Mărturia mincinoasă sau ,,infracțiunea care te prinde cu minciuna”
Adevărul și minciuna sunt două stări antagonice care au apărut odată cu omul. În dialogul ,,Republica”, Platon, o figură pivotantă pentru dezvoltarea filosofiei, a declarat că ,,nu trebuie să se respecte omul mai mult decât adevărul”, iar Sfântul Augustin, în cartea ,,De mendacio/Despre minciună”, mărturisea că ,,iar dacă cineva socoteşte că trebuie să mintă de dragul altuia, pentru ca acela să-şi păstreze viaţa sau să nu fie defavorizat în privinţa bunurilor care-i sunt foarte dragi, acela nu înţelege că nu există nici o ticăloşie pe care să nu fie silit să şi-o asume.” [1]
Infracțiunea de mărturie mincinoasă sau falsitas in judicio, pe care o vom aborda în lucrarea de față, este reglementată în art. 273 C.pen. și face parte din paleta infracțiunilor contra înfăptuirii justiției, în care dreptatea este ridicată la rang de valoare supremă [art.1 alin. (3) din Constituția României]. Rațiunea incriminării este asigurarea înfăptuirii justiției, protejarea drepturilor justițiabililor, prin sancționarea celor care fac afirmații mincinoase în fața organelor judiciare ori a altor organe unde se ascultă martori, experți sau interpreți. [2]
Definiția infracțiunii de mărturie mincinoasă este cristalizată în alin. (1) al art. 273 C.pen.: fapta martorului care, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase ori nu spune tot ce știe în legătură cu faptele sau împrejurările esențiale cu privire la care este întrebat” (varianta tip). Varianta agravată există în cazul în care fapta descrisă la varianta tip este săvârșită: de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor; de un investigator sub acoperire; de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret; în legătură cu o faptă pentru care pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare [art. 273 alin. (2) C.pen]. Dispozițiile din art. 273 C.pen au în parte corespondent în art. 260 din C.pen. din 1969: Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat.
Mărturia mincinoasă. Obiectul juridic special. Infracțiunea de mărturie mincinoasă are ca obiect juridic special relațiile privitoare la activitatea de stabilire a adevărului într-o cauză în care se ascultă martori. Obiectul juridic special este unul complex, întrucât reunește valorile sociale ocrotite ca justiția și persoana ale cărei atribute esențiale pot fi atinse prin mărturia mincinoasă: libertatea, demnitatea și patrimoniul. [3] Obiectul material. Această infracțiune nu are obiect material, întrucât activitatea făptuitorului nu se exercită direct asupra unui bun sau asupra corpului unei persoane. [4]
Subiectul activ. Legea cere subiectului activ să fie circumstanțiat. În cazul variantei prevăzute la alin. (1), subiectul activ poate fi martorul, adică orice persoană care are cunoștință despre fapte sau împrejurări de fapt care constituie probă în cauză. [5] Capacitatea de a fi martor este recunoscută oricărei persoane care poate fi citată și audiată [art. 115 alin. (1) C.pen.], cu excepția părților și subiecților procesuali principali. Nu poate fi martor în procesul penal persoana juridică. Există categorii de persoane care au dreptul de a refuza să dea declarații în calitate de martori: soțul, ascendenții și descendenții în linie directă, precum și frații și surorile suspectului sau inculpatului; persoanele care au avut calitatea de soț al suspectului sau al inculpatului, persoanele obligate să păstreze secretul sau confidențialitatea informațiilor [art. 116 alin. (4) C.proc.pen.].[6] În cazul variantei prevăzute la alin. (2), art. 173 C.pen., subiect activ poate fi martorul cu identitate protejată sau aflat în Programul de protecție a martorilor, investigatorul sub acoperire, expertul și interpretul. Propunem spre analiză sentinţa penală 2071 din 28.06.2019, în care subiectul activ este B.F.: În speță, fapta inculpatului B.F., care în data de 17.10.2013, fiind audiat în calitate de martor într-o cauză penală la DNA- Serviciul Teritorial Craiova (cauza privind pe inculpatul G.G.G.) a făcut afirmații mincinoase cu privire la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat, în sensul că intimatul G.G.G. și-a achiziționat autoturismul marca Chrysler din târgul auto Craiova, contrar probatoriului administrat în cauză, întruneşte elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 273 alin. (1), (2) lit. d din C.pen. [7]
Te-ar putea interesa și:
