CJUE, Cauza C-507/17. Despre întinderea teritorială a dreptului la ștergerea datelor

Acest articol este un scurt fragment din lucrarea „Protecția Datelor Personale. Jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (2003-2020) care poate fi descărcată gratuit de aici.

 

C-507/17, Google (Portée territoriale du déréférencement), hotărârea din 24 septembrie 2019, ECLI:EU:C:2019:772

Cuvinte-cheie: dreptul la ștergerea datelor, dreptul de a fi uitat, dreptul la dezindexare, motoare de căutare pe internet, întinderea teritorială a dreptului la ștergere, geoblocare

Litigiul principal

Printr‑o decizie din 21 mai 2015, președinta CNIL a pus în întârziere Google ca, atunci când admite cererea unei persoane fizice având ca obiect eliminarea din lista de rezultate, afișată în urma unei căutări efectuate plecând de la numele său, a unor linkuri care duc spre pagini web, să aplice această eliminare în privința tuturor extensiilor numelui de domeniu al motorului său de căutare. Google a refuzat să se conformeze acestei puneri în întârziere, limitându‑se la eliminarea linkurilor în cauză doar din rezultatele afișate ca răspuns la căutări efectuate plecând de la numele de domeniu care corespund declinărilor motorului său de căutare în statele membre. După ce a constatat că Google nu s‑a conformat punerii în întârziere menționate în termenul acordat, CNIL, printr‑o deliberare din data de 10 martie 2016, a aplicat acestei societăți o sancțiune de 100 000 de euro, care a fost adusă la cunoștința publicului.

Prin cererea formulată în fața Conseil d’État (Consiliul de Stat, Franța), Google a solicitat anularea acestei deliberări.

Conseil d’État (Consiliul de Stat) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții trei întrebări preliminare.

KIT GDPR Premium

 

Întrebările preliminare

„1)      «Dreptul la dezindexare», astfel cum a fost consacrat de [Curte] prin Hotărârea din 13 mai 2014 [Google Spain și Google (C‑131/12, EU:C:2014:317)] în temeiul dispozițiilor articolului 12 litera (b) și ale articolului 14 [primul paragraf] litera (a) din Directiva [95/46], trebuie interpretat în sensul că operatorul unui motor de căutare are obligația, în cazul în care admite o cerere de dezindexare, să efectueze această dezindexare din toate numele de domeniu ale motorului său de căutare, astfel încât linkurile în litigiu să nu mai fie afișate indiferent de locul de unde este lansată căutarea privind numele solicitantului, inclusiv atunci când acest loc se află în afara domeniului de aplicare teritorial al Directivei [95/46]?

2)           În cazul unui răspuns negativ la această primă întrebare, «dreptul la dezindexare», astfel cum a fost consacrat de [Curte] prin hotărârea citată anterior, trebuie interpretat în sensul că operatorul unui motor de căutare are obligația, în cazul în care admite o cerere de dezindexare, să elimine linkurile în litigiu din lista rezultatelor afișate în urma unei căutări efectuate plecând de la numele solicitantului doar din numele de domeniu corespunzător statului în care se consideră că s‑a efectuat căutarea sau, în sens mai general, din numele de domeniu ale motorului de căutare corespunzătoare extensiilor naționale ale acestui motor în toate statele membre […]?

 

Te-ar putea interesa și:

 

3)           În plus, pe lângă obligația menționată [în cea de a doua întrebare], «dreptul la dezindexare», astfel cum a fost consacrat de [Curte] prin hotărârea citată anterior, trebuie interpretat în sensul că operatorul unui motor de căutare are obligația, în cazul în care admite o cerere de dezindexare, să elimine prin tehnica denumită de «geoblocare», pornind de la o adresă IP considerată a fi localizată în statul de reședință al beneficiarului «dreptului la dezindexare», rezultatele în litigiu ale căutărilor efectuate plecând de la numele acestui beneficiar sau chiar, în sens mai general, de la o adresă IP considerată a fi localizată în unul dintre statele membre care intră sub incidența Directivei [95/46], indiferent de numele de domeniu folosit de utilizatorul de internet care efectuează căutarea?”

Hotărârea și argumentele Curții de Justiție

Curtea a examinat întrebările împreună și a răspuns că „atunci când operatorul unui motor de căutare admite o cerere de dezindexare în temeiul acestor dispoziții, el nu este obligat să efectueze această dezindexare în ansamblul versiunilor motorului său, ci în versiunile acestuia care corespund ansamblului statelor membre, iar aceasta, dacă este necesar, în combinație cu măsuri care, îndeplinind totodată cerințele legale, permit efectiv să îi împiedice sau, cel puțin, să îi descurajeze în mod serios pe utilizatorii de internet care efectuează o căutare pe baza numelui persoanei vizate din unul dintre statele membre de la a avea acces, prin intermediul listei de rezultate afișate în urma acestei căutări, la linkurile care fac obiectul acestei cereri” (pct. 73).

CJUE subliniază, de asemenea, faptul că o „autoritate de supraveghere sau o autoritate judiciară dintr‑un stat membru rămâne competentă să efectueze, în raport cu standardele naționale de protecție a drepturilor fundamentale (…) o evaluare comparativă între, pe de o parte, dreptul persoanei vizate la respectarea vieții sale private și la protecția datelor cu caracter personal care o privesc și, pe de altă parte, dreptul la libertatea de informare și, în urma acestei evaluări comparative, să impună, dacă este cazul, operatorului acestui motor de căutare să procedeze la o dezindexare privind ansamblul versiunilor acestui motor” (pct. 72).

Printre argumentele reținute de Curte se află următoarele: (i) dreptul la protecția datelor cu caracter personal nu este un drept absolut, ci trebuie luat în considerare în raport cu funcția pe care o îndeplinește în societate și trebuie echilibrat cu alte drepturi fundamentale (para. 60); (ii) dreptul la respectarea vieții private și la protecția datelor cu caracter personal, pe de o parte, și libertatea de informare a utilizatorilor de internet, pe de altă parte, este susceptibil să varieze în mod semnificativ la nivel mondial (para. 60); (iii) revine operatorului motorului de căutare sarcina de a lua măsuri suficient de eficiente pentru a asigura o protecție efectivă a drepturilor fundamentale ale persoanei vizate. Aceste măsuri trebuie, ele însele, să îndeplinească toate cerințele legale și să aibă ca efect împiedicarea sau, cel puțin, descurajarea în mod serios a utilizatorilor de internet din statele membre de la a avea acces la linkurile în cauză plecând de la o căutare efectuată pe baza numelui acestei persoane (para. 70).

 

Legislație relevantă Art. 17 RGPD[1], Considerentele (65)-(66) RGPD

***

[1] Art. 17 RGPD prevede dreptul la ștergerea datelor sau dreptul de a fi uitat. Dreptul nu este absolut și poate fi exercitat doar în anumite cazuri exprese prevăzute în art. 17 RGPD.

 

Vrei să te aliniezi la GPPR? Cum te putem ajuta:

  • Consultanță și implementare GDPR. Află mai multe aici. 
  • KIT complet de documente prin care îți faci singur implementarea, cu suportul nostru juridic. Află mai multe aici

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!