Prelevarea de organe este o procedură medicală practicată la nivel intern și la nivel internațional. La nivelul statului român, această procedură este aplicabilă atât donatorilor decedați, cât și donatorilor aflați în moarte cerebrală (a nu se confunda cu donarea organelor ca urmare a consimțământului persoanei în viață în momentul efectuării procedurii). Problematicile care apar odată cu această procedură sunt nenumărate. Acestea țin de reglementarea de la nivel intern, de confidențialitatea datelor privind prelevarea de organe, înlăturarea protecției datelor privind prelevarea de organe.
Prelevarea de organe – cadrul normativ de la nivel intern
În conformitate cu Protocolul Adițional din 20 februarie 2015 la Convenția la Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina, referitor la transplantul de organe şi ţesuturi de origine umană, art. 16, prelevarea de organe sau de ţesuturi de la o persoană decedată nu poate fi efectuată decât dacă decesul a fost constatat în mod corespunzător, conform legii. Medicii care constată decesul unei persoane trebuie să fie diferiţi de cei care participă direct la prelevarea de organe sau ţesuturi de la persoana respectivă, precum şi de cei însărcinaţi cu îngrijirea eventualilor primitori ai organelor sau ţesuturilor respective.
Protocolul cuprinde dispoziții cu privire la consimțământ, în sensul că nu pot să fie prelevate organe sau ţesuturi de la corpul unei persoane decedate decât dacă s-a obţinut consimţământul sau autorizaţia prevăzută de lege. Prelevarea nu trebuie efectuată dacă persoana decedată era împotriva acesteia.
Conform art. 18 din Protocol, în cadrul prelevării, corpul uman trebuie tratat cu respect şi trebuie luată orice măsură rezonabilă pentru a se restaura înfăţişarea corpului. În materie de confidențialitate, sunt conturate următoarele aspecte:
- Toate datele cu caracter personal referitoare la persoana de la care s-a realizat prelevarea de organe sau de ţesuturi, precum şi datele referitoare la primitor trebuie să fie considerate confidenţiale. Ele nu pot fi colectate, tratate sau comunicate decât cu respectarea regulilor referitoare la secretul profesional şi protecţia datelor cu caracter personal;
- Dispoziţiile precedente se interpretează fără a aduce atingere dispoziţiilor care permit, sub rezerva garanţiilor adecvate, colectarea, tratarea şi comunicarea informaţiilor necesare referitoare la persoana de la care s-a făcut prelevarea sau la primitorul (primitorii) de organe sau de ţesuturi, dacă acest lucru este necesar din motive medicale, inclusiv trasabilitatea, în conformitate cu Protocolul.
În privința prelevării de organe, prin raportare la legislația de la nivel național, considerăm ca fiind relevant art. 147 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, privind condițiile în care se va realiza procedura, astfel:
- se definește ca donator decedat fără activitate cardiacă persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabilă și ireversibilă, confirmată în spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiacă se face conform protocolului de resuscitare, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății, excepție făcând situațiile;
- se definește ca donator decedat cu activitate cardiacă persoana la care s-a constatat încetarea ireversibilă a tuturor funcțiilor creierului, conform protocolului de declarare a morții cerebrale conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății;
- declararea morții cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, țesuturi și celule de origine umană;
- prelevarea de organe, țesuturi și/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimțământul scris al cel puțin unuia dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soț supraviețuitor, părinți, descendenți, frate/soră, altă rudă în linie colaterală până la gradul al IV-lea inclusiv, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății;
- prelevarea se poate face fără consimțământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea în favoarea donării, printr-un act notarial de consimțământ pentru prelevare și înscrierea în Registrul național al donatorilor de organe, țesuturi și celule, conform modelului de formular aprobat prin ordin al ministrului sănătății;
- prelevarea nu se poate face sub nicio formă dacă, în timpul vieții, persoana decedată și-a exprimat deja opțiunea împotriva donării, prin act de refuz al donării. Actul de refuz al donării va fi prezentat de către aparținători coordonatorului de transplant.
Consecințe juridice privind acordul în materia prelevării de organe de la un donator aflat în moarte cerebrală
Respectând cadrul normativ actual, în situația în care o persoană și-a manifestat acordul în timpul vieții să îi fie prelevate organele în caz de deces, acestea vor putea fi prelevate în mod liber, fără existența unui consimțământ ulterior din partea rudelor persoanei decedate. Totodată, dacă nu există un act de refuz al donării în timpul vieții, formulat de către o persoană, în caz de deces al acesteia organele pot să fie prelevate în cazuri date.
În situațiile precizate, se trece chiar peste consimțământul membrilor de familie, dacă persoana decedată și-a exprimat în timpul vieții opțiunea de a face obiectul donării. Consimțământul este astfel înlăturat, prevalând voința persoanei decedate, peste voința membrilor săi de familie.
KIT GDPR Premium
Care sunt criteriile de diagnostic pentru confirmarea morții cerebrale și, implict, pentru conferirea posibilității prelevării organelor?
Prin raportare la prevederile Legii nr. 2 din 8 ianuarie 1998 privind prelevarea şi transplantul de ţesuturi şi organe umane, criteriile de diagnostic sunt următoarele:
- reflectate prin examen clinic: starea de comă profundă, flască, areactivă, absența reflexelor de trunchi cerebral (în mod special, absența reflexelor fotomotor şi corneean);
- reflectate prin absența ventilației spontane: test apnee (la un Pa CO/2 de 60 mm Hg);
- reflectate prin două trasee EEG (electroencefalograf), efectuate la 6 ore, care să ateste lipsa electrogenezei corticale[1].
Regulamentul general privind protectia datelor (RGDP) – protecția datelor în materie de prelevare de organe
Conform pct. (35) din Regulamentul privind protecția datelor cu caracter personal, datele cu caracter personal privind sănătatea ar trebui să includă toate datele având legătură cu starea de sănătate a persoanei vizate care dezvăluie informații despre starea de sănătate fizică sau mentală trecută, prezentă sau viitoare a persoanei vizate. Acestea includ informații despre persoana fizică colectate în cadrul înscrierii acesteia la serviciile de asistență medicală sau în cadrul acordării serviciilor respective persoanei fizice în cauză. Aceste date necesită protecție specială.
Cu toate acestea, GDPR nu se aplică persoanelor decedate, ci protecția datelor acestora este asigurată prin legislația internă.
S-a menționat faptul că informațiile dintr-un dosar medical se află în sfera de aplicare a Legii nr. 46/2003. Conform art. 21-25 din prezenta Lege:
- toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia;
- informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres;
- în cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie;
- pacientul are acces la datele medicale personale;
- orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului;
- sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.
Prelevarea organelor în contextul apariție COVID-19
Deși prelevarea de organe este reglementată la nivel intern și internațional prin documente speciale și acte de natură oficială, în contextul apariției virusului COVID-19 apare problematica posibilității prelevării organelor. În sensul precizat, autoritățile îndreptățite și alte organe ale statului trebuie să normeze și modalitatea în care se va/nu se va realiza prelevarea de organe de la un donator purtător de virus. În materie de drept internațional, autoritățile publice au stabilit în anumite state ca, în urma decesului produs ca urmare a infectării cu virusul COVID-19, corpurile persoanelor decedate să fie arse.
