Prin sentința civilă nr. 13391/2019 Judecătoria Iași a obligat Municipiul Iași să acorde daune morale de 15.000 de lei unei persoane fizice pentru acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a publicării numelui acestuia pe lista debitorilor.
Domnul avocat Dragoș Rotaru, avocatul care a instrumentat cazul a precizat suplimentar pentru LegalUp.ro faptul că „Nelegalitatea a izvorat din faptul incalcarii dispozitiilor imperative ale Codului de procedura fiscala in sine, adica a nerespectarii realitatii de fapt si de drept, a prezentarii unei situatii de fapt inconforme cu realitatea. Nerespectarea dispozitiilor imperative ale Codului de procedura fiscala, privitoare strict la publicarea listei debitorilor, a condus la nerespectarea principiului legalitatii inscris in Regulament, potrivit caruia prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie sa fie legala. desigur ca si alte principii au fost nerespectate. Le-am aratat in toate apararile mele. De asemenea, dupa modificarea C.pr.fisc., in sensul ca nu mai exista de la inceputul anului 2019 obligatia publicarii listelor de debitori cu persoane fizice, insasi publicarea numelui unei persoane fizice apare nelegala.”
Extras din sentință:
„…Din materialul probator administrat în cauză instanţa apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale. Astfel, fapta ilicită reţinută în sarcina pârâtului vizează încălcarea de către acesta a dispoziţiilor legale privind procedura publicării, respectiv dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora, în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale datorate, organul fiscal competent operează modificările pentru fiecare debitor care şi-a achitat aceste obligaţii şi cele ale alin. (5), potrivit cărora prevederile prezentului articol se aplică şi pentru obligaţiile fiscale stabilite prin titluri de creanţă împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac prevăzute de lege, până la soluţionarea căilor de atac, caz în care organul fiscal face menţiuni cu privire la această situaţie. Or, nerespectarea procedurii de publicare a listei respective a determinat implicit nesocotirea dispoziţiilor legislaţiei în materia protecţiei datelor cu caracter personal ce permitea operatorului, în anumite condiţii, prelucrarea acestor date.
Faţă de aceste considerente, în cazul de faţă, rezultă în mod evident din cuprinsul tuturor înscrisurilor depuse la dosar, dar şi din recunoaşterile parţiale ale pârâtului, că reclamantul a continuat să figureze în lista debitorilor, după achitarea debitului şi chiar după ce titlul de creanţă în baza căruia fusese înregistrat acest debit a fost anulat. De asemenea, instanţa reţine că nu a fost consemnată la niciun moment contestarea de către reclamant a debitului înregistrat pe această listă, deşi exista rubrică specială în acest sens, iar organului fiscal îi revenea obligaţia de a efectua aceste menţiuni.
(…)
KIT GDPR Premium
Din materialul probator administrat în cauză instanţa apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, fapta ilicită reţinută în sarcina pârâtului vizează încălcarea de către acesta a dispoziţiilor legale privind procedura publicării, respectiv dispoziţiile alin. (4) potrivit cărora, în termen de 15 zile de la achitarea integrală a obligaţiilor fiscale datorate, organul fiscal
competent operează modificările pentru fiecare debitor care şi-a achitat aceste obligaţii şi cele ale alin. (5), potrivit cărora prevederile prezentului articol se aplică şi pentru obligaţiile fiscale stabilite prin titluri de creanţă împotriva cărora contribuabilul a exercitat căile de atac prevăzute de lege, până la soluţionarea căilor de atac, caz în care organul fiscal face menţiuni cu privire la această situaţie. Or, nerespectarea procedurii de publicare a listei respective a determinat implicit nesocotirea dispoziţiilor legislaţiei în materia protecţiei datelor cu caracter personal ce permitea operatorului, în anumite condiţii, prelucrarea acestor date.
Faţă de aceste considerente, în cazul de faţă, rezultă în mod evident din cuprinsul tuturor înscrisurilor depuse la dosar, dar şi din recunoaşterile parţiale ale pârâtului, că reclamantul a continuat să figureze în lista debitorilor, după achitarea debitului şi chiar după ce titlul de creanţă în baza căruia fusese înregistrat acest debit a fost anulat. De asemenea, instanţa reţine că nu a fost consemnată la niciun moment contestarea de către reclamant a debitului înregistrat pe această listă, deşi exista rubrică specială în acest sens, iar organului fiscal îi revenea obligaţia de a efectua aceste menţiuni.
