Din punct de vedere juridic, distincția dintre spațiul public și spațiul privat este importantă. Unele infracțiuni și contravenții pot fi săvârșite doar în spațiul public sau doar în spațiul privat. De exemplu, infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice (art. 371 Cod Penal) se poate săvârși doar în public. În alte situații, infracțiunile și contravențiile devin mai grave dacă sunt săvârșite în public sau în privat. De exemplu, filmarea unei persoane într-un spațiu privat atrage consecințe juridice mai grave decât filmarea unei persoane într-un spațiu public.

Spațiul public nu este sinonim cu domeniul public. O infracțiune sau o contravenție poate fi săvârșită în public chiar și atunci când nu este săvârșită pe un domeniu public (e.g., într-o instituție publică, într-un loc public – parc, bulevard). În înțelesul legislației penale, spațiul public este mai vast decât domeniul public și acoperă în general orice loc accesibil publicului chiar dacă acesta se află în proprietatea unei persoane de drept privat. De exemplu, un supermarket este un spațiu public în orele de funcționare. Acest lucru rezultă din dispozițiile art. 184 Codul Penal:

„Fapta se consideră săvârşită în public atunci când a fost comisă:

a) într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană;

b) în orice alt loc accesibil publicului, dacă sunt de faţă două sau mai multe persoane;

c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenţia ca fapta să fie auzită sau văzută şi dacă acest rezultat s-a produs faţă de două sau mai multe persoane;

d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante”.

Spațiul public înglobează și spațiul virtual. O decizie istorică a ICCJ (decizia nr. 4546/2014)[1], a statuat că rețeaua de socializare Facebook este un spațiu public deoarece informațiile postate pe această rețea de socializare sunt disponibile publicului larg, cu sau fără cont pe respectiva rețea. Extrapolând raționamentul ICCJ, putem deduce faptul că spațiul public va cuprinde domeniul WWW (i.e., website-urile) și alte rețele de socializare (Instagram, TikTok, LinkedIn etc). Informațiile răspândite pe domeniul WWW și care nu conțin restricții de accesare (crearea de conturi, parole de acces, etc) se vor situa în domeniul public. În privința rețelelor de socializare, lucrurile stau diferit în funcție de setările de confidențialitate asupra conținutului. Dacă respectivul conținut a fost distribuit, fără restricții, în mod public, atunci acesta se va situa în spațiul public. De exemplu, o postare distribuită în mod public pe Facebook, Instagram, pe TikTok sau pe altă rețea de socializare va face parte din domeniul public. În schimb, dacă postarea a fost distribuită în mod privat (doar contactelor sau prin serviciile de mesagerie), atunci aceasta se va afla într-un spațiu privat. În mod evident, serviciile de e-mail și de mesagerie se regăsesc în spațiul privat. Întâlnirile virtuale (conferințele video) se pot situa atât în spațiul public, cât și în spațiul privat. Conferințele video cu link-uri de acces public se situează în spațiul public. În schimb, conferințele video cu link-uri secrete sau protejate prin parole se situează în spațiul privat.

Av. Ruxandra SAVA

Referințe:

[1] ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4546/2014.

Image by liuzishan on Freepik