Despre obligația de întreținere între foștii soți

În cadrul Noului Cod civil, legiuitorul a instituit o serie de avantaje patrimoniale de care beneficiază soțul sau ambii soți la desfacerea căsătoriei, printre care și obligația de întreținere între foștii soți.

Desfacerea căsătoriei are loc prin divorț, care poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie.

Divorțul, potrivit art. 373 din Codul civil, poate avea loc:

1. a) prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț;
2. b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
3. c) la cererea unui dintre soți, după o separare în fapt care a durat cel puțin 2 ani;
4. d) la cererea aceluia dintre soți a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

Potrivit art. 389 alin. (1) din Codul civil, „Prin desfacerea căsătoriei, obligația de întreținere între soți încetează”.

Prin urmare, se constată că odată pronunțat divorțul, obligația de întreținere încetează. Totuși, legiuitorul, a prevăzut, prin alineatul (2) al aceluiași articol, că soțul divorțat are dreptul la întreținere, în anumite situații.

În literatura de specialitate¹, s-a statuat asupra condițiilor care trebuie îndeplinite pentru existența acestei obligații, și anume:

1. a) fostul soț care solicită întreținerea să se afle în nevoie din pricina unei incapacități de muncă, indiferent dacă incapacitatea este totală sau parțială.
2. b) soțul divorțat are dreptul la întreținere dacă se află în nevoie din pricina unei incapacități survenite înainte de căsătorie ori în timpul căsătoriei;
3. c) când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a unuia dintre soți, acesta nu beneficiază de întreținere de la fostul său soț decât timp de un an de la desfacerea căsătoriei.
4. d) fostul soț îndreptățit la întreținere să nu se fi căsătorit.
5. e) fostul soț datorează întreținere dacă are mijloace materiale.

Conform art. 527 alin. (2) din Codul civil, „La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținere se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea, vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale”.

Cu privire la obligația de întreținere între foștii soți, în privința probei stării de nevoie, legiuitorul a stabilit că dovada se va putea face cu orice mijloace de probă, oferind soțului îndreptățit la întreținere toate garanțiile necesare pentru exercitarea acestui drept.

Există situații, limitativ prevăzute de lege, în care chiar dacă sunt îndeplinite condițiile statuate în doctrină, anterior arătate, fostul soț nu va putea beneficia de întreținere. Astfel, legiuitorul a reglementat că nu beneficiază de întreținere acela care s-a făcut vinovat față de cel obligat șa întreținere de fapte grave, contrare legii sau bunelor moravuri.

Cererea de chemare în judecată se depune la instanța de tutelă, fiind necesar a fi însoțit de taxă de timbru judiciar în cuantum de 20 lei, potrivit art. 15 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Te-ar putea interesa și:

• Abandonul de familie incriminat în Codul Penal. Noțiune, pedeapsă, condiții
• Ascultarea minorului în procesul de divorț. Dreptul de fi ascultat
• Divorțul în România. Locuiești în străinătate și vrei să divorțezi? Iată posibilitățile
• Căsătoria în Roma Antică. Cum erau oamenii obligați să se căsătorească

Referințe:

• 373, art. 389, art. 526, art. 527 și articolul 528 din Codul civil; art. 15 lit. f) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
• ¹ Hageanu, Dreptul familiei și actele de stare civilă, ediția a 2-a, revizuită și adăugită, editura Hamangiu, 2017, p. 194-197;