Hipnoza în procesul penal. O probă controversată? Aspecte teoretice și practice

Motto:

,,Este important ca martorul să înțeleagă că memoria nu acționează ca un magnetofon și că informațiile noi pot fi sau nu amintite cu ajutorul hipnozei și pot fi sau nu exacte. Astfel, sunt structurate așteptările prehipnotice neutre” 

(Hammond și colaboratorii)

 

Rezumat: De-a lungul timpului, admisibilitatea hipnozei a stârnit multe discuții controversate în sistemele judiciare din întreaga lume. În timp ce instanțele din SUA fie au admis hipnoza ca mijloc de probă, impunând diverse condiții de admisibilitate, fie au respins-o în mod uniform, legiuitorul român a interzis expres probele obținute pe cale hipnotică, chiar dacă persoana ascultată își dă consimțământul cu privire la utilizarea acestei tehnici. În țările care admit hipnoza, aceasta este utilizată doar în scopuri investigative, ca ultimă soluție în descoperirea adevărului și doar în cazul anumitor cauze: omor, răpiri, jafuri bancare sau bombardamente. În lucrarea de față, vom analiza admisibilitatea hipnozei ca mijloc de probă, comparând procesul penal român cu cel american. 

Cuvinte-cheie: hipnoză, condiții, admisibilitate, mijloc de probă, proces.

Hipnoza- mijloc de probă valoros sau controversat? Aspecte teoretice și practice 

 

1.Introducere 

În Dicționarul Explicativ al Limbii Române, hipnoza este definită ca o: „stare asemănătoare cu somnul, provocată artificial prin sugestie, în timpul căreia controlul conștient și contactul cu realitatea slăbesc, trăirile și acțiunile celui hipnotizat fiind supuse voinței hipnotizatorului”. Alții definesc hipnoza ca depășirea sau evitarea factorului critic al minții conștiente și stabilirea unei gândiri selective acceptabile. Aplicațiile ei sunt destul de variate, mergând de la medicină până la automotivare sau divertisment. Contrar părerii însușite de o mare parte a publicului larg, hipnoza nu face parte din științele oculte, ci folosește mecanisme perfect explicabile cu ajutorul psihologiei.

Cele mai importante două aspecte ale hipnozei sunt motivația de a accepta sugestia și capacitatea de dezasociere. Sugestibilitatea este potențialul de a direcționa subconștientul și de a comunica cu acesta. Dezasocierea este abilitatea de a se separa de mediul înconjurător, eliberând mintea subconștientă de realitatea unei situații. Aceste două atribute, sugestibilitatea și dezasocierea, atunci când sunt utilizate împreună, pot transporta mintal un individ hipnotizat la locul comiterii faptei. Cu toate acestea, abilitatea specialistului hipnotizator care conduce interviul este crucială, deoarece, uneori, subiectul poate deveni confuz. Toate aceste interviuri ar trebui înregistrate video și este necesară prezența avocaților.

2.Hipnoza în procesul penal român

Art. 101. alin.(2) CPP, intitulat “Principiul loialităţii administrării probelor”, pune în lumină ideea că: ,,Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei, interdicţia se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimţământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.” Prin urmare, ,,nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata în mod conştient şi voluntar faptele care constituie obiectul probei (de pildă, utilizarea penthotalului sau a hipnozei); interdicția se aplică chiar dacă persoana ascultată îşi dă consimțământul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare (de pildă, în ipoteza în care un martor își dă consimțământul să fie ascultat după ce a fost hipnotizat de un specialist hipnotolog); tot astfel, un specialist nu poate întocmi un raport de constatare sau de expertiză cu privire la aspectele constatate de acesta pe parcursul audierii unei persoane atunci când acesta a fost cel care a contribuit la folosirea de metode sau tehnici de ascultare care afectează capacitatea persoanei de a-şi aminti şi de a relata, în mod conștient şi voluntar, faptele care constituie obiectul probei [de pildă, un hipnolog care a procedat la hipnotizarea unui martor sau a persoanei vătămate (care, în prealabil, consimțiseră să fie supuse hipnozei) nu poate întocmi un raport de constatare sau de expertiză cu privire la relatările persoanei ascultate, situațiile şi împrejurările pe care persoana ascultată nu şi le poate aminti conștient, dar care pot fi relevate ca urmare a hipnozei neintrând în domeniul de aplicare al constatărilor sau expertizelor].

