Imputația plății intervine în cazul în care un debitor are mai multe datorii față de același creditor și face o plată care este insuficientă pentru a stinge toate datoriile. Astfel apar întrebări precum „Care datorie se va stinge prima?”, „Se sting prima dată datoriile mai vechi sau cele mai noi”, „Datoriile se sting așa cum vrea creditorul sau așa cum vrea debitorul?”. Pentru a răspunde la aceste întrebări, Codul Civil instituie mai multe reguli privind imputația plății.
Prima regulă se regăsește la art. 1506 Cod Civil: imputația plății se realizează conform acordului părților. Dacă există un contract, lucrurile sunt clare: imputația se va realiza astfel cum au decis, de comun acord, părțile.
Potrivit art. 1507 Cod Civil, debitorul are dreptul, la momentul plății, să indice datoria pe care dorește să o plătească. Imputația se realizează mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și, la final, asupra capitalului (art. 1507 alin. (1) Cod Civil). A contrario, astfel cum s-a spus în doctrină, „când creanța este producătoare de dobânzi și/sau a presupus cheltuieli, [debitorul] nu poate impune creditorului plata capitalului înaintea plății dobânzilor și nici plata acestora înaintea plății cheltuielilor”[1]. De asemenea, potrivit art. 1507 alin. (2) Cod Civil, imputația plății nu se va putea realiza asupra unei datorii neexigibile înaintea undei datorii scadente, cu excepția situației în care s-a prevăzut dreptul debitorului de a plăti anticipat.
Dacă nu există un acord al părților, iar debitorul nu a realizat el însuși imputația plății, creditorul va putea realiza imputația conform regulilor de la art. 1508 Cod Civil. Potrivit textului legal indicat anterior, imputația plății va putea fi realizată de către creditor prin indicarea, într-un termen rezonabil după ce a primit plata, datoria asupra căreia se va realiza imputația. Imputația realizată de creditor nu se va putea face asupra unei datorii neexigibile sau litigioase. Dacă emite o chitanță liberatorie, creditorul este obligat să indice imputația prin acea chitanță.
Dacă nu există niciun acord între părți și nici debitorul, nici creditorul nu au realizat imputația, atunci se va face imputația legală, în conformitate cu regulile indicate la art. 1509 Cod Civil.
Referințe:
[1] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 558.
Politica de confidențialitate, Termeni și Condiții, Politica Cookies, Politica de livrare și Politica de retur. Documente scrise de avocat.
