În Noul Cod Civil, la art. 1653 – 1654, există anumite incapacități de a cumpăra. Aceste incapacități de a cumpăra reprezintă excepții de la principiul capacității de la art. 1652 Cod Civil potrivit căruia „pot cumpăra sau vinde toți cei cărora nu le este interzis prin lege”.

Incapacități de a cumpăra drepturi litigioase

O primă categoria de incapacități de a cumpăra se referă la incapacitatea unor categorii de persoane de a cumpăra drepturi litigioase. Astfel, art. 1653 Cod Civil prevede că judecătorii, procurorii, grefierii, executorii, avocații, notarii publici, consilierii juridici și practicienii în insolvență nu pot cumpăra nici direct și nici prin persoane interpuse, drepturi litigioase care sunt de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea. În doctrină s-a explicat că această interdicție urmărește să asigure prestigiul justiției și „este instituită în considerarea existenței de influențare a procesului”[1]. Sancțiunea este nulitatea absolută.

Art. 1653 alin. (3) Cod Civil prevede că un drept este litigios atunci când un proces început și neterminat cu privire la existența sau întinderea sa. În doctrină s-a afirmat că „procesul este început și neterminat în perioada cuprinsă între data introducerii cererii de chemare în judecată și data soluționării acesteia prin hotărâre definitivă, iar în cazul în care aceasta este executorie, până la finalizarea executării silite ori, după caz, până la stingerea prin prescripție a dreptului de a o cere”[2].

Având în vedere că avocații, consilierii juridici și practicienii în insolvență nu aparțin de vreo circumscripție exactă, ci pot să își exercite profesia în fața oricărei instanțe naționale, în doctrină s-a explicat că incapacitatea lor de a cumpăra drepturi litigioase se va manifesta în raport cu instanța unde aceste persoane și-au exercitat, în concret, profesia[3].

Cu toate acestea, categoriile de persoane enumerate mai sus (judecători, procurori, avocați, executori etc) pot cumpăra drepturi litigioase care sunt de competența instanței judecătorești în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea în trei cazuri excepționale:

a) cumpărarea drepturilor succesorale sau a cotelor-părţi din dreptul de proprietate de la comoștenitori sau coproprietari;

b) cumpărarea unui drept litigios în vederea îndestulării unei creanţe care s-a născut înainte ca dreptul să fi devenit litigios;

c) cumpărarea care s-a făcut pentru apărarea drepturilor celui ce stăpânește bunul în legătură cu care există dreptul litigios.

Incapacități de a cumpăra a mandatarilor

Art. 1654 Cod Civil prevede că mandatarii nu pot cumpăra bunurile pe care au fost însărcinați să le vândă. Această interdicție urmărește să evite un conflict de interese. În doctrină s-a explicat astfel:

„Mandatarul trebuie să protejeze interesele mandantului, în condițiile existenței unei obligații de loialitate a mandatarului față de mandant, astfel că mandatarii împuterniciți să vândă un bun ca reprezentați ai vânzătorului nu pot cumpăra acest bun, cumulând și calitatea de cumpărător. În acest caz, nu ar mai putea exista o susținere reală a intereselor mandantului, deoarece ar prima interesul propriu al mandatarului cumpărător”[4].

Această interdicție se sancționează cu nulitatea relativă.

Singura excepție de la această interdicție se regăsește la art. 1304 alin. (1) Cod Civil (contractul încheiat de reprezentant cu sine însuși). Aceasta este situația când mandatarul a fost autorizat în mod expres de mandant să cumpere bunul sau contractul de mandat exclude posibilitatea unui conflict de interese[5].

Alte incapacități de cumpărare

Alte incapacități de a cumpăra sunt reglementate la art. 1654 Cod Civil. Există o incapacitate de a cumpăra a părinților, tutorilor, curatorilor pentru bunurile persoanelor pe care le reprezintă. Există, de asemenea, și o  incapacitatea de a cumpăra a funcționarilor publici, judecătorii-sindici, practicienii în insolvență, executorii, etc atunci când vânzarea are ca obiect bunuri administrate sau supravegheate de către aceste categorii de persoane sau când există riscul să se influențeze condițiile vânzării.

Referințe:

[1] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, Dreptul contractelor civile și comerciale. Teorie, jurisprudență, modele, Ed. Hamangiu, 2020, p. 9.

[2] I. Popa, Contracte civile. De la teorie la practică, Editura Universul Juridic, București, 2020, p. 66.

[3] V. Nemeș, G. Fierbințeanu, op. cit., p. 10.

[4] Idem, p. 11.

[5] Ibidem.