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

3.Hipnoza în procesul penal american

În ultimele două decenii, sistemul judiciar american s-a confruntat cu problema admisibilității probelor hipnotice în urmărirea penală. Unele instanțe au respins, în mod uniform, admisibilitatea mărturiei împrospătate hipnotic. De exemplu, în 1987, Curtea Supremă din California scria că: ,,legea Statelor Unite nu recunoaște hipnotismul”. În schimb, alte instanțe fie au impus diverse condiții de admisibilitate, fie au anunțat trei abordări ale admisibilității ca mijloc de probă a hipnozei: o abordare bazată pe „credibilitate”, care a lăsat juriului problema de fiabilitate; o abordare „de admitere discreționară”, care a lăsat problema fiabilității judecătorului din faza de judecată și o abordare de „garanții procedurale”. Această diversitate în ceea ce privește admisibilitatea hipnozei a fost rezultatul unei neînțelegeri judiciare a cercetărilor științifice despre hipnoză, care încă mai stârnește discuții controversate.

La sfârșitul anilor ’80 și ’90, problema admisibilității a intrat într-o stare de „flux”, cauzată în mare parte de procese penale care implicau acuzații necoroborate de abuz sexual asupra copiilor în urma „terapiei regresive” sau  alte forme de terapie legate de hipnoză, pentru a scoate în evidență amintiri „reprimate” ale incidentelor din copilărie.  Această serie de cazuri a determinat ca multe condamnări să fie inversate ulterior în apel, bazate pe o regândire a problemei de admisibilitate și, în cele din urmă, au dus la adoptarea de către instanțele federale a unei „abordări de la caz la caz” în care instanța are ,,puterea discreționară să echilibreze toți factorii ce determină fiabilitatea probelor și efectul probatoriu sau prejudiciabil al mărturiei.

Sub influența hipnotică, este posibil, de asemenea, ca specialistul hipnotizator să-l inducă pe subiectul hipnotizat să comită furt sau jaf, să semneze contracte sau testamente false și chiar să bea ceea ce se crede că este o otravă mortală în scopul comiterii sinuciderii. Cu toate acestea, în ciuda acestor dovezi experimentale, cazurile în care infracțiunile au fost, de fapt, comise de persoane hipnotizate sub influența sugestiei penale sunt relativ rare. Acest fapt, luat în legătură cu caracterul tuturor fenomenelor observate, a condus unele autorități la ceea ce pare a fi o opinie extremă în cealaltă direcție. La întrebarea: „Poate fi procurată criminalitatea prin sugestie hipnotică?, scriitorul So Moll răspunde la această întrebare cu o afirmație calificată: “Da; infracțiunea poate fi procurată.”

În SUA, patru etape principale ale unei proceduri penale sunt discutate în vederea determinării rolului pe care îl poate și pe care îl joacă hipnoza în sistemul judiciar. În etapa preliminară de investigație, hipnoza este, în primul rând, o tehnică pentru descoperirea probelor și utilizarea sa este în mare măsură liberă de restricțiile impuse de instanță. Cu toate acestea, în faza pre-judecată, mărturia legată de hipnoză va fi examinată  de abuzurile în obținerea acesteia. În etapa judecății, mărturia legată de hipnoză este, în general, admisibilă ca bază pentru exprimarea unei opinii referitoare la starea mintală, deși nu se poate exprima nicio opinie cu privire la veridicitatea declarațiilor făcute sub hipnoză. Totuși, doctrina menționează că pentru a determina dacă este admisibilă sau nu mărturia influențată hipnotic, se impun următoarele precizări:

  1. O evaluare a scopului hipnozei, indiferent dacă este investigativă sau terapeutică.
  2. Dacă subiectul a primit sugestii de la hipnotizator sau de la alții înainte sau în timpul hipnozei.
  3. Prezența sau absența unei înregistrări permanente, care poate ajuta instanța să verifice dacă este sugestivă au fost utilizate proceduri, în mod ideal, sesiunile ar trebui să fie înregistrate video sau audio. 
  4. Dacă hipnotizatorul a fost calificat, în mod corespunzător, prin pregătire în psihologie sau psihiatrie.
  5. Dacă există dovezi coroboratoare care să susțină fiabilitatea sau amintirile hipnotice reîmprospătate.  
  6. Dovezi ale susceptibilității subiectului la hipnoză. 
  7. Luarea în considerare a probelor de specialitate oferite de părți cu privire la fiabilitatea procedurilor utilizate. 
  8. O ședință de probă preliminară ar trebui să fie condusă de instanța de judecată.

3.Cum se desfășoară o ședință de hipnoză?

În SUA, cazurile provin din două surse majore, fie de la o agenție locală/de stat de aplicare a legii, fie de la o agenție federală de aplicare a legii. Dacă sesizarea provine de la o agenție locală/de stat, este necesară obținerea acordului procurorului. De asemenea, din motivul că fiecare stat are reguli diferite în materia probațiunii, trebuie consultată legea statului cu privire la admisibilitatea ca mijloc de probă a hipnozei. Dacă este încuviințată hipnoza, specialiștii trebuie să găsească un cadru liniștit și confortabil pentru desfășurarea acesteia. De obicei, dacă este vorba de cazuri locale/de stat, acestea se vor ține fie la sediul poliției/șerifului, fie într-o cameră de hotel, încăperile necesitând dotare cu echipamente performante, oglinzi bidirecționale și cu mobilier confortabil. Dacă este vorba de cazuri federale, hipnoza se va realiza fie într-o cameră de hotel, fie în camera unui judecător sau la o agenție locală de aplicare a legii. Diferența este că, în cazurile federale, este invitat un tehnician, care va instala și va verifica toate echipamentele, iar atunci când nu este disponibilă o oglindă bidirecțională, este instalat un monitor TV în camera alăturată, astfel încât toți participanții să poată urmări ședința de hipnoză. Toate echipamentele de înregistrare video și audio, inclusiv microfoanele, sunt ascunse, dar  victima și martorul sunt informați despre prezența acestora, în timpul semnării consimțământului informat. Prin urmare, se poate observa că toate distragerile sunt eliminate. 

Martorul sau victima care urmează a fi hipnotizată este apoi prezentată specialistului hipnotizator, care este un profesionist în domeniul sănătății mintale. Hipnotizatorul este acea persoană care efectuează hipnoza, dar nu se includ în această categorie acele persoane autorizate de stat pentru a efectua servicii medicale, dentare, asistență medicală, consiliere sau alte servicii de sănătate, abuz de substanțe sau servicii de sănătate mintală. Acesta trebuie să se îmbrace în haine casual și să facă tot posibilul ca martorul sau victima să se simtă confortabil. În cazurile locale/de stat, regula este că pot fi prezenți în locul desfășurării hipnozei doar specialistul hipnotizator și martorul/victima. Prin excepție, va putea fi prezent și artistul schiței, dacă este cazul. În cazurile federale, este respectată aceeași procedură, însă, atunci când este nevoie, este prezent și agentul de caz. Agenții de caz trebuie să își scoată armele pentru a evita orice îngrijorare în acest sens. 

După ce consimțământul informat a fost realizat și au fost completate formularele, personalul de ordine și profesionistul solicită martorului/victimei să descrie exact ce își amintește. În funcție de situație, după cum va fi subliniat, interviul medico-legal prezintă interes doar în privința a ceea ce a avut loc la o anumită dată și oră, iar interogarea este limitată la acest lucru. Acest lucru este important, deoarece martorii pot avea alte mărturisiri pe care nu doresc să le expună. Un exemplu ar putea fi cineva care, mai devreme, seara, consumase droguri.  

