Ipoteca, potrivit art. 2343 Cod Civil, este un drept real asupra unor bunuri mobile sau imobile afectate executării unei obligații. Spre deosebire de gaj și de dreptul de retenție, ipoteca nu presupune deposedarea de bunul grevat[1] și astfel cum s-a spus în doctrină, „avantajul ipotecii este că atributele de posesie, folosință și dispoziție care alcătuiesc dreptul de proprietate se mențin: garantul se bucură de dreptul său de proprietate”[2]. Ipoteca a fost definită în doctrină ca „acea garanție reală care se constituie fără deposedarea constituitorului și care presupune afectarea unui bun, mobil sau imobil, garantării unei obligații, conferind titularului ei atât un drept de urmărire, cât și un drept de preferință”[3]. Scopul ipotecii este asigurarea executării obligației civile[4]. Pot fi ipotecate, atât bunuri mobile, cât și bunuri imobile, bunuri determinate, determinabile sau universalități de bunuri, bunuri corporale sau incorporale (e.g., drepturi de creanță)[5]. Nu pot fi ipotecate bunurile inalienabile sau insesizabile, dar dacă „bunul este afectat de o insesizabilitate sau inalienabilitate convențională, garanția este valabilă, însă cu titlul unei ipoteci asupra unui bun viitor”[6].
Părțile contractului de ipotecă sunt debitorul ipotecar și creditorul ipotecar.
Caracterele juridice ale ipotecii
Din punct de vedere juridic, ipoteca este:
a) Un drept real ce conferă titularului atât un drept de urmărire, cât și un drept de preferință[7];
Dreptul de urmărire înseamnă că creditorul ipotecar poate să urmărească și să valorifice bunul grevat în mâinile oricui s-ar găsi și chiar dacă a fost înstrăinat de către constituitor[8].
Dreptul de preferință semnifică prioritatea creditorului ipotecar față de creditorii chirografari sau chiar de alți creditori ipotecari, acest drept de preferință protejând creditorul ipotecar față de concursul altor creditori[9].
b) Ipoteca este un drept accesoriu, depinzând de obligația principală[10];
c) Ipoteca este indivizibilă[11]
Ce înseamnă, în concret, caracterul indivizibil al ipotecii? În doctrină s-a explicat că „această trăsătură a ipotecii constituie o excepție de la divizibilitatea de drept a obligațiilor sau de la divizibilitatea <<naturală >> a bunului obiect al garanției. Conform principiului res, non persona debet, ipoteca va greva întregul bun afectat garanției până la plata integrală a datoriei. Acest lucru presupune că în caz de plată parțială a datoriei, ipoteca va continua să apese asupra întregului bun, iar în caz de partaj, dacă bunul ipotecat pică în lotul unui copărtaș, el va răspunde ipotecar pentru tot […]”[12].
d) Contractele de ipotecă sunt titluri executorii (art. 2431 Cod Civil);
e) Ipoteca trebuie, dacă prin lege nu se prevede altfel, să îndeplinească anumite condiții de opozabilitate, fiind necesară înscrierea în registrele de publicitate (art. 2346 Cod Civil).
În privința bunurilor imobile, înscrierea se va face în cartea funciară, iar în cazul bunurilor mobile în cadrul Registrului Național de Publicitate Mobiliară.
f) Ipoteca este un contract solemn, fiind obligatorie, sub sancțiunea nulității absolute, forma autentică a contactului de ipotecă.
De câte feluri este ipoteca?
Ipoteca este de mai multe feluri, respectiv (i) după izvor, convențională (dacă ia naștere în temeiul unui contract) sau legală (dacă ia naștere în baza unei legi); (ii) mobiliară sau imobiliară; (iii) specială (asupra unor bunuri determinate) sau generală (asupra unei universalități de bunuri)[13].
Ipoteca legală este întâlnită doar în materie imobiliară și pot fi oferite următoarele exemple de ipotecă legală: ipoteca vânzătorului asupra bunului vândut pentru prețul datorat; ipoteca uzufructuarului asupra bunului grevat (art. 747 Cod Civil); ipoteca legatarilor cu titlu particular asupra imobilelor din moștenire cuvenite celui obligat la executare legatului, pentru plata acestuia[14].
Ipoteca imobiliară poate fi doar specială, asupra unor bunuri determinate[15].
Ipoteca – o garanție dinamică ce se extinde și se strămută
Este important de reținut faptul că ipoteca are un caracter dinamic, ea putând fi extinsă și asupra altor bunuri decât cele asupra cărora a fost construită[16]. De exemplu, ipoteca se extinde și asupra bunurilor care se unesc prin accesiune cu bunul principal (art. 2355 Cod Civil); ipoteca se extinde și asupra construcțiilor sau îmbunătățirilor unui imobil (art. 2382 Cod Civil); ipoteca ce s-a constituit asupra nudei proprietăți se extinde asupra proprietății depline la stingerea dezmembrămintelor; ipoteca se extinde și asupra produselor (fructele și productele bunului ipotecat) ”[17], cu mențiunea că, așa cum s-a precizat în doctrină, „este considerat a fi produs al bunului mobil ipotecat și bunul care îl înlocuiește sau în care trece valoarea lui”[18].
În anumite cazuri reglementate de lege, ca efect al subrogației reale cu titlu particular, ipoteca de strămută de drept asupra altui bun[19].
Cum se stinge ipoteca?
Ipoteca se poate stinge pe cale accesorie, ca urmare a stingerii obligației garantate sau pe cale principală, independent de soarta creanței principale[20]. Ipoteca imobiliară se stinge doar prin radierea din cartea funciară sau prin pieirea totală a bunului[21]. Dintre cazurile de stingere a ipotecilor, putem exemplifica (i) ca urmare a stingerii obligației principale prin orice mijloc; (ii) ca urmare a neîndeplinirii evenimentului de care depinde nașterea obligației garantate (condiția suspensivă); (iii) ca urmare a îndeplinirii evenimentului de care depinde stingerea obligației garantate (condiția rezolutorie); (iv) ca urmare a dobândirii de către creditor a bunului grevat; (v) renunțarea expresă sau tacită a creditorului la ipotecă[22].
Descarcă GRATUIT fișa recapitulativă de aici!
[1] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 634.
[2] E. Veress, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 377.
[3] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 634.
[4] B. Vișinoiu în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), Codul Civil. Comentariu pe articole, Ediția 3, Ed. C. H Beck, București, 2021, p. 2707.
[5] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 638.
[6] Ibidem.
[7] Idem, p. 634.
[8] Ibidem.
[9] E. Veress, op. cit., p. 378-379.
[10] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 634.
[11] Idem, p. 635.
[12] B. Vișinoiu în lucrarea Fl.A. Baias, E. Chelaru, R. Constantinovici, I. Macovei (coord.), op. cit., p. 2708.
[13] E. Veress, op. cit., p. 377.
[14] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 645.
[15] E. Veress, op. cit., p. 377.
[16] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 638.
[17] Idem, p. 639.
[18] Ibidem.
[19] Ibidem.
[20] Idem, p. 660.
[21] E. Veress, op. cit., p. 407.
[22] Ibidem.
