Organizarea instanțelor judecătorești și principiile de funcționare




Instanțele de judecată au o importanță deosebită la nivelul fiecărui sistem judiciar statal, iar organizarea instanțelor judecătorești în România este reglementată prin Constituție. Justiția s-a prefigurat și s-a materializat astfel, prin intermediul instanțelor de judecată, în mijlocul de protecție pentru drepturile persoanelor. Trecerea indivizilor de la ,,starea de natură” la statutul de ,,persoană fizică” a reprezentat un pas important, dar a implicat și existența unor norme care să asigure o stare de echilibru în societate. Instanțele de judecată din România funcționează tot în baza unor norme, încadrate în Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Organizarea instanțelor judecătorești. Care este modalitatea de organizare a instanțelor de judecată în România?

În cuprinsul prezentului articol vom analiza organizarea instanțelor judecătorești din România, alături de principiile de funcționare ale acestora. Înainte de a trece la analiza cadrului legsilativ propriu-zis, este necesar să pornim de la legea fundamentală a statului, anume Constituția României. Fundamentul organizării este reprezentat de art. 126 din Constituția României, pe care îl vom reda, punctual, astfel:

(1) Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege; în cadrul prezentului alin. este structurată modalitatea de înfăptuire a justiției, fiind prioritară instanța supremă.

(2) Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege; cadrul normativ precizează modalitatea aplicabilității dispozițiilor privitoare la competență și la procedura de judecată, alăturându-le ca unic temei legea.

(3) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit competenţei sale; este fundamentată sfera de competență privind interpretarea și aplicarea unitară a legii.

(4) Compunerea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi regulile de funcţionare a acesteia se stabilesc prin lege organică.

(5) Este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Prin lege organică pot fi înfiinţate instanţe specializate în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii; precizarea unei interdicții în materia înființării instanțelor extraordinare este o măsură benefică, legea acordând numai posibilitatea ,,specializării” instanțelor de judecată pe materii.

(6) Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepţia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar. Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.

Trecând către prevederile legii speciale, în speță Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform art. 1, alin. (1), aflăm faptul că justiția se realizează în România prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe de judecată care sunt stabilite de către lege (prevederea în cauză nu face altceva decât să reia dispozițiile constituționale în materia instanțelor de judecată). În cadrul alin. (2) este instituit și garantul independenței justiției, în speță acesta fiind reprezentat de către Consiliul Superior al Magistraturii.

Justiția se înfăptuiește, conform art. 2 din prezenta lege, de către judecători – în numele legii, fiind unică, independentă, imparțială și egală pentru toți.

Instanțele de judecată prin intermediul cărora se realizează justiția sunt conturate în cadrul normativ actual ca fiind următoarele[1]:

  • Înalta Curte de Casație și Justiție;
  • Curțile de apel;
  • Tribunalele;
  • Tribunalele specializate;
  • Instanțele militare;
  • Judecătoriile.

 

Te-ar putea interesa și:

 

Un element esențial cuprins în cadrul normativ actual este conturat prin intermediul art. 6, cu referire la accesul la justiție. Acesta are în cuprinsul normativ următoarea structură:

(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului sau la un proces echitabil; conturat în manieră asemănătoare în sfera procesual civilă și conferirea dreptul oricărei persoane de a se adresa instanței de judecată pentru protecția unui drept subiectiv pretins, dar și a altei situații juridice.

(2) Accesul la justiție nu poate fi îngrădit; legea conturează modalitatea în care se va realiza accesul la justiție, acesta din urmă neputând fi îngrădit în nicio situație. Cu toate acestea, la nivel doctrinar s-a conturat problematica conform căreia instituirea de către lege a taxelor judiciare de timbru în valori însemnate ar presupune o îngrădire a dreptului de a accesa o instanță independentă, imparțială și stabilită de către lege.

Cadrul normativ supus analizei cuprinde prevederi importante și în materie de realizare a justiției. Conform art. 7, persoanelor le sunt conferite drepturi și principii care să asigure protecția acestora, astfel:

 (1) Toate persoanele sunt egale în față legii, fără privilegii și fără discriminări; principiul este conturat și la nivel constituțional, inclusiv în materia accesului la funcțiile publice. În atare sens orice criteriu potențial discriminatoriu este exclus.

(2) Justiția se realizează în mod egal pentru toți, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limba, religie, sex, orientare sexuală, opinie, apartenența politică, avere, origine ori condiție socială sau de orice alte criterii discriminatorii; principiul este reflectat și la nivel constituțional, iar normarea sa prin legea fundamentală nu face altceva decât să îi confere protecție sporită.

 


(3) Configurația sălii de judecată trebuie să reflecte principiul egalității de arme în ceea ce privește așezarea judecătorului, procurorilor și avocaților; egalitatea de arme este un principiu fundamental receptat din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului la nivel intern și presupune posibilitatea pentru părți atât de a-și prezenta susținerile și apărările în mod egal, cât și de a beneficia de drepturile conferite în cadrul procesual în mod egal, fără discriminări.

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară conturează modalitatea de organizare și funcționare a instanțelor de judecată, conturând precepte esențiale privind procedura de judecată. Necesitatea existenței acestor norme este o garanție pentru persoane, în sensul conturării dreptului la un proces echitabil, dar și a accesului la justiție – înțeles ca acces la o instanță de judecată independentă, imparțială și stabilită de către lege. Este important pentru fiecare individ în parte, dar și pentru cetățenii unui stat să cunoască și cadrul normativ privind organizarea și funcționarea instanțelor de judecată, prevalând principiul nemo censetur ignorare legem („nimeni nu poate fi considerat că nu cunoaşte legea” sau ,,nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii”).





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!