Poate minorul de 14 ani să stea singur în judecată? Practica instanțelor




 

 

O definire succintă a noțiunii de ,,minor” este realizată la nivel legislativ și doctrinar intern. Minorul este acea persoană care nu a împlinit vârsta legală pentru a beneficia de drepturi civile și politice depline. Prin raportare la legislația română, în scopul beneficierii de drepturi civile și politice depline, este necesară împlinirea vârstei de 18 ani.

În materia capacității de exercițiu, Codul civil român definește noțiunea în cadrul art. 37 ca fiind acea aptitudine a persoanei de a încheia singură acte juridice civile. Capacitatea de exercițiu poate să fie restrânsă sau deplină. Capacitatea procesuală de exercițiu înseamnă, în esență, aptitudinea unui minor de a sta singur în judecată.

Capacitatea de exercițiu deplină începe la data când persoana devină majoră (la împlinirea vârstei de 18 ani), conform art. 38 din Codul civil. În cadrul art. 43 din legislația civilă, nu au capacitate de exercițiu minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc. În aceste situații, actele juridice se vor încheia în numele persoanelor în cauză de către reprezentanții legali. Legea prevede și derogarea, în sensul în care persoana lipsită de capacitate de exercițiu poate să încheie singură acte de conservare, de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută la momentul încheierii lor. Actele care pot să fie încheiate de minor, pot fi făcute și de reprezentantul săl legal, cu excepția situației în care legea dispune altfel sau natura actului nu permite acest lucru. În conformitate cu art. 44 din Codul civil, actele făcute de persoana lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă, dar și actele făcute de tutore fără autorizarea instanței de tutelă (când este cerută de lege) sunt anulabile, în mod independent de dovedirea prejudiciului. Cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate invoca şi singur, în apărare, anulabilitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicţie judecătorească.

Te-ar putea interesa și: E-commerce si vânzarea către minori. Este legal să vindem online minorilor?

În cele ce urmează vom analiza capacitatea de exercițiu a minorului de peste 14 ani prin raportare la jurisprudența internă. În sensul precizat, prin Sentința civilă nr. 1995 din 1.10.2001, pronunţată de Judecătoria Miercurea Ciuc, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active invocate de către pârât, fiind  respinsă cererea formulată de reclamantă împotriva acestuia dintâi. Prin intermediul probelor din dosar, din certificatul de naștere a rezultat că minorul din prezenta cauză a împlinit vârsta de 14 ani, având astfel capacitate de exercițiu restrânsă. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 9, alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice și la ar.t 42 din Codul civil român, minorul care a împlinit 14 ani are capacitate procesuală activă, dar el trebuie să fie asistat în cadrul procesului, în condițiile legii. Instanța de judecată a conturat faptul că minorul este cel care are capacitatea procesuală activă și nu mama acestuia, iar prin examinarea sentinței recurate, Tribunalul a reținut faptul că prima instanță a respins în mod nelegal acțiunea reclamantei în urma admiterii lipsei calității procesuală active, deși reținuse corect faptul că minorul avea 14 ani (deci capacitate de exercițiu restrânsă):

  • Potrivit art. 9 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954 „minorul care a împlinit vârsta de 14 ani are capacitate de exerciţiu restrânsă”, iar alin. 2 prevede că „actele juridice ale minorului cu capacitate restrânsă se încheie de către acesta, cu încuviinţarea prealabilă a părinţilor sau tutorelui”.
  • Capacitatea de exerciţiu, potrivit art. 5 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, reprezintă „Capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii săvârşind acte juridice”.
  • În lumina acestei definiţii legale a conceptului, capacitatea procesuală de exerciţiu desemnează aptitudinea oricărei persoane care are folosinţa unui drept de a-1 putea valorifica în proces, personal sau prin mandatar. Semnificaţia specifică materiei procesual civile a susţinerii capacităţii de exerciţiu este dată de art. 42 C. proc. civ. care prevede că pot sta în judecată numai persoanele care au „exerciţiul drepturilor”, iar art. 67 C. proc. civ. prevede că aceste persoane pot să-şi „exercite drepturile lor procesuale personal sau prin mandatar”.
  • Persoanele care nu au capacitatea de exerciţiu deplină sau capacitatea de exerciţiu restrânsă nu pot sta singure în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate, dar în speţă minorul a fost prezent împreună cu mama sa la data judecării cererii, prin urmare condiţiile cerute de prevederile legale au fost îndeplinite.




Decizia civilă a instanței de judecată conturează capacitatea de exercițiu a minorului prin raportarea sa la posibilitatea de participare în cadrul procesului civil. Soluția instanței de judecată este pronunțată în sensul constatării faptului că, persoanele care fie nu au capacitatea de exercițiu deplină, fie au capacitatea de exercițiu restrânsă, pot să stea în judecată numai dacă sunt reprezentate; iar în speța dată, condiția reprezentării a fost îndeplinită, instanța de judecată constatând respectarea prevederilor legale.




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!