Confidențialitatea datelor bancare ce aparțin persoanelor fizice
Atunci când este vorba despre datele bancare ale persoanelor fizice, instituțiile de credit își iau angajamentul de a le proteja și, totodată, de a le prelucra respectând Regulamentul Uniunii Europene 679/2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. Datele de natură bancară ale persoanelor fizice sunt protejate de un principiu fundamental, anume de principiul confidențialității. Acest principiu presupune faptul că orice date ce privesc conturile personale, sau ce vizează orice informație de natură bancară cu privire la persoana fizică, sunt exceptate de la liberul acces al publicului și ocrotite în conformitate cu legea.
Obligația instituțiilor de credit de a furniza date bancare despre o persoană fizică
Deși se impune protecția datelor bancare ce aparțin persoanelor fizice, legea depășește sfera confidențialității și impune comunicarea acestor date în procedura de executare silită.
Procedura de executare silită ce conferă acces la date personale este următoarea:
- încuviințarea de către instanță a declanșării procedurii de executare silită atrage calitatea de debitor a persoanei fizice în cauză;
- calitatea de debitor a persoanei fizice din cadrul procedurii de executare silită îi conferă dreptul executorului judecătoresc de a obține informații ce privesc inclusiv conturile bancare;
- executorul judecătoresc are dreptul de a solicita informațiile bancare cu privire la persoana debitorului în mod direct, instituțiilor de credit (fără informarea de către executor cu privire la această acțiune a persoanei fizice debitor);
- instituțiile de credit, deși au la bază clauza confidențialității datelor bancare, sunt obligate (tot prin lege) să comunice date și informații despre conturile bancare executorului judecătoresc;
- datele comunicate de instituțiile de credit către executorul judecătoresc vor fi utilizate în scopul realizării procedurii de executare silită, în speță în scopul identificării existenței conturilor bancare ale debitorului persoană fizică și, în cele din urmă, în scopul instituirii unei popriri asupra lor (reținerea sumelor de bani necesare achitării debitelor pe care acesta le datorează creditorului, incluzând și taxele privind executarea silită).
Cadrul legislativ național cu privire la obligația de a furniza informațiile necesare realizării executării silite
Cadrul legislativ actual conturează obținerea de informații de natură bancară cu privire la persoana fizică debitor, încălcând prevederile ce vizează protecția datelor cu caracter personal.
Te-ar putea interesa și:
În acest sens, deși persoana fizică inserează clauza confidențialității într-un contract de credit/contract de cont bancar (sau orice contract de natura obținerii/furnizării de date cu caracter personal) la o instituție de credit, însăși legea prevede faptul că se poate trece peste această clauză care conferă protecție persoanei atunci când este necesară realizarea procedurii de executare silită. Cu alte cuvinte, protecția persoanei fizice este înlăturată în favoarea realizării unei proceduri în care scopul este reprezentat de obținerea sumelor de bani pe care persoana fizică le datorează față de creditor. De asemenea, același interes este urmărit și de către executorul judecătoresc, în speță de recuperarea sumelor de bani cu titlu de taxe privind executarea silită.
Codul de procedură civilă actual prevede în cadrul art. 660 alin. (2) faptul că, la cererea executorului judecătoresc instituțiile de credit (punctual) sunt obligate să îi comunice, de îndată, în copie, precum și în scris, datele și informațiile apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite, inclusiv codul numeric personal al persoanei supuse executării silite, chiar dacă prin legi speciale se dispune altfel.
Prevederile naționale se aplică datelor și informațiilor personale furnizate de persoanele fizice către instituțiile de credit, astfel:
- stipularea unei clauze de confidențialitate într-un contract de credit nu conferă protecția persoanei fizice, putând fi înlăturată în scopul realizării procedurii de executare silită;
- asumarea instituțiilor de credit de a asigura protecția datelor de natură bancară (existența/inexistența unor conturi, încheierea anumitor contracte) ale persoanei fizice este înlăturată prin prevederi legale contrare;
- datele și informațiile ce vor urma a fi comunicate sunt lăsate la libera apreciere a executorului judecătoresc (date și informații apreciate de executorul judecătoresc ca fiind necesare realizării executării silite);
- obligația de a comunica datele și informațiile cu privire la persoana fizică este dublată de obligația de a comunica inclusiv CNP-ul persoanei supuse executării silite;
- furnizarea de informații se poate face chiar peste legile speciale care dispun protecția persoanei prin respectarea confidențialității datelor.
Te-ar putea interesa și:
Instanțele naționale, cu referire la informațiile necesare executării silite, au încadrat în această categorie informațiile cu privire la bunurile pe care le deține debitorul, informații cu privire la conturile, depozitele pe care debitorul le are deschise la o instituție bancară (a se vedea Decizia Curții Constituționale a României, nr. 87 din 28 februarie 2017 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 660 alin. (2) din Codul de procedură civilă).
Protecția conferită de executorul judecătoresc datelor bancare ale debitorului persoană fizică
Codul de procedură civilă conferă o protecție ,,suplă” a datelor bancare ale debitorului persoană fizică, pe care o trece în sfera atribuțiilor executorului judecătoresc. În sensul menționat, executorul judecătoresc, conform art. 660, alin. (4), este obligat să asigure secretul informațiilor primite, în cazurile în care legea nu prevede altfel. Deci, deși anterior a fost încălcată clauza de confidențialitate cu privire la datele bancare ale debitorului persoană fizică, legea revine și conferă protecție asupra datelor deja divulgate.
Informațiile bancare obținute, potrivit legii, nu pot fi utilizate decât în scopul în care au fost cerute (pentru realizarea procedurii de executare silită), fiind interzisă ,,cu desăvârșire” divulgarea lor către terțe persoane, sau utilizarea acestora pentru crearea unei baze de date personale. Ceea ce omite legea în această situație este tocmai existența a două dosare de executare silită cu același debitor, în cadrul cărora executorul judecătoresc poate prelua datele obținute inițial, în primul dosar, pentru a le utiliza în cadrul celui de al doilea. În acest sens nu poate fi aplicată nicio sancțiune acțiunilor de utilizare a datelor cu caracter bancar (date personale ale debitorului persoană fizică), iar o atare verificare este dificil de realizat.
Ce se întâmplă dacă instituțiile de credit nu comunică datele bancare ale persoanelor fizice?
În cazul în care instituțiile de credit invocă protecția datelor bancare ale persoanei fizice ce are calitatea de debitor într-un dosar de executare silită, legea prevede posibilitatea executorului judecătoresc de a ,,sancționa” instituțiile în cauză, prin solicitarea instanței de judecată a aplicării unei amenzi în raport cu prevederile procesual civile actuale. Codul de procedură civilă prevede cuantumul amenzii (amendă judiciară de la 50 la 700 lei) pentru refuzul instituției în cauză de a comunica datele ce rezultă din evidențele sale, conform art. 187, pct. 2, lit. g).
