Libertatea umană și restrângerea sa în cazuri excepționale

Motto: ,,Nu cunosc altă libertate pentru oameni şi popoare decât cultura. Nici libertatea de a trăi în prejudecăţi şi în privilegii, nici libertatea de a te folosi de munca altora, nici libertatea de a nu face nimic, nici libertatea de abuzuri lângă suferinţa obştească nu le socotesc libertăţi[1]” – M. Sadoveanu[2].

Libertatea[3] este consacrată la nivel constituțional în forme multiple: libertate individuală, libertate a conștiinței, libertate de exprimare, libertate privind dezvoltarea spiritualității, libertate economică, libertate a întrunirilor, libertate a conștiinței, libertate de exprimare[4].

Libertatea – concept

Libertatea a fost apreciată ca fiind un ,,concept filosofic care se poate rezuma la lipsa constrângerilor”[5]. John Stuart Mill a apreciat libertatea prin raportare la individ și societate, reliefând libertăți precum: libertatea de exprimare, libertatea de a alege un stil de viață, libertatea lăuntrică sau a conștiinței[6]. Din perspectivă religioasă, libertatea presupune liberul arbitru și lipsa restricțiilor nejustificate[7]. Conceptul de ,,libertate” a mers până în punctul în care s-a prefigurat în ,,libertate reală” sau ,,adevărata libertate”. Acest concept a fost analizat și creat de filozoful și economistul politic Philippe Van Parijs[8]. Libertatea reală presupune, în viziunea lui Philippe Van Parijs două accepțiuni: individul să nu fie împiedicat să acționeze după propria voință, individul să posede resurse și capacități pentru îndeplinirea voinței sale[9].

Libertatea – fundament constituțional

La nivel constituțional, libertatea este încadrată în sfera drepturilor și a libertăților fundamentale[10]. Libertatea este consacrată constituțional și înțeleasă în manieră complexă, după cum urmează:

  1. Articolul 23 din Constituția României privind libertatea individuală: conform acestui articol, libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile. În acest context, legea fundamentală a statului permite percheziționarea, reținerea sau arestarea persoanelor numai în cazurile prevăzute de lege și numai cu respectarea procedurilor prevăzute de lege[11]. Dacă au fost dispuse măsuri privative de libertate, iar motivele dispunerii măsurilor au dispărut, punerea în libertate a persoanei este obligatorie (în cazul reținerii și arestului). În acest articol este instituit un principiu fundamental, consacrat și la nivelul legislației procesual penale: principiul prezumției de nevinovăție. Acest principiu este strâns legat de libertatea individuală iar în temeiul acestuia orice persoană este considerată nevinovată până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de condamnare[12];
  2. Articolul 29 din Constituția României privind libertatea conștiinței: libertatea conștiinței este înțeleasă ca libertate a gândirii, a opiniilor și a credințelor religioase. Aceste libertăți nu pot să fie îngrădite în niciun fel. Totodată nicio persoană nu poate fi constrânsă să adopte o opinie sau să adere la o credință religioasă (dacă acestea contravin convingerilor personale). Se apreciază faptul că libertatea conștiinței este garantată[13]. Prin raportare la cultele religioase, acestea se vor organiza potrivit statutelor proprii, fiind autonome față de stat. Libertatea conștiinței copiilor este legată în mod fundamental de libertatea conștiinței părinților și a tutorilor, în sensul că aceștia din urmă au dreptul de a asigura educația copiilor minori a căror răspundere le revine potrivit propriilor convingeri[14];
  3. Articolul 30 din Constituția României privind libertatea de exprimare: aceasta este înțeleasă ca libertate de exprimare a gândurilor, a opiniilor, a credințelor și creațiilor de orice fel (prin modalități diverse: viu grai, scris, imagini, sunete). Libertatea de exprimare este inviolabilă. Legea fundamentală a statului interzice categoric cenzura. Cu toate acestea, există anumite restrângeri în privința libertății de exprimare, în sensul că aceasta nu poate să prejudicieze demnitatea, onoarea, viața privată a persoanelor sau dreptul la imagine[15]. Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri[16];
  4. Articolul 32 alin. (7) din Constituția României privind libertatea învățământului religios: legea garantează învățământul religios, iar statul asigură libertatea acestuia[17];
  5. Articolul 33 alin. (2) din Constituția României privind libertatea dezvoltării spiritualității: în temeiul acestuia, persoanele au libertatea de a-și dezvolta spiritualitatea, dar și de a accede la valorile culturii naționale și universale. Atare libertăți nu pot fi îngrădite;
  6. Articolul 39 din Constituția României privind libertatea întrunirilor: legea fundamentală a statului garantează libertatea mitingurilor, a demonstrațiilor și procesiunilor sau întrunirilor (sub condiția ca acestea să se desfășoare în mod pașnic, fără niciun fel de arme)[18];
  7. Articolul 45 din Constituția României privind libertatea economică: în temeiul prevederilor constituționale, orice persoană are acces liber la o activitate economică, dar și liberă inițiativă. Aceste activități se vor desfășura în condițiile legii[19].

