În acest articol vom trece în revistă câteva noțiuni despre legitima apărare.
,,Fapta unei persoane în vârstă şi bolnavă, de a se apăra în faţa atacului violent, cu palma şi picioarele, dezlănţuit de un tânăr viguros şi cunoscut ca având o fire violentă, prin lovirea agresorului cu cuţitul într-o zonă vitală a corpului, constituie o apărare legitimă” – Secția penală, Decizia nr. 3594/2001, Curtea Supremă de Justiţie a României (CSJ).
1.Legitima apărare. Introducere
,,Dreptul la autoapărare” sau legitima apărare (denumit și, atunci când se aplică la apărarea altuia, apărarea alter ego-ului, apărarea celorlalți, apărarea unei terțe persoane) este dreptul ca oamenii să folosească forța rezonabilă sau forța defensivă, în scopul apărarea propriei vieți (autoapărare) sau a vieții celorlalți, incluzând – în anumite circumstanțe – folosirea forței care poate suprima viața”. În dreptul internațional, întâlnim și denumirea de ,,apărarea afirmativă”, care are în structura sa legitima apărare, apărarea bazată pe lipsa discernământului și prescripția răspunderii penale.
2.Legitima apărare. Concept
Legitima apărare presupune acea acțiune care are rolul de a înlătura un atac, aplicabilă unei persoane care săvârșește fapte în anumite condiții (spre exemplu pentru a înlătura un atac direct îndreptat împotriva sa, care îi pune în pericol viața). Se apreciază faptul că este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului.
La nivel internațional, conceptul este conturat prin intermediul art. 51 din Carta Națiunilor Unite, astfel: ,,Nici o dispoziţie din prezenta Cartă nu va aduce atingere dreptului inerent de autoapărare individuală sau colectivă în cazul în care se produce un atac armat împotriva unui Membru al Naţiunilor Unite, până cînd Consiliul de Securitate va fi luat măsurile necesare pentru menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Măsurile luate de Membri în exercitarea acestui drept de autoapărare vor fi aduse imediat la cunoştinţa Consiliului de Securitate şi nu vor afecta în nici un fel puterea şi îndatorirea Consiliului de Securitate, în temeiul prezentei Carte, de a întreprinde oricînd acţiunile pe care le va socoti necesare pentru menţinerea sau restabilirea păcii şi securităţii internaţionale”
KIT GDPR Premium
3.Cerințele legitimei apărări – reglementare internă
Art. 19 din Codul penal român reglementează legitima apărare. Acesta este conturat în cadrul Capitolului II privind cauzele justificative. Prin raportare la prevederile legale menționate, este justificată fapta care este prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare. Deci, în baza acestor dispoziții, legea înlătură caracterul penal al faptei.
Se apreciază că este în stare de legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este proporţională cu gravitatea atacului. Din cadrul art. 19 din Codul penal vom extrage condițiile legitimei apărări:
- Săvârșirea faptei să fie comisă pentru înlăturarea unui atac;
- Atacul să fie material, direct, imediat și injust;
- Atacul să pună în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general;
- Apărarea să fie proporțională cu gravitatea atactului.
Legea penală instituie și faptul că legitima apărare poate să fie prezumată, în sensul că se va afla în legitimă apărare și cel care săvârșește o faptă pentru a respinge pătrunderea fără drept a unei persoane prin violență, viclenie, efracție sau alte asemenea modalități nelegale ori în timpul nopții, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta.
4. Legitima apărare – Practica instanțelor naționale
În cele ce urmează vom reda decizii ale instanțelor naționale privind conceptul de legitima apărare. Vom avea în vedere jurisprudența internă pe care o redăm, astfel:
- Fapta unei persoane în vârstă şi bolnavă, de a se apăra în faţa atacului violent, cu palma şi picioarele, dezlănţuit de un tânăr viguros şi cunoscut ca având o fire violentă, prin lovirea agresorului cu cuţitul într-o zonă vitală a corpului, constituie o apărare legitimă, în condiţiile prevederilor art. 44 alin. 3 C. pen. (devenit alin. 4, în urma completării textului prin Legea nr. 169/2002) – Secția penală, Decizia nr. 3594/2001, Curtea Supremă de Justiţie a României (CSJ);
- Uciderea agresorului în timp ce acesta încerca să fugă de la locul faptei, după ce a exercitat asupra făptuitorului un atac material, direct, imediat şi injust, nu satisface condiţiile prevăzute de art. 44 alin. 3 C. pen. ci, dacă există o stare de puternică tulburare, pe cele ale art. 73 lit. b din acelaşi cod – Secţia penală, Decizia nr. 1015 din 27 februarie 2001, Curtea Supremă de Justiţie a României (CSJ);
- Lovirea repetată, cu urmări mortale, a unei persoane care a pătruns în locuinţa făptuitorului noaptea, prin escaladare şi efracţie, şi a lovit cu băţul în cap pe cel aflat în încăpere, constituie un act de legitimă apărare, potrivit art. 44 alin. (21) C. pen. Faptul că victima a fost lovită şi pe când încerca să se retragă şi după ce scăpase băţul din mână este irelevant, de vreme ce pericolul nu a încetat, ea putându-se înarma din nou cu unul din parii aflaţi la îndemână – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 9 Judecători, Decizia nr. 429 din 3 Noiembrie 2003;
- Conformitatea acțiunii în apărare cu gravitatea atacului trebuie evaluată global, prin luarea în considerare a tuturor circumstanțelor faptelor, iar nu exclusiv prin prisma rezultatului vătămător produs. Astfel, nu i s-ar putea imputa intimatului – elev în vârstă de 16 ani, împotriva căruia agresorul său desfășura un atac fizic cu pumnii – o dozare inadecvată a intensității loviturilor aplicate în apărare și o nedeterminare precisă a efectelor produse asupra integrității agresorului – întrucât un asemenea control excede posibilităților reale ale unei persoane din categoria făptuitorului care încearcă să respingă un atac fizic îndreptat împotriva sa – Judecătoria Arad, Decizia nr. F. N./2015;
- Se observă o disproporţie evidentă între intervenţia inculpatului şi atacul ce a determinat acţiunea. Numitul X, tânărul agresat de numitul Y, a declarat că acesta începuse să se certe cu el şi imediat a apărut inculpatul care i-a sărit în apărare. Or, folosirea armei nu constituie un mijloc proporţional ameninţării ce s-a dorit a fi înlăturată. Acest mijloc a fost de natură a-i panica pe toţi cei prezenţi– Decizia penală nr. 173/2009, Dosar nr. 2938/189/2008.
Te-ar putea interesa și:
5. Legitima apărare. Concluzii
Legitima apărare este un concept regăsit în sfera penală. Legitima apărare înlătură caracterul penal al faptei numai dacă sunt întrunite toate condițiile prevăzute de lege. Pentru ca legitima apărare se opereze, este necesar ca săvârșirea faptei să fie comisă pentru a se înlătura un atac material, direct, imediat și injust. De asemenea, atacul trebuie să fie îndreptat fie împotriva persoanei în cauză, a altei persoane a drepturilor acestora sau împotriva unui interes general. O ultimă condiție este aceea conform căreia apărarea trebuie să fie proporțională cu gravitatea atactului. Este important să precizăm faptul că, dacă nu sunt întrunite toate acestea condiții, nu va opera cauza justificativă. Trebuie să precizăm totodată faptul că dispozițiile din vechea reglementare penală privind legitima apărare (cele privind depășirea proporționalității) sunt înglobate în structura excesului neimputabil.
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]
