În plus, o instanță națională nu poate limita în timp efectele unei declarații de nevaliditate a unei reglementări naționale care prevede o astfel de păstrare
În Franța au fost inițiate proceduri penale împotriva lui VD și a lui SR pentru utilizări abuzive ale informațiilor confidențiale, tăinuire a unor utilizări abuzive a informațiilor confidențiale, complicitate, corupție și spălare de bani. Aceste proceduri aveau la origine date cu caracter personal provenite din apeluri telefonice efectuate de VD și de SR, generate în cadrul furnizării de servicii de comunicații electronice, care fuseseră comunicate judecătorului deinstrucție de Autorité des marchés financiers [Autoritatea Piețelor Financiare (AMF)] în urma unei investigații desfășurate de aceasta din urmă.
VD și SR au sesizat Cour de cassation [Curtea de Casație (Franța)] cu un recurs îndreptat împotriva a două hotărâri ale cour d’appel de Paris (Curtea de Apel din Paris), în fața căreia au invocat jurisprudența Curții pentru a contesta faptul că AMF s-a bazat, pentru a colecta datele menționate, pe dispoziții naționale care, pe de o parte, nu erau conforme cu dreptul Uniunii, în măsura în care prevedeau o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de conectare, și, pe de altă parte, nu stabileau nicio limită a competenței investigatorilor AMF de a obține comunicarea datelor păstrate.
Prin cererea sa introdusă cu titlu preliminar, Cour de cassation (Curtea de Casație) solicită Curții, în esență, să se pronunțe cu privire la concilierea dispozițiilor relevante ale Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice, interpretate în lumina Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) , cu cele care decurg din Directiva „abuzul de piață” și din Regulamentul privind abuzul de piață, în cadrul măsurilor legislative naționale care prevăd în sarcina operatorilor de servicii de comunicații electronice, cu titlu preventiv, în vederea combaterii infracțiunilor de abuz de piață, dintre care fac parte utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate, o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer un an de la data înregistrării. În ipoteza în care legislația națională în cauză s-ar dovedi neconformă cu dreptul Uniunii, instanța de trimitere ridică problema menținerii provizorii a efectelor acestei legislații, astfel încât să se evite o insecuritate juridică și să se permită ca datele păstrate în temeiul acestei legislații să poată fi utilizate în scopul detectării și al urmăririi penale a utilizărilor abuzive ale informațiilor privilegiate.
Prin hotărârea pronunțată astăzi, Curtea de Justiție constată, în primul rând, că nici Directiva „abuzul de piață”, nici Regulamentul privind abuzul de piață nu pot constitui temeiul juridic al unei obligații generale de păstrare a înregistrărilor de date de transfer deținute de operatorii de servicii de comunicații electronice în scopul exercitării prerogativelor conferite autorităților competente în materie financiară în temeiul acestor instrumente.
În al doilea rând, Curtea amintește că Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice constituie actul de referință în materie de păstrare și, în mod mai general, de prelucrare a datelor cu caracter personal în sectorul comunicațiilor electronice. Această directivă reglementează așadar și înregistrările datelor de transfer deținute de operatorii de servicii de comunicații electronice, pe care autoritățile competente în materie financiară, în sensul Directivei „abuzul de piață” și al Regulamentului privind abuzul de piață, le pot solicita de la aceștia. Prin urmare, legalitatea prelucrării înregistrărilor deținute de operatorii de servicii de comunicații electronice trebuie apreciată în lumina condițiilor prevăzute de Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice, astfel cum a fost aceasta interpretată de Curte.
Astfel, Curtea statuează că Directiva „abuzul de piață” și Regulamentul privind abuzul de piață, coroborate cu Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice și în lumina Cartei, nu permit o păstrare generalizată și nediferențiată, de către operatorii de servicii de comunicații electronice, a datelor de transfer un an de la data înregistrării, în vederea combaterii infracțiunilor de abuz de piață, dintre care fac parte utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate.
În al treilea rând, Curtea își confirmă jurisprudența potrivit căreia dreptul Uniunii se opune ca o instanță națională să limiteze în timp efectele unei declarații de nevaliditate pe care are obligația să o efectueze, în temeiul dreptului național, în privința unei legislații naționale care impune operatorilor de servicii de comunicații electronice o păstrare generalizată și nediferențiată a datelor de transfer și a datelor de localizare, ca urmare a incompatibilității acestei legislații cu Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice.
În aceste condiții, Curtea amintește că admisibilitatea elementelor de probă obținute prin intermediul unei astfel de păstrări, intră în sfera de aplicare a dreptului național, în conformitate cu principiul autonomiei procedurale a statelor membre, sub rezerva respectării printre altele a principiilor echivalenței și efectivității. Acest din urmă principiu impune instanței penale naționale să înlăture informațiile și elementele de probă care au fost obținute prin intermediul unei păstrări generalizate și nediferențiate a datelor incompatibilă cu dreptul Uniunii, în cazul în care persoanele respective nu sunt în măsură să prezinte în mod eficient observații cu privire la aceste informații și elemente de probă, care provin dintr-un domeniu care nu este cunoscut de judecători și care pot influența în mod preponderent aprecierea faptelor.
Image by gpointstudio on Freepik