KIT GDPR Premium

 

În ce condiții se poate realiza îngrădirea sau restrângerea libertății umane?

În temeiul art. 53 din Constituția României privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, restrângerea se poate realiza:

  • Numai prin lege;
  • Numai dacă se impune (pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav);
  • Numai dacă este necesară într-o societate democratică;
  • Sub condiția ca măsura restrângerii să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o;
  • Sub condiția ca măsura restrângerii să se aplice nediscriminatoriu;
  • Sub condiția ca măsura restrângerii să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății[20].

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți în starea de asediu sau starea de urgență[21]

! În jurisprudența internă s-a apreciat faptul că sfera de aplicare a art. 53 din Constituția României vizează și alte situații decât cele prevăzute de art. 93 din Constituție[22] (Preşedintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau starea de urgenţă în întreaga ţară ori în unele unităţi administrativ-teritoriale şi solicită Parlamentului încuviinţarea măsurii adoptate, în cel mult 5 zile de la luarea acesteia. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de urgenţă şi funcţionează pe toată durata acestora)[23]:

,,Chiar dacă instituirea stării de urgență sau de asediu poate avea drept consecință restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, sfera de aplicare a art. 53 nu se circumscrie numai situațiilor prevăzute de art. 93 din Constituție” – Decizia nr. 872/2010 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.

În completare, Curtea Constituțională admite faptul că ,,posibilitatea restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi prevăzută de art. 53 din Constituţie este o prerogativă constituţională distinctă de instituirea unor măsuri excepţionale (starea de urgenţă sau de asediu) reglementate de prevederile art. 93 din Constituţie. Astfel, restrângerea exerciţiului unor drepturi nu implică aplicarea de principiu a dispoziţiilor art. 93 din Constituţie, în timp ce, în urma aplicării acestui din urmă text constituţional, pot fi dispuse măsuri de restrângere a exerciţiului unor drepturi sau libertăţi[24].

Te-ar putea interesa și:

 

[1]I know no other freedom for peoples and nations than culture. Neither the freedom to live in prejudice and privilege, nor the freedom to use the work of others, nor the freedom to do anything, nor the freedom to abuse in the face of public suffering are considered freedoms”,

[2] aici

[3] Wikipedia.

[4] CDEP.

[5] Wikipedia.

[6] Opinia lui John Stuart Mill, Wikipedia.

[7] In philosophy and religion, it is associated with having free will and being without undue or unjust constraints, or enslavement, and is an idea closely related to the concept of liberty, Wikipedia.

[8] Wikipedia.

[9] Real freedom is a term coined by the political philosopher and economist Philippe Van Parijs. It expands upon notions of negative freedom by incorporating not simply institutional or other constraints on a person’s choices, but also the requirements of physical reality, resources and personal capacity. To have real freedom, according to Van Parijs, an individual must: 1. not be prevented from acting on their will (i.e. they must have traditional negative freedom) 2. possess the resources or capacities actually to carry out their will, Wikipedia.

[10] Capitolul II. Drepturile și libertățile fundamentale, art. 23 Constituția României,

[11] Art. 23 alin. (3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore ; alin. (4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal ; alin. (5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile; alin. (6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate; alin. (7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege; alin. (8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu,

[12] CDEP.

[13] Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc, CDEP.

[14] CDEP.

[15] Art. 30 din Constituția României, alin. (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii ; alin. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată ; alin. (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării, .

[16] CDEP

[17] Art. 32 alin. (7): Statul asigură libertatea învăţământului religios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.

[18] CDEP.

[19][19] Art. 45 din Constituția României

[20] Art. 53 din Constituția României

[21] LegalUp.

[22] aici.

[23] CDEP.

[24] A se consulta și Tudorel Toader, Marieta Safta, Constituția României, Ediția 3, Editura Hamangiu, București, 2019, p. 378.

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!