Participația penală. Participația penală este posibilă doar sub forma complicității și instigării, făcându-se distincție între instigarea la infracțiunea de mărturie mincinoasă și la infracțiunea de influențare a declarațiilor (art. 272 C.pen.). Coautoratul este posibil numai în cazul experților (mai mulți experți efectuează un raport de expertiză și omit împrejurări esențiale pentru soluționarea cauzei) și în cazul interpreților (mai mulți interpreți chemați să traducă documentele atașate la dosar). [8]
Subiectul pasiv. Subiectul pasiv principal este statul, care, prin autoritățile sale specializate, înfăptuiește justiția. Subiectul pasiv secundar este persoana fizică sau juridică parte în proces, ale căror interese sunt periclitate sau vătămate efectiv ca urmare a mărturiei mincinoase. [9]
Situația-premisă. În cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă, situația-premisă constituie procedura în care se ascultă martori. Cauza trebuie să vizeze înfăptuirea justiției, fiind vorba de un proces de natură contencioasă. [10]
Mărturia mincinoasă. Latura obiectivă. Elementul material. Infracțiunea constă în două tipuri de acțiuni: acțiunea făptuitorului de a face afirmații mincinoase (a relata, în mod necorespunzător, relațiile despre faptele sau împrejurările esențiale în legătură cu cauza) sau inacțiunea sa de a spune tot ce știe (a nu spune tot adevărul pe care îl cunoaște, a ascunde ceva din ceea ce știe), ambele cu referire la faptele sau împrejurările esențiale ale cauzei. [11] Prima condiție a caracterului esențial al împrejurărilor se determină prin raportare la obiectul probei, cu condiția ca proba să fie concludentă, iar a doua condiție stipulează faptul că este necesar ca făptuitorul să fi fost întrebat asupra unei împrejurări esențiale. [12] Propunem, spre analiză, următoarea speță (Sentința penală nr. 2486, Judecătoria Ploiești): În drept, fapta inculpatului D. C.care la data de 29.04.2014, fiind audiat în calitate de martor în dosarul penal nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Tribunalului Prahova, a făcut afirmații mincinoase, cu privire la aspecte esențiale ale cauzei, declarând faptul că acesta împreună cu inculpatul N. C., cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de aderare la o grupare infracțională organizată, prev. de art. 8 din Legea 39/2003, raportat la art. 323 alin. 1 C .pen. și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 și 5 C .pen. de la 1969, nu a indus în eroare pe niciunul dintre reprezentanții părții vătămate enumerate în dispozitivul rechizitoriului și nu a desfășurat alături de inculpatul N. C. vreo activitate ilegală nici referitor la ___ la celelalte părți civile, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 alin. 1 C pen. [13]
Urmarea imediată constă în starea de pericol pentru realizarea justiției. Nu reprezintă o infracțiune materială, pentru a putea produce un rezultat concret, ci este o infracțiune formală. Legătura de cauzalitate între faptă și urmarea produsă rezultă din însăși materialitatea faptei (ex re), fiind o infracțiune de pericol.
Latura subiectivă. Falsitas in judicio se poate comite atât cu intenție directă, cât și indirectă.
Mărturia mincinoasă. Formele infracțiunii. Actele de pregătire și tentativa, deși posibile, nu se pedepsesc. Consumarea infracțiunii are loc în momentul în care s-au făcut afirmațiile mincinoase cu privire la faptele sau împrejurările esențiale ale cauzei ori s-au trecut sub tăcere astfel de împrejurări. [14]
Forme agravate. Infracțiunea este mai gravă dacă a fost săvârșită de persoanele indicate la art. 273 alin. (2) C.pen., adică de un martor cu identitate protejată ori aflat în Programul de protecție a martorilor; de un investigator sub acoperire, de o persoană care întocmește un raport de expertiză ori de un interpret sau în legătură cu o faptă pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață ori închisoarea de 10 ani sau mai mare. Martorul cu identitate protejată este martorul căruia i s-a acordat statutul de martor amenințat, iar organul judiciar competent a dispus protecția datelor sale de identitate, prin acordarea unui pseudonim cu care martorul va semna declarația sa în cursul urmăririi penale sau va depune mărturie în cursul judecății. [15] Martorul aflat în Programul de protecție a martorilor este acel martor supus regimului prevăzut în Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 255/2013. [16] Potrivit art. 148 alin. (4) C.proc.pen., investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din cadrul poliției judiciare. Ei pot fi și lucrători operativi din cadrul organelor de stat care desfășoară, potrivit legii, activități de informare în vederea asigurării securității naționale, în cazul investigării infracțiunilor contra securității naționale și infracțiunilor de terorism.
Sancțiuni. În cazul variantei tip [art. 273 alin.(1) C.pen.], fapta se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. În cazul variantei agravate [art. 273 alin. (2) C.pen.], fapta se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
Cauză specială de nepedepsire. Autorul nu se pedepseşte dacă își retrage mărturia mincinoasă, în cauzele penale înainte de reținere, arestare sau de punerea în mișcare a acțiunii penale sau în alte cauze înainte de a se fi pronunțat o hotărâre ori de a se fi dat o altă soluție, ca urmare a mărturiei mincinoase.
Mărturia mincinoasă. Aspecte procesuale. Acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu.
În concluzie, scriitorul Khaled Hosseini mărturisea, în discursurile sale, că atunci: ,,când spui o minciună, furi cuiva dreptul la adevăr.” Rațiunea incriminării mărturiei mincinoase sau a ,,infracțiunii care te prinde cu minciuna” poate fi înțeleasă doar prin prisma acestui citat, deoarece această incriminare ridică dreptatea la rangul de valoare supremă, stabilind ca scopuri: asigurarea înfăptuirii justiției și protejarea drepturilor justițiabililor, prin sancționarea celor care fac afirmații mincinoase. Justificarea cerințelor esențiale atașate elementului material sunt armonios explicate în doctrină: ,,dacă am merge pe ideea că prin mărturie mincinoasă înțelegem toate minciunile zise în cadrul unui proces judiciar, ar însemna că sfera de adresabilitate ar fi extrem de largă. În fiecare proces, am avea o condamnare”. [17] Cu toate acestea, legea nu sancționează toate minciunile, ci cele care contravin valorilor protejate, pentru că justiția se face prin drept și morală. Nu întâmplător este și faptul că jurământul martorului face trimitere la divinitate, explicația fiind că ,,religia are vocația de a se întâlni cu dreptul atunci când ea provoacă consecințe asupra comportamentelor sociale.” [18] În consecință, infracțiunea de mărturie mincinoasă are o importanță deosebită, întrucât, chiar dacă ,,minciuna e vacanța adevărului”(L. Blaga), justiția e mereu la datorie.
Surse bibliografice
[1] Sfântul Augustin, Despre minciună, Ed. Humanitas, București, P. 67-69.
[2] G. NISTOREANU. (coord.), Drept penal, Partea Specială, Ed. Europa Nova, București, 1997, p. 381-382.
[3] Gh. IVAN, Drept Penal. Partea Specială, ediția a 4-a, Ed. C.H. Beck, București, 2019, p. 295.
[4] A. BOROI, Drept Penal. Partea Specială, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p. 313.
[5] C. PARASCHIV., Fișe de procedură penală, ediția a 4-a, Ed. Hamangiu, 2019, p. 209.
[6] Ibidem.
[7].jurisprudenta.com link accesat la 17.12.2020.
[8] V. CIOCLEI, Drept Penal. Partea Specială II, Ed. C.H. BECK, p. 99.
[9] A. BOROI., op. cit., p. 317.
[10] Gh. IVAN, op.cit., p. 575.
[11] Idem, p. 297.
[12] A. BOROI, op.cit., p. 319.
[13]rolii.ro, link accesat la 07.12.2020.
[14] Gh. IVAN, op.cit., p. 299.
[15] Ibidem.
[16] Gh. IVAN, op.cit., p.300.
[17] A. FILIPAȘ, Drept penal român. Partea Specială, Ed. Universul Juridic, București, 2008, p. 476.
[18] N. POPA, , Teoria Generală a Dreptului, ediția a 3-a, Ed. C.H. Beck, 2017, București, p.101.
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]