Mai mult, instanţa reţine că lista în discuţie a continuat a fi postată chiar şi după momentul înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată, în contextul unor notificări succesive ale reclamantului în sensul eliminării postării respective.
Cu toate acestea, instanţa apreciază că demnitatea reprezintă un sentiment cu conţinut complex şi înglobează atât o latură socială (în legătură cu modul în care persoana este percepută de către ceilalţi), cât şi o latură individuală, determinată de percepţia pe care fiecare
persoană o are despre demnitatea sa.
În ceea ce priveşte prejudiciul nepatrimonial, instanţa reţine că în stabilirea existenței prejudiciului moral – definit în doctrina și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care le resimte victimă – trebuie luat în calcul caracterul și importanţa valorilor nepatrimoniale, cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situația personală a victimei, ținând cont de mediul social din care victimă face parte, educația, cultură, standardul de moralitate, personalitatea și psihologia victimei, circumstanțele săvârșirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, că element al vieții private, în sferă art. 8 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori aparate de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei. Instanţa consideră că nicio persoană ale cărei valori fundamentale au fost lezate în asemenea context, nu ar putea trece cu ușurință peste o asemenea situație, fără a suferi pe plan psihic.
În acelaşi context, unul dintre drepturile personalității, calificate de doctrină ca „drepturi primordiale ale ființei umane”, care își găsește reglementarea în cuprinsul Codului civil, în conținutul capitolului consacrat Respectului datorat ființei umane și drepturilor ei inerente, este și dreptul la reputație, ca element component al dreptului la demnitate, alături de dreptul la onoare.
În ceea ce privește proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând că prejudiciul și raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanțele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simplă existența a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluția fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă. În acest sens, instanţa constată că publicarea pe internet a propriului nume pe o listă a datornicilor, în condiţiile în care debitul fusese achitat sau titlul ce a stat la baza acestei înscrieri a fost anulat în mod definitiv de instanţă, este de natură să cauzeze suferinţe de natură psihică/morală unei persoane care, potrivit declaraţiei martorului audiat în cauză, este
o persoană publică, cu o anumita notorietate si un anumit prestigiu pe plan local
Aplicând acest dispoziţii legale şi consideraţii cu caracter general în cauza de faţă, instanţa reţine că, în ceea ce priveşte cererea de chemare în judecată, având în vedere faptele ilicite invocate, rezultă fără echivoc că a fost produs un prejudiciu reclamantului, prejudiciu constând nu numai în ruşinea publică şi lezarea demnităţii şi a reputaţiei pentru o perioadă de aproape 2 ani, dar şi în încercările repetate ale acestuia de a i se face dreptate, perseverenţa în apărarea propriei imagini şi pentru încetarea acţiunii ilicite.
Analiza suferinţei suferite de reclamant se face prin raportare la starea afectivă a acestuia, la profesia exercitată, la faptul că lista respectivă a fost accesibilă oricărei persoane o perioadă îndelungată de timp, prin acţiunea unei autorităţi publice, reclamantul fiind pus într-o poziţie
de inferioritate şi în situaţia de a-şi apăra propria imagine. De asemenea instanţa apreciază că demersurile, administrative şi judiciare, întreprinse de reclamant şi fără niciun rezultat pe o perioadă de aproximativ doi ani au fost de natură a accentua prejudiciul moral suferit de către acesta.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa reţine că acoperirea prejudiciului moral trebuie să presupună o justă evaluare a compensaţiei sau satisfacţiei acordate persoanei vătămate, nefiind în măsură a compensa în întregime pierderea suferită, de altfel nici nu ar fi posibil a se stabili cu certitudine ce sumă ar putea acoperi în întregime o asemenea suferinţă, dar este în măsură a atenua urmările faptei. Instanţa va avea în vedere aşadar criteriul general reținut de CEDO, respectiv cel al gradului de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora, despăgubirile trebuind sa prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusa (cauza Tolstoy Miloslavsky).
Faţă de aceste considerente, constatând îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, instanţa urmează a admite în parte cererea şi a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 15000 de lei cu titlu de daune morale. ”
Sentința nu este definitivă deoarece a fost atacată cu apel de Municipiul Iași.
Te-ar putea interesa și:
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]
