În situația în care trebuie să prelucrați datele personale pentru a proteja viața cuiva, GDPR spune că puteți alege temeiul interesului vital.
Ce presupune temeiul interesului vital?
Pentru a putea alege temeiul intersului vital, prelucrarea trