Ocupațiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate privată. În starea de natură, erau frecvente situațiile în care omul sălbatic devenea proprietar prin însușirea unor lucruri care nu aparțineau nimănui. Astăzi, deși cazurile sunt mai rare, ocupațiunea își găsește încă aplicabilitatea în cazul unor bunuri ce nu aparțin nimănui, unor bunuri abandonate sau găsirii unui tezaur. Prin ocupațiune pot fi dobândite doar bunurile mobile[1]. Bunurile imobile nu pot fi dobândite prin ocupațiune, ci prin uzucapiune. Ocupațiunea presupune luarea în stăpânire a unui lucru și, astfel cum s-a spus în doctrină, „este important ca, sub aspect subiectiv, posesorul să se comporte ca proprietar și nu ca titular al altui drept real principal”[2]. Un alt autor explică astfel:
„Ocupațiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, ca și uzucapiunea, și reprezintă, la rândul său, un efect al posesiei. Dobândirea dreptului de proprietate prin ocupațiune este originară, deoarece nu presupune un transfer al dreptului de proprietate de la fostul proprietar către cel care devine prin ocupațiune, ci dreptul se naște în patrimoniul acestuia din urmă prin actul material al ocupațiunii, de care legea leagă efectul achizitiv de proprietate”[3].
Pentru a fi în prezența ocupațiunii, trebuie ca lucrul să nu aparțină nimănui, fie ca lucrul nu a avut niciodată proprietar sau, dacă a avut un proprietar, acesta și-a abandonat lucrul[4]. Astfel, bunurile pierdute nu pot fi dobândite prin ocupațiune deoarece ele au încă un proprietar și, așa cum s-a precizat în doctrină, „pierderea unui bun nu are semnificația stingerii dreptului de proprietate”[5]. Mai mult, în Codul Penal, există și infracțiunea de însușire a bunului găsit. Prin ocupațiune mai pot fi dobândite și bunurile în prezența cărora există o prezumție legală de a fi abandonate conform art. 941 Cod Civil: bunuri de mică valoare sau bunuri foarte deteriorate ce au fost lăsate într-un loc public, pe un drum public sau într-un mijloc de transport în comun.
Dreptul de proprietate asupra unui tezaur poate fi dobândit tot prin ocupațiune[6].
A nu se confunda cu tradițiunea.
Referințe:
[1] I. Sferdian, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura Hamangiu, 2021, București, p. 604.
[2] V. Stoica, Drept civil. Drepturile reale principale, Editura C.H. Beck, Ediția a 4-a, București, 2021, p. 322.
[3] I. Sferdian, op. cit., p. 604.
[4] V. Stoica, op. cit., p. 323.
[6] Corneliu Bîrsan, Drept civil. Drepturile reale principale, Ediția a 4-a, revizuită și actualizată, Editura Hamangiu, București, 2020, p. 490.