Dacă se va realiza o schiță, artistul/agentul folosește un computer și generează o schiță preventivă, pe baza declarației martorului/victimei. Această schiță nu este prezentată subiectului.  Subiectul este rugat să spună ce își amintește. Această conservare a rechemării narative libere a subiectului constituie faza pre-hipnotică a interviului hipnotic, care a fost considerată importantă, deoarece unele cercetări (Whitehouse, Orne, Orne, & Dinges, 1991) au sugerat că unii martori nu pot întotdeauna să distingă, în mod fiabil, ce amintiri au avut anterior hipnozei cu cele care au apărut după hipnoză. În această fază, profesionistul, pur și simplu, ascultă și lasă expunerea întregii povestiri cu prompturi non-lider, cum ar fi „și ce se întâmplă în continuare”. Sunt evitate întrebări specifice pentru detalii. În urma rechemării narative libere, subiectului i se poate cere să se oprească pentru o clipă și să descopere dacă mai există informații suplimentare pe care să și le amintească. Ulterior, se pot pune întrebări care nu conduc la scopul direct al ședinței de hipnoză. De asemenea, subiectului i se poate solicita să descrie orice declarații anterioare care au fost date poliției sau altora. În acest moment, specialiștii pot cere subiectului să-și amintească ce i-au povestit alții sau ce a citit în presă. Înainte de a utiliza hipnoza, subiectul trebuie să informeze specialiștii cu privire la eventualele limitări fizice (de exemplu, deficiențe de vedere sau auditive). În acest moment, martorul/victima este informat/ă cu privire la natura hipnozei și sunt clarificate concepțiile greșite. 

Scriptul interviului hipnotic vine în continuare. Totul este înregistrat video din momentul în care martorul/victima intră în cameră. Este important să se urmeze scriptul cât mai îndeaproape pentru a oferi o anumită standardizare. Tehnica actuală hipnotică folosită va varia și mai multe exemple pot fi găsite în literatura de specialitate. În majoritatea cazurilor, autorii folosesc tehnici de relaxare progresivă, respirație profundă, de aprofundare și imagini plăcute care nu au legătură cu incidentul. În urma inducției hipnotice, adâncirii și regresiei de vârstă (reîncadrarea în context), se solicită rechemarea liberă în urma hipnozei, iar subiectul nu este întrerupt. Astfel, subiectului i se poate spune pur și simplu „Spune-mi tot ce știi” sau „Spune-mi tot ce îți amintești”, după care subiectului i se permite să se angajeze liber. Se pot folosi tipuri de fraze care nu conduc, cum ar fi ,,um-hmm”, „continuă” sau repetarea unui cuvânt sau fraze utilizate de subiect.

În urma reamintirii libere, întrebările specifice despre infracțiune pot fi apoi puse de către specialist.  Dacă se caută o schiță, artistul schiței poate continua să facă schița pe baza celor spuse. Subiectului i se cere apoi să rămână în hipnoză, dar să deschidă ochii și să privească schița. Artistul schiței cere apoi subiectului să explice ce trebuie schimbat, începând cu partea de sus a capului. Pe măsură ce subiectul contribuie, artistul schiței face modificările. La un moment dat, subiectul va spune în mod obișnuit, „Da, aceasta este persoana”. Profesioniștii observă frecvent un anumit grad de abraziune în acest moment.

În timpul ședinței de hipnoză, oamenii legii, care sunt observatori, pot avea întrebări și pot transmite o notă scrisă cu un marcaj negru, sub ușă, astfel încât profesionistul și artistul schiței să poată vedea întrebarea. Aceste note sunt păstrate ca parte a dosarului. Profesionistul, bazat pe experiență, are și posibilitatea de a scrie o întrebare pentru agentul intervievator. Profesionistul vine la interviul hipnotic cu o mentalitate diferită și ani de experiență în comportamentul uman. Această contribuție suplimentară pentru agentul intervievator poate fi de neprețuit. Când toate părțile prezente sunt convinse că informațiile necesare au fost obținute, sesiunea este încheiată. După realizarea hipnozei, subiectul trebuie întrebat cum s-a simțit și dacă acum este „ieșit” din hipnoză. Acest dialog trebuie înregistrat pe bandă. Dacă martorul/victima este mulțumit/ă, este dus/ă din locul desfășurării ședinței de hipnoză. Imediat după ședință, tot personalul de ordine din sală, profesionistul și cei care observau se reunesc pentru a procesa informațiile obținute.

Dacă subiectul este o victimă a violului, aflată în terapie (caz în care ar trebui să se obțină permisiunea de la terapeut înainte de ședința de hipnoză) sau o victimă/martor la un alt eveniment traumatic, se iau măsuri de precauție suplimentare. În cazurile federale, agentul de caz are grijă ca o unitate locală să fie prezentă într-o altă cameră și un spital adecvat este, de asemenea, pus în alertă cu privire la situație. Din cauza procedurilor atente urmate, specialiștii nu au experimentat niciodată un incident care să impună utilizarea acestor soluții de urgență.

