Cu toții ne-am întrebat dacă scenariile din filmele americane, în care o persoană se poate opune la căsătorie, se poate întâmpla sau este doar ficțiune, de aceea în prezentul articol vom vorbi despre opoziția la căsătoei. Răspunsul îl găsim în dispozițiile Codului Civil – Cartea a II-a – Despre căsătorie, dar și în dispozițiile Legii nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.
Înainte de încheierea căsătorie, viitorii soți trebuie să încheie o declarație de căsătorie, în care vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie și vor menționa numele de familie ales, precum și regimul matrimonial.
Declarația de căsătorie va fi publicată, în extras, de ofițerul de stare civilă în aceeași zi în care este primită, într-un loc special amenajat la sediul primăriei și pe pagina de internet a acesteia unde urmează a se încheia căsătoria și, după caz, la sediul primăriei unde celălalt soț își are domiciliul sau reședința.
Potrivit art. 283 alin. (2) din Codul Civil, „Extrasul de pe declarația de căsătorie cuprinde obligatoriu: data afișării, datele de stare civilă ale viitorilor soți și, după caz, încuviințarea părinților sau a tutorelui, precum și înștiințarea că orice persoană poate face opoziție la căsătorie, în termen de 10 zile de la data afișării”.
În literatura noastră de specialitate, opoziția la căsătorie a fost definită ca fiind actul prin care o persoană, fără a fi nevoită să dovedească un interes, informează ofițerul de stare civilă cu privire la existența unui impediment legal sau la neîndeplinirea unei cerințe a legii pentru încheierea căsătoriei.
Din cuprinsul art. 285 din Codul Civil se deduc condițiile de valabilitate ale opoziției:
- trebuie să fie făcută în scris;
- individul nu trebuie să demonstreze vreun interes, reglementarea din Codul Civil referindu-se la orice persoană;
- prin opoziție trebuie să se invoce existența unui impediment legal la încheierea căsătoriei sau dacă alte cerințe ale legii nu sunt îndeplinite;
- la cererea prin care se opune căsătoriei, individul trebuie să anexeze sau să menționeze dovezile pe care se întemeiază.
Totuși, opoziția care nu îndeplinește cerințele sus-menționate, așa numita opoziție neregulată, va avea valoarea unei informații pe care ofițerul de stare civilă va fi obligat să o verifice.
Te-ar putea interesa și:
KIT GDPR Premium
Ofițerul care a primit opoziția are obligația de a verifica aspectele semnalate sau a vedea dacă este sau nu întemeiată. În principiu, se solicită informații de la starea civilă de la locul nașterii celor doi soți, întrucât pe marginea certificatelor de naștere se fac mențiuni privind căsătoria, divorțul, adopția, etc.
Diferența dintre opoziția făcută cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și opoziția neregulată constată în faptul că, în privința celei dintâi, ofițerul, după ce a verificat informațiile furnizate, va fi obligat să emită o soluție de admitere sau, după caz, de respingere a opoziției, pe când, în privința opoziției neregulate, această formalitate nu mai trebuie îndeplinită.
În cazul opoziției întemeiate, ofițerul de stare civilă va refuza încheierea căsătoriei. În plus, la cererea expresă a părții, va transmite actele judecătoriei de tutelă pentru a hotărî de urgență asupra refuzului de a încheia căsătoria, în temeiul art. 9 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă.
Dacă opoziția la căsătorie se dovedește neîntemeiată, dar cu toate acestea, căsătoria nu s-a încheiat la data fixată, soții pot pretinde de la persoana care a făcut opoziția și a întârziat celebrarea căsătoriei, cu rea-credință, despăgubiri, pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Referințe:
Autor Cocirlau Andrei
Te-ar putea interesa și:
