„You call it hope—that fire of fire!
It is but agony of desire.”
-Edgar Allan Poe
Florile, bomboanele, poeziile și scrisorile de dragoste reprezentau rețeta de succes pentru a cuceri fata visurilor. Întâlnirile dintre părinții sau bunicii noștrii par desprinse uneori din filele unei frumoase cărți de dragoste. Vremurile „apuse” erau tulburate de sărăcie, foame și războaie, dar cu toate acestea romantismul era prezent. Ce-i drept și mijloacele de comunicare se rezumau la scrisori, cărți poștale sau porumbei călători dar cu toate acestea micile gesturi – obținerea unei permisii de la garnizoană, trimiterea unei scrisori de pe front reprezentau dovezi ale unei afecțiuni nemărginite.
Tehnologia de care ne bucurăm în prezent ne-a adus mai aproape de cei dragi, comunicarea fiind mult mai facilă dar a „ucis” încet romantismul de odinioară. În trecut o simplă bucată de hârtie avea atâta încărcătură emoțională: „Tess, Tess, Tessa! Oare a existat vreodată un sunet mai frumos decât numele tău? Când îl rostesc cu voce tare, inima-mi răsună precum un clopoțel[…]Tu ești cel dintâi vis, singurul vis pe care nu am fost niciodată în stare să mă opresc să nu-l visez. Tu ești cel dintâi vis al sufletului meu, și din acel vis sper sa se nască și altele, vrednice de a fi amintite toată viața.”
În prezent, scrisorile de dragoste sunt aproape inexistente, sentimentele fiind mult mai greu exprimate, rezumându-se uneori la cuvinte banale. Fetele au devenit mai independente, pornind chiar ele în căutarea lui Făt-Frumos.
Mijloacele de comunicare sunt atât de diverse și în continuă evoluție încât au determinat ceea ce putem numi o viață socială în mediul online. Împărtășim cu prietenii, în privat sau public, de la lucrurile obișnuite pe care le facem în viața de zi cu zi cum ar fi mâncare, sport până la evenimente extraordinare.
Mutarea vieții sociale în mediul online a determinat și apariția întâlnirilor online. Acesta constituie un fenomen aflat în plină ascensiune. Conform unui studiu american în care au fost interogați peste 10 milioane de utilizatori celibatari, 74% au declarat că au utilizat Internetul pentru a-și găsi sufletul pereche. În Marea Britanie, site-urile pentru online dating se află pe locul trei după cercurile de prieteni și baruri.
Fie că vorbim de Facebook, Whatsapp, Instagram, site-uri de matrimoniale sau chiar de aplicații pentru online dating trebuie să ne punem o serie de întrebări. Viața mea privată este protejată? Cât ar trebui să dezvălui din ea?
Ce este viața privată?
Viața privată este un drept fundamental și inalienabil de care se bucură orice individ. Declarația Universală a Drepturilor Omului din 6 decembrie 1948 arată că: „Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.” Autoritățile publice reprezintă garantul respectării vieții intime, familiale și private fapt prevăzut în articolul 26 din Constituție.
Online dating-ul deși reprezintă o modalitate facilă de a interacționa cu sexul opus, deoarece nu presupune o interacțiune față în față și putem să ne gândim de o mie de ori înainte de a scrie un mesaj. Chiar și persoanele timide, încetul cu încetul capătă curajul a iniția o conversație. Cu toate acestea, online dating prezintă și o serie de riscuri:
- risc de performanță – riscul ca utilizatorul să nu întâlnească un partener compatibil;
- riscul de a pierde timpul – riscul de a pierde timpul căutând un partener compatibil prin intermediul site-urilor de întâlniri;
- risc fizic – riscul de a întâlni o persoană periculoasă;
- risc psihologic – riscul deteriorării proprii imagini;
- risc social – riscul determinat de frecventarea site-urilor de întâlniri conduce la deteriorarea imaginii celorlalți despre un individ;
- risc financiar – riscul de a pierde bani prin utilizarea site-urilor de întâlniri;
- risc global – riscul ca utilizarea unor astfel de site-uri să conducă la consecințe negative indiferent de motive.
Cele mai importante riscuri sunt reprezentate de atingerile aduse vieții private și siguranței individului. Dacă alegem să utilizăm site-uri sau aplicații pentru online dating ar trebui să fim atenți la o serie de detalii pe care le putem afla printr-o verificare amănunțită a acestora.
Un număr redus de utilizatori, puține întrebări despre preferințele personale la alegerea unui partener dar numeroase despre despre situația financiară ar trebui să ne dea de gândit. E posibil să avem de-a face cu un fals site/ aplicație de întâlniri.
Întâlnirile online prezintă și riscul de a întâlni persoane periculoase sau de a cădea victimă unei escrocherii. Traseul este unul destul de simplu: alegerea unei persoane urmată de o serie conversații prin care escrocul pretinde a avea interese comune cu victima. O altă strategie folosită este asemănătoare pânzei de păianjen. Sunt create profile cât mai atrăgătoare și mai interesante iar victima cade în „plasă” și intră în contact cu persoanele din spatele acestor profile.
Pe același subiect:
După o perioadă de seducție intensă și stabilirea unei relații cât mai apropiate escrocul îi poate cere victimei bani, poze în ipostaze intime sau chiar întâlniri față în față. Metoda cea mai utilizată este cea a webcamului. Escrocul îi cere să deschidă camera web iar victima se conformează. Acesta vine cu scuza că nu îi funcționează camera web, complimentează victima încurajând-o să renunțe la câteva obiecte vestimentare sau chiar la toate. De aici, restul decurge conform planului escrocului. Victima este șantajată cu filmulețe sau ipostaze compromițătoare îndeplinind escrocului sentimental orice cerere.
Consecințele sunt devastatoare pentru victimă: manipulare, teama că în orice moment dacă nu se conformează pozele vor fi făcute publice sau cel mai sumbru scenariu proxenetism și trafic de persoane.
Cele mai vulnerabile categorii de persoane sunt minorii. Mici experți ai tehnologiei ei încearcă să-și formeze tot felul de relații prin intermediul rețelelor de socializare. Conștient sau nu, din simplă curiozitate sau ca răspuns al unei provocări ajung să „flirteze” pe rețele de socializare, site-uri sau aplicații de online dating.
Cauza K.U. împotriva Finlandei relevă perfect acest lucru. K.U, cetățean finlandez, în vârstă de 12 ani și-a creat un cont pe site dedicat întâlnirilor online. La data de 15 martie 1999 persoane necunoscute au introdus pe un site de întâlniri pe Internet un anunț, în numele reclamantului și fără cunoștința acestuia. În anunț erau prezentate „vârsta și anul nașterii reclamantului, caracteristici fizice și psihice detaliate, un link către pagina web pe care el o avea la acel moment și în care figura poza lui, numărul de telefon, care puteau fi stocate printr-un simplu click.” Curtea Europeană a drepturilor omului a stabilit că în această speță a fost încălcat articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitor la viața privată.
Deși site-urile sau aplicațiile cer ca utilizatorul să aibă vârsta de 18 ani realitatea este cu totul alta. Nimeni nu verifica vârsta reală a utilizatorilor. Cea mai populară aplicație pentru dating online – Tinder, în articolul 6 din Condiții de utilizare a serviciului specifică în mod expres că: „Tinder nu este responsabil pentru conduita oricărui utilizator în interiorul sau în afara Serviciului. Înțelegeți că tinder nu desfășoară controale de ordin infracțional asupra utilizatorilor sau alte cercetări din trecutul utilizatorilor. Tinder nu face declarații și nu oferă garanții privind conduita utilizatorilor.”
În plus, aceste site-uri/ aplicații nu oferă nicio siguranță. Comisia Națională pentru Informatică și Libertăți din Franța (CNIL) a subliniat că unele site-uri păstrează date ale utilizatorilor chiar și după dezactivarea contului. Un alt exemplu este dat de Marea Britanie. În 2015, autoritățile britanice au primit „peste 400 de plângeri pentru violență fizică, cazuri de abuz sau tentative de viol” ale utilizatorilor aplicației Tinder.
Concluzionând, întâlnirile online prezintă avantaje dar și o multitudine de riscuri pe care trebuie să le analizăm înainte de a da curs acestora. Trebuie să deschidem ochii și să analizăm site-ul/ aplicația pe care ne facem cont, persoana cu care comunicăm, dar mai ales ce date personale oferim acesteia. După cum spunea și Shakespeare:
„Iubire oarbă, ochii cum mi-ai luat ?
Privesc și nu mai văd , orbirii pradă,
Vai, rău și bun îl văd amestecat […]
Dar inima și ochi m-au înșelat
Și-n mlaștina minciunii au intrat.”
Articol realizat de Guță Mădălina-Gabriela
Master, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Autor Mădălina-Gabriela Guță
Bibliografie:
Anne Confolant, Protection de la vie privée : la CNIL épingle 13 sites de rencontres
Cassandra Clare, Prințesa mecanică, ed. Grupul Editorial Corint Leda, București, 2015, p. 424.
Cauza K.U. împotriva Finlandei (Hotărârea Cedo din 2 decembrie 2008)
Condiții de utilizare a serviciului Tinder, disponibile online: aici
Constituția României
Declarația Universală a Drepturilor Omului, disponibilă online: aici
Edgar Allan Poe, Tamerlane.
Faux site de rencontre, arnaques, faux profils : le danger de la romance sur internet, disponibil online:aici
Justine Aubry, Une application de rencontres, c’est risqué?, disponibil online: aici
Régis Chenavaz et Corina Paraschiv, Processus de rencontre sur Internet : une étude empirique de la perception du risque, revue Management & Avenir 2011/4 (n° 44), pages 124 à 146, disponibil online: aici
William Shakespeare, Sonet CXXXVII.
