Povestea spaniolului care și-a șters primul datele de pe Google. Un rezumat al Hotărârii CJUE în Cauza Google Spain

În anul 2010, domnul Costeja González, cetățean spaniol cu domiciliul în Spania, a formulat o reclamație la AEPD împotriva unui cotidian cu difuzare largă, în special în Catalonia (Spania), precum și împotriva Google Spain și a Google Inc. Această reclamație se întemeia pe faptul că, atunci când un utilizator de internet introducea numele domnului Costeja González în motorul de căutare al grupului Google (denumit în continuare „Google Search”), se afișau linkuri către două pagini ale cotidianului La Vanguardia, din 19 ianuarie 1998 și, respectiv, din 9 martie 1998, pe care figura un anunț, în care se menționa numele domnului Costeja González, cu privire la o vânzare la licitație a unor imobile asociată unei proceduri de executare silită desfășurate în vederea plății unor datorii la asigurările sociale.

Domnul Costeja González a solicitat eliminarea datelor sale cu caracter personal. AEPD a admis în parte reclamația, însă Google Spain și Google Inc s-au adresat instanței de judecată.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Instanța de judecată a suspendat cauza și a adresat Curții de Justiție a Uniunii Europene mai multe întrebări preliminare[1] prin intermediul cărora a întrebat, în esență, următoarele:

  • Este Google un operator de date?
  • Este activitatea unui motor de căutare o prelucrare de date?
  • Are o persoana fizică dreptul de a-și șterge datele?
  • Cum se rezolvă conflictul dintre dreptul la ștergerea datelor și dreptul la informare?

***

Curtea de Justiție a răspuns că activitatea unui motor de căutare[2] trebuie calificată drept „prelucrare a datelor cu caracter personal” în sensul legislației privind protecția datelor, atunci când informațiile respective conțin date cu caracter personal iar operatorul acestui motor de căutare trebuie considerat „operator” (pct. 41).

Prin intermediul acestei hotărâri CJUE a consacrat jurisprudențial dreptul la ștergerea datelor, care, la vremea respectivă nu era prevăzut explicit în legislația privind protecția datelor și a statuat că „operatorul unui motor de căutare este obligat să elimine de pe lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele unei persoane, linkurile către paginile web publicate de terți și care conțin informații referitoare la această persoană și în ipoteza în care acest nume sau aceste informații nu sunt șterse în prealabil sau simultan de pe paginile web respective, iar aceasta, dacă este cazul, chiar dacă publicarea lor în sine pe paginile menționate este licită” (pct. 88).

Cu privire la conflictul dintre dreptul la ștergerea datelor și dreptul la informare, CJUE a statuat că, în principiu dreptul la protecția datelor și dreptul la viață privată prevalează, în general, asupra dreptului la informare, dar a subliniat și faptul că „nu aceasta ar fi însă situația dacă ar reieși că, din motive speciale, precum rolul jucat de persoana respectivă în viața publică, ingerința în drepturile sale fundamentale este justificată de interesul preponderent al publicului menționat de a avea acces, prin intermediul acestei includeri, la informația în cauză(pct. 99).

CEDO a precizat, prin Hotărârea nr. 59320/00 din 24 iunie 2004, că și persoanele publice au o așteptare legitimă ca aspectele ce țin de viața privată să fie protejate într-o cauză care privea distribuirea în presa germană a unor imagini a Carolinei, Prințesă de Hanovra implicată în diverse activități cotidiene.

Pentru a decide în sensul celor indicate anterior, CEDO a readus în discuție importanța fundamentală a protejării vieții private din punctul de vedere al dezvoltării personalității fiecărei ființe umane și a stabilit că fiecare persoană, inclusiv persoanele publice, trebuie să aibă o „așteptarea legitimă” ca aspectele de țin de viața privată să fie protejate.

 

KIT GDPR Premium

 

 

***

Referințe

[1] Întrebările preliminare adresate Curții au fost următoarele: „1)      În ceea ce privește aplicarea teritorială a Directivei [95/46] și, prin urmare, a reglementării spaniole privind protecția datelor cu caracter personal:

  1. a)      Trebuie să se interpreteze că există un «sediu» în sensul dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) litera (a) din [Directiva 95/46] atunci când sunt îndeplinite una sau mai multe dintre următoarele condiții:

–        societatea operatoare a motorului de căutare înființează într‑un stat membru o sucursală sau o filială destinată promovării și vânzării spațiului publicitar oferit de motorul de căutare, a cărei activitate este orientată către locuitorii acelui stat

sau

–        societatea‑mamă desemnează o filială situată în acest stat membru drept reprezentanta sa și operatoare a două fișiere concrete cuprinzând datele clienților care au încheiat contracte de publicitate cu societatea menționată

sau

–        sucursala sau filiala stabilită într‑un stat membru transmite societății‑mamă, stabilită în afara Uniunii Europene, solicitările și cererile care îi sunt adresate atât de persoanele interesate, cât și de autoritățile competente în legătură cu respectarea dreptului de protecție a datelor, chiar dacă respectiva colaborare are loc în mod voluntar?

  1. b)      Articolul 4 alineatul (1) litera (c) din [Directiva 95/46] trebuie interpretat în sensul că există o «recurgere la mijloace […] situate pe teritoriul statului membru respectiv»:

–        când un motor de căutare utilizează «păianjeni web» sau roboți pentru a găsi și a indexa informațiile conținute pe paginile web situate pe serverele din acest stat membru

sau

–        când utilizează un nume de domeniu propriu unui stat membru și orientează căutările și rezultatele în funcție de limba acestui stat membru?

  1. c)      Poate fi considerată o recurgere la mijloace, potrivit dispozițiilor articolului 4 alineatul (1) litera (c) din [Directiva 95/46], stocarea temporară a informațiilor indexate de motoarele de căutare pe internet? În cazul unui răspuns afirmativ la această din urmă întrebare, se poate considera că acest criteriu de legătură există atunci când societatea refuză să dezvăluie locul în care stochează aceste indexuri, invocând motive legate de concurență?
  2. d)      Indiferent de răspunsul la întrebările anterioare și în special în cazul în care Curtea ar considera că nu sunt întrunite criteriile de legătură prevăzute la articolul 4 din Directiva [95/46]:
[Directiva 95/46] trebuie aplicată, în lumina articolului 8 din [cartă], în statul membru în care este localizat centrul de greutate al conflictului și unde este posibilă o protecție mai eficientă a drepturilor cetățenilor Uniunii […]?

2)      În ceea ce privește activitatea motoarelor de căutare ca furnizori de conținuturi în raport cu [Directiva 95/46]:

  1. a)      În legătură cu activitatea [Google Search], ca furnizor de conținuturi, care constă în găsirea informațiilor publicate sau introduse în rețea de către terți, indexarea acestora în mod automat și stocarea lor temporară și, în cele din urmă, punerea acestora la dispoziția utilizatorilor de internet într‑o anumită ordine de preferință, atunci când informațiile respective conțin date cu caracter personal ale unor terți, trebuie să se interpreteze că o activitate precum cea descrisă este cuprinsă în noțiunea «prelucrare a datelor» de la articolul 2 litera (b) din [Directiva 95/46]?
  2. b)      În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară și în legătură cu o activitate precum cea descrisă deja:

Articolul 2 litera (d) din [Directiva 95/46] trebuie interpretat în sensul că societatea care gestionează [Google Search] este «operator» al datelor cu caracter personal conținute de paginile web pe care le indexează?

  1. c)      În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea anterioară, [AEPD], în cadrul protecției drepturilor prevăzute la articolul 12 litera (b) și la articolul 14 [primul paragraf] litera (a) din [Directiva 95/46], poate să solicite în mod direct [Google Search] să retragă din indexurile sale o informație publicată de terți, fără a se adresa în prealabil sau simultan titularului paginii web pe care se află informația menționată?
  2. d)      În cazul unui răspuns afirmativ la această din urmă întrebare, ar fi exclusă obligația operatorilor motoarelor de căutare de a proteja aceste drepturi atunci când informațiile care conțin date cu caracter personal au fost publicate în mod legal de către terți și sunt păstrate pe pagina web inițială?

3)      În ceea ce privește întinderea dreptului de ștergere și/sau de opoziție în raport cu dreptul de a fi uitat, este adresată următoarea întrebare:

Trebuie să se interpreteze că drepturile de ștergere și de blocare a datelor, reglementate la articolul 12 litera (b), și dreptul de opoziție, reglementat la articolul 14 [primul paragraf] litera (a) din [Directiva 95/46], includ posibilitatea persoanei vizate de a se îndrepta împotriva operatorilor motoarelor de căutare pentru a împiedica indexarea informațiilor referitoare la persoana sa publicate pe paginile web ale terților, prevalându‑se de dorința sa ca informațiile respective să nu fie cunoscute de utilizatorii de internet atunci când consideră că acestea îi pot aduce prejudicii sau când dorește să fie uitate, deși este vorba despre informații publicate în mod legal de către terți?”

 

[2] „activitatea unui motor de căutare care constă în găsirea informațiilor publicate sau introduse pe internet de către terți, indexarea acestora în mod automat și stocarea lor temporară și, în cele din urmă, punerea acestora la dispoziția utilizatorilor de internet într‑o anumită ordine de preferință”, CJUE, cauza C-131/12, Google Spain și Google, hotărârea din 13 mai 2014, pct. 41.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]





 

 

AFLĂ MAI MULTE!