4.Hipnoza utilizată în soluționarea litigiilor

Oamenii legii recurg la ajutorul hipnozei doar în scopuri investigative, atunci când reprezintă ultima soluție în aflarea adevărului și când s-au săvârșit infracțiuni grave: omor, răpire, jafuri bancare sau bombardamente. Din păcate, hipnoza nu va putea fi folosită dacă ancheta este defectuoasă; dacă este pusă la îndoială stabilitatea sau credibilitatea martorului sau a victimei; dacă martorul a luat legătura cu oamenii legii; dacă există o probabilitate ridicată ca acest caz să depindă de hipnoză; dacă martorul sau victima are o afecțiune medicală sau psihologică, care ar contraindica utilizarea hipnozei. Vă propunem spre analiză câteva spețe interesante, în care hipnoza și-a câștigat statutul de mijloc de probă valoros. 

Speța nr.1 Omor

Doi profesori (A și B) fuseseră împreună în bar, într-o zi de vineri, după o zi lungă la școală. Au întâlnit o mulțime de oameni, dar au părăsit barul în același timp și s-au întors la casele lor. A doua zi vorbeau la telefon, împărtășeau povești din seara precedentă, când unul dintre ei (B) îi spunea prietenului ei (A) că un anumit individ (pe cineva pe care îl întâlnise cu o seară înainte) se afla la ușă. Acceptase să vină la casa ei pentru a repara o piesă a mașinii. Apoi, și-au luat rămas bun. Luni, când profesorul A a mers la școală, prietenul și colega ei nu s-au prezentat la muncă. Acest lucru a creat unele suspiciuni, iar profesorul A a fost suficient de îngrijorat pentru a chema părinții celuilalt profesor. Părinții și-au sunat fiica toată ziua. Pentru că nu au putut ajunge la ea, l-au chemat pe managerul clădirii de apartamente pentru a verifica dacă se află în apartament sau nu. Administratorul apartamentului nu a putut primi niciun răspuns, apoi fiind însoțit de poliție, l-au găsit pe profesorul B ucis în patul ei.  S-a descoperit că a fost violată și apoi înjunghiată de mai multe ori. Locul crimei a fost oribil. Nu exista nicio armă de crimă și singurul indiciu erau amprentele pe un scaun de toaletă ridicat. Amprentele digitale au fost trimise pentru analiză, dar nu s-a obținut nicio potrivire.

În următoarele zile, poliția a intervievat prietenii și familia, inclusiv pe profesorul A. Profesorul A le-a povestit ieșirea de vineri seara și că cineva a venit sâmbătă la casa ei pentru a repara o piesă a mașinii. Profesorul A nu și-a putut aminti numele persoanei care a venit sâmbătă, dar și-a amintit că a auzit numele. Mai mulți detectivi de la secția de poliție au participat la un atelier despre hipnoză. Ei nu au vrut să-și asume nicio răspundere în privința utilizării hipnozei și au cerut din nou un specialist care să îi ajute.

Poliția l-a adus pe profesorul A și șefința de hipnoză s-a desfășurat conform procedurii. Profesorul A a fost un excelent subiect hipnotic. Sub hipnoză, a apărut numele George Starway, adică era vorba despre persoana care a venit în apartamentul profesorului B. Poliția s-a entuziasmat și, în timpul dezvăluirii profesorului A, au verificat numele, dar fără rost. Profesorul A a fost un subiect hipnotic atât de bun, încât s-a luat, cu ușurință, decizia de a continua să lucreze cu ea.  

A doua oară, sub hipnoză, și, subiectul a spus: „Nu, nu este George Starway, ci George de la compania Starway.” Din nou, poliția a început să verifice acest lucru și a descoperit că un George de la Starway Company nu se prezentase la muncă luni. O zi mai târziu, s-a întors în apartamentul său, după ce a plecat la mama sa într-un alt oraș până când lucrurile s-au răcit, iar, în timp ce poliția l-a oprit pe trotuar, a început să fugă.  L-au prins repede, apoi poliția a intrat în apartamentul său și au găsit arma crimei împreună cu hainele pătate de sânge. Amprentele de la locul său de muncă s-au potrivit cu amprentele de la locul crimei. Acest caz a creat o credibilitate ridicată pentru intervievarea hipnotică în cadrul departamentului de poliție. Datorită utilizării hipnozei, cererile au crescut pentru a utiliza interviuri hipnotice în alte cazuri de omor, cazuri incendiare și cazuri din jurisdicțiile poliției înconjurătoare. Cu această metodologie, se poate aștepta ca aproximativ 50% dintre victimele și martorii hipnotizați să poată oferi informații de investigație detaliate care să conducă la soluționarea crimelor.

***

Deseori, emoțiile și anxietatea înnorează un eveniment,  creând un tip de amnezie cu privire la anumite fapte. Sugestibilitatea poate permite specialistului hipnotizator să provoace orice incident particular pe care mintea și-l poate aminti. Dezasocierea elimină trauma din situație și ajută la clarificarea faptelor, eliminând cel puțin parțial blocajul de amnezie. Un astfel de proces hipnotic adecvat permite o reamintire exactă a martorilor oculari de nume, locuri, caracteristici faciale și chiar numere de înmatriculare care altfel nu pot fi recuperate. Propunem spre analiză următoarea speță culeasă din jurisprudența SUA: 

Speța 2. Un bombardament al bisericii

Un alt caz a implicat unul dintre numeroasele bombardamente bisericești din Sud. Mai multe persoane au fost rănite critic în timpul acestui atentat. A fost un martor care a văzut cum camionul „scăpat” ieșea din parcarea bisericii. Ea a oferit poliției locale și agenților de la Biroul de alcool, tutun, arme de foc și explozive (BATFE), o descriere detaliată a camionului, inclusiv marca, modelul și culoarea. Ea a declarat că a văzut plăcuța de înmatriculare, dar nu-și poate aminti numerele. S-a solicitat ca hipnoza să fie folosită în acest caz pentru a o ajuta să-și amintească numerele de pe plăcuța de înmatriculare. Au fost utilizate o varietate de tehnici hipnotice, dar ea nu și-a amintit numerele de pe plăcuța de înmatriculare.

În loc să încerce să obțină informații suplimentare prin a-i vorbi, s-a folosit tehnica hipnotică a scrierii automate. Această tehnică a implicat punerea unui clipboard cu hârtie în mâna martorului în timp ce ea se afla în hipnoză. Un creion a fost pus în mâna dominantă și vârful creionului așezat pe hârtie. Apoi, sub hipnoză, brațul ei a fost disociat și martorul a fost îndrumat să îi permită minții sale inconștiente să facă toată munca și dacă există informații inconștiente care ar putea fi utile în acest caz, mâna ei se va mișca și va scrie automat informațiile respective. Această tehnică este ceva mai complicată decât descriem aici, dar poate fi o metodă bună de utilizat ca ultimă soluție. Mâna ei a început să se miște, dar nimic nu părea să aibă sens și nu a scris un număr. Avea o varietate de mici marcaje pe hârtie, iar agenții erau foarte entuziasmați. La momentul corespunzător, ședința de hipnoză a fost încheiată, iar martorul a debutat fără hipnoză. După ce martorul a părăsit sala, s-a discutat cazul. Motivul pentru care agenții s-au entuziasmat a fost faptul că una dintre marcajele ei de pe hârtie indica autocolantul județului. Pe baza descrierii sale de scriere automată, în loc să caute aproximativ 5000 de vehicule în întregul stat, numărul de vehicule a scăzut la aproximativ 50. Aceste informații au jucat un rol important în restrângerea anchetei, iar suspectul a fost reținut foarte repede.

Speța 3. Un criminal cu bombe

Într-un oraș mare din Est, cineva a pus la cale o varietate de bombe și, în acest proces, o persoană a fost ucisă. A fost creat un grup de lucru major din partea diferitelor agenții de aplicare a legii, dar progresele în soluționarea acestui caz au fost foarte lente. A existat un nou eveniment la care au participat 3 martori, iar autorii au fost chemați să folosească hipnoza pentru a dezvolta o schiță.

Într-o zi, 3 frați urmau să-și vadă mama. Când au ajuns la casa mamei lor, era un bărbat care stătea pe veranda din față cu o geantă de cumpărături. Când s-au ridicat în fața casei, s-a ridicat și a venit la mașina lor întrebând dacă știu unde locuiește o anumită persoană în cartier. Nu cunoșteau această „așa-numită persoană” și, în timp ce indicau că nu cunoșteau individul, bărbatul a decolat alergând pe stradă, lăsând geanta pe verandă. Când frații s-au apropiat de geantă au observat că în sac era un obiect care arăta ca o bombă. Au chemat imediat poliția care, la rândul său, a sunat la BATFE, deoarece bombardamentele intră sub jurisdicția lor și faptul că în oraș a existat un bombardier în serie. Dacă bomba s-ar fi stins, probabil că ar fi ucis-o pe mamă de când era în camera din fața casei sale.

