Mihnea STOICA: Reglementarea mediului online este la fel de inutilă ca îndiguirea unui râu folosind ochiuri

Interviu cu Mihnea Stoica. Despre profesia de
avocat în era digitalizării

Versiunea completă a interviului poate fi citită în primul număr al Revistei Dreptul Noilor Tehnologii. Descarcă GRATUIT revista de aici. 

 

Ce se întâmplă cu avocații în cyberspace, dar cu platformele de intermediere în relația avocat-client? Cum ne adaptăm rapid la noile tehnologii și ce orientări europene cu privire la activitatea avocatului au apărut recent? Cum va fi concurența în contextul digitalizării? Ce ne pregătește viitorul? Mihnea STOICA are răspunsurile.

 

***

Ruxandra SAVA: Bună ziua, domnule Mihnea Stoica! Mulțumim frumos pentru timpul acordat acestui interviu. Cum vă petreceți timpul la începutul lui 2021?

Mihnea STOICA: Sărut-mâna și la mulți ani! Eu petrec debutul anului la tribunal. Trei termene în 3 zile. Și aș fi preferat să îl petrec în vacanță! Poate îmi face un coleg un pustiu de bine și mă declară contact, să mă relaxez și eu „umpic” înainte de vacanța din 24. Și îmi petrec timpul solidarizându-mă cu Robert Roșu. Din păcate, în 2021 am mai numărat doar câțiva colegi care purtau banderola, printre care Ion Dragne și Flavia Teodosiu. Să mai zic „semne bune anul are”?

 

Ruxandra SAVA: Considerați că avocații ar trebui să fie mai vocali și mai activi în promovarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului?

Mihnea STOICA: Eu interpretez jurământul și secțiunea din lege privind îndatoririle avocaților exact în acest sens: trebuie să fim vocali și activi. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fim nepoliticoși, vulgari sau populiști. A fi vocal nu înseamnă a zbiera[1]. Calitate în comunicare, nu volum! A fi vocal înseamnă a fi prezent, a fi apt în permanență să dai o replică civilizată. Ar trebui să fim vizibili, să avem o prezență constantă și să promovăm veritabila apărare a oamenilor în fața oricărei forme de abuz. Profesia de avocat ar trebui să își promoveze menirea. Deși au trecut mai mult de 30 de ani de la revoluție, foarte mulți oameni nu cunosc că pot recurge la un avocat, nici că avocatul reprezintă cheia accesului la justiție. Lipsa de informație descurajează multe persoane să apeleze la un avocat.  Prin urmare, cred că această lipsă de informație ar trebui combătută prin campanii sociale, chiar dacă ar fi să le plătim. Avem 30.000 de avocați în țară și, dacă am contribui fiecare cu 10 lei pe lună, am avea 300.000 lei pe lună dedicați doar acestei misiuni: promovarea rolului avocatului.

 

Ruxandra SAVA: Ce efecte pe termen scurt, mediu și lung credeți că va avea digitalizarea asupra profesiei de avocat?

Mihnea STOICA: Pfff! Urmează un răspuns pe termen lung. De fapt, am două răspunsuri.

Primul ar fi că nu-i niciun mister! Există studii publicate[2] (chiar pe site-ul Uniunii) care arată impactul digitalizării asupra avocaturii. Dar aceste studii, chiar realizate de instituții cât se poate de prestigioase, au și o marjă de eroare semnificativă.

Celălalt răspuns ar fi că efectul digitalizării este de-a dreptul imprevizibil. Nici măcar pe termen scurt nu pot estima ce se va întâmpla și nu cred că există cineva care să poate estima perfect ce se va întâmpla în interiorul profesiei. De ce? Puteați anticipa în 2019 că mâine veți pune concluzii prin videoconferință sau că accesul electronic la dosar va deveni cotidian cam peste tot în țară?

Lăsând la o parte progresul forțat indus de pandemie, trebuie să recunoaștem că nu prea putem anticipa mare lucru fiindcă online-ul este expresia libertății absolute, iar progresul lui nu este liniar, ci imprevizibil ca entropia la ea acasă. Din păcate, acestei libertăți absolute îi lipsește deocamdată responsabilitatea, care va veni abia în timp, la maturitate. Dacă ar fi să dau un exemplu aș compara internetul cu anii ’90 în România. Și ei au reprezentat, exact ca online-ul, expresia libertății absolute: nu răspundeai orice ai fi făcut, erai liber să faci ce vrei și nu conta prea mult că încălcai libertatea altuia. Cum am trecut de ei (din păcate)? Prin scurgerea timpului, prin maturizare socială și printr-o echilibrare naturală (care nici pe departe nu a luat sfârșit). Poate și prin educație. În niciun caz prin reglementare, nici prin domnia legii, care a constituit un experiment național dezastruos.

De aceea, mi se par ridicole demersurile celor care încearcă să reglementeze online-ul, fie că sunt ale noastre (ale profesiei), fie că aparțin europenilor. În libertatea absolută nu au ce căuta nici guvernele, nici măcar cel continental, nici guvernarea. Aici fac referire la Declarația de Independență a Internetului[3], cea autentică, care alungă autoritatea din cyberspace,  nicidecum la Rezoluția Națiunilor Unite care este pur și simplu un surogat slăbuț. Bine, compar  un poet, John Perry Barlow, textierul trupei Grateful Dead, autorul Declarației de la Davos, cu un biet conțopist al Națiunilor Unite care nu avea și talentul in fișa postului.

Reglementarea mediului online este la fel de inutilă ca îndiguirea unui râu folosind ochiuri. Să fi fost apaș, aș fi zis că în loc să te chinui să oprești râul, mai bine te folosești de energia lui. Fără pilde și metafore, cred că ar fi bine să profităm de primul curent favorabil nouă. Altfel, nu vom face față presiunii netului.

Vedeți bine ce au pășit taximetriștii, apoi cârciumarii. Nu ne permitem să stăm cu mâinile în sân, nici să nădăjduim că nouă nu ni se va întâmpla ceea ce li s-a întâmplat lor. Căci nu ne va nenoroci libertatea din online (care de fapt ne va căli pe câțiva dintre noi), ci profitul pe care îl vor urmări alții transformând avocatura într-un produs vandabil online. Soarta noastră nu se va hotărî nici în profesie, nici în parlament, ci în Silicon Valley dacă avem noroc și nu le-o iau chinezii înainte. Și atunci pregătiți-vă să ne înmulțim cu uberavocații care vor forța norma și pe care finalmente îi vom absorbi din mila legiuitorului. Mai pregătiți-vă că vom suporta cheltuieli pentru furnizarea de clienți de către diverse platforme – „GLOVOCAȚI?”. Așa că pregătiți-vă să ne mutăm în online. Intrebarea „Unde ai biroul?” nu va mai căpăta răspunsul „în centru, lângă tribunal”, ci va primi răspunsul „m-am mutat din .com în .org”.

 

Continuarea interviului poate fi citită în primul număr al Revistei Dreptul Noilor Tehnologii. Descarcă GRATUIT revista de aici. 

***

[1] Conform explicațiilor oferite de Mihnea Stoica, zbieratul înseamnă o înșiruire de sunete care nu este neapărat logică.

[2] UNBR

[3] Wikisource




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!