în această categorie și primele de Crăciun. Conform jurisprudenței din România, câtă vreme părțile contracte prevăd în cadrul contractului colectiv de muncă posibilitatea de acordare a primelor de Crăciun, nu se poate contura prezumția conform căreia nu ar fi existat în niciun moment intenția acestora de a acorda/continua să acorde drepturi salariale în acest sens.

Primele de Crăciun: este angajatorul obligat să le acorde dacă susține că nu a avut în niciun moment această intenție, deși a fost stipulat prin contract posibilitatea de acordare?

Conform Codului muncii din România, art. 159, alin. (1), salariul reprezintă contraprestația muncii pe care salariatul o depune, în baza unui contract individual de muncă. În completare, conform alin. (2), pentru munca pe care o prestează salariatul în baza contractului de muncă, acesta are dreptul la un salariu ce va fi exprimat în bani. Legea interzice discriminarea pe criterii precum orientarea sexuală, sexul, vârsta, apartenența națională, etnia, culoarea, religia, opțiunea politică, originea socială, în vederea stabilirii și a acordării salariului. Prevederile art. 160 din Legea nr. 53/2003 definesc stabilirea salariului, acesta din urmă fiind alcătuit atât din salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri.

Jurisprudența internă reliefează un caz practic în materia acordării primelor de Crăciun, având la bază existența unui contract de muncă. În sensul precizat, la nivelul unei anumite unități au fost încheiate contracte colective de muncă (perioada 2004-2007), salariații urmând să beneficieze de suplimentarea drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, existând mențiune expresă în acest sens în cadrul contractului colectiv de muncă, în speță în cadrul art. 2, cu precizarea că pentru anii anteriori existenței prevederilor contractuale suplimentările vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Faptul că angajatorul a prevăzut că salariații urmau să benefiecieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, a îndreptățit, în viziunea instanței de judecată, salariatul să primească primele de Crăciun pentru o anumită perioadă prestabilită. Făcând o analiză completă și obiectivă a probelor administrate în cauză, în speță a înscrisurilor depuse la dosar, instanța de judecată a acordat dreptul salariatului la a primi suplimentările salariale ce ar reprezenta prima de Crăciun pentru o perioadă de timp deterimnată. Instanța de judecată a făcut trimitere la prevederile articolelor din contractul colectiv de muncă. Aplicând un raționament important și necesar de remarcat, instanța de judecată a constatat faptul că intenția angajatorului a fost aceea de a acorda primele de Crăciun, motiv pentru care acest fapt a fost stipulat inclusiv în contractul colectiv de muncă.

Instanța de judecată a făcut aplicarea dispozițiilor legale în vigoare și a ținut cont de argumentele și probele prezentate de către părți (angajator și salariat) și a decis în favoarea reclamantului (a salariatului). În sensul precizat, instanța de judecată a admis acțiunea în parte și a obligat pârâta (angajatorul, o societate comercială) la plata către reclamant a primei de Crăciun pentru o perioadă determinată, primă care a fost calculată la valoarea salariului de bază mediu, potrivit perioadei lucrate de reclamant și reactualizată cu indicele de inflație.

 


Prin raportare la raționamentul instanței de judecată din România, conform jurisprudenței, câtă vreme părțile contracte prevăd în cadrul contractului colectiv de muncă posibilitatea de acordare a primelor de Crăciun, nu se poate contura prezumția conform căreia nu ar fi existat în niciun moment intenția acestora de a acorda/continua să acorde drepturi salariale în acest sens. Acest fapt este unul benefic de ambe părți, întrucât pe de o parte obligă angajatorul la acordarea prestațiilor stabilite și, în același timp, îl obligă pe angajat la prestarea muncii stipulate în cadrul raportului contractual în condițiile stabilite, în scopul obținerii drepturilor sale. În cazul în care salariatul sau angajatul nu obține drepturile salariale, în cadrul cărora sunt incluse și cele privind acordarea primelor de Crăciun (cu titlu de exemplu), acesta are posibilitatea de a apela la instanțele de judecată de la nivel național. Sesizarea instanțelor de judecată în scopul obținerii drepturilor salariale ale angajatului sau ale salariatului reprezintă o garanție pentru protecția persoanei inclusiv în materia încheierii și a executării unor raporturi contractuale de muncă. Cu privire la întrebarea ,,Este angajatorul obligat să le acorde dacă susține că nu a avut în niciun moment această intenție, deși a fost stipulat prin contract posibilitatea de acordare?”, răspunsul este unul conturat în manieră succintă și simplistă de către instanțele de judecată din România. În acest sens, câtă vreme în cadrul contractului colectiv de muncă a fost stipulată ca obligație a angajatorului acordarea salariului, incluzând în cadrul acestei acțiuni și pe cea a acordării primelor de Crăciun, angajatorul este obligat să acorde primele de Crăciun, fără a se putea prevala de susținerile conform cărora nu a avut niciodată vreo intenție în sensul precizat.




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!