Specialiștii s-au întâlnit cu cei 3 martori și au eliminat unul dintre ei în ceea ce privește hipnoza, în cazul în care acesta trebuia să se prezinte în instanță. Acest martor care nu va fi hipnotizat se numește „martor aruncat”. Au fost hipnotizați individual ceilalți 2 frați, realizându-se o schiță bună de la fiecare.  Specialiștii aveau acum două schițe aproape identice și chiar au făcut o suprapunere combinând cele două schițe.  Schița a fost apoi lansată în presă și imediat au început apelurile către grupul de lucru. Suspectul a fost implicat într-o afacere în care a avut contact zilnic cu multe persoane. Era căsătorit și avea copii. El a fost prins, la scurt timp, după ce schița a apărut și a fost citat în lucrare spunând: „Știam că voi fi prins imediat ce am văzut schița în hârtie.” El s-a pledat vinovat și nu a existat un proces îndelungat.

Concluzii

***

De-a lungul timpului, admisibilitatea hipnozei ca mijloc de probă a stârnit numeroase discuții controversate în sistemul judiciar. În timp ce unele instanțe de judecată au respins în mod uniform probele hipnotice, alte instanțe au impus diverse condiții de admisibilitate. Cu toate acestea, spețele prezentate în această lucrare au demonstrat că hipnoza poate fi considerată un instrument util în soluționarea cazurilor, putându-i-se atribui eticheta de mijloc de probă valoros. Pe de altă parte, faptul că subiecții pot fi hipnotizați împotriva voinței lor; că persoanei aflate sub hipnoză i se poate sugera să se supună sau  să efectueze orice act de hipnoză, precum și în cazul acordării consimțământului, persoana aflată sub hipnoză poate săvârși o faptă penală și, mai mult de atât, va trebui să răspundă pentru ea, determină doctrina și instanțele de judecată să fie rezervate cu privire la admisibilitatea ei, catalogând-o drept un mijloc de probă controversat. Prin urmare, chiar dacă părerile sunt împărțite, hipnoza va rămâne, în continuare, obiectul discuțiilor doctrinare controversate, fiind recomandată doar în scopuri investigative, în cazurile când va constitui ultima soluție în aflarea adevărului, aplicându-se numai la anumite infracțiuni grave.  

 

Autor Diana Țăruș

 

Surse bibliografice: 

Cărți: 

  • Mihail Udroiu, Procedură Penală, Partea Generală, ediția a 4-a, Ed. CH Beck. 

Site-uri:

    1. wikipedia, link accesat la 16.10.2020. 
    2. legeaz,  link accesat la 16.10.2020. 
    3. Giannelli PC, The admissibility of hypnotic evidence in U.S. Courts. Int J Clin Exp Hypn. 1995 Apr;43(2):212-33. doi: 10.1080/00207149508409962. PMID: 7737764, disponibil aici,  link accesat la 16.10.2020.
    4. justice.gov, link accesat la 16.10.2020.
    5.  D. Corydon Hammond, Solving crimes with hypnosis, The American journal of clinical hypnosis, p..253, disponibil aici,  link accesat la 16.10.2020.
    6. Levin, Emmanuel (1979) Hypnosis and the Law, University of Baltimore Law Forum: Vol. 10: No. 1, Article 3., disponibil aici , link accesat la 16.10.2020. 
    7. interpersonalhypnotherapy, link accesat la 16.10.2020. 
    8.  George Trumbull Lad, Legal aspects of hypnotism, Yale Law Journal, Volume XI, No.4, February 1902, p.181, 
    9.  Kenneth E. Warner (1979) The use of hypnosis in the defense of criminal cases, International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis, 27:4, 417-436.
    10.  Dr.Brent A Paterline, Forensic Hypnosis and the Court, Journal of Law and Criminal Justice, decembrie 2016, vol.4, nr.2, p.4.

 

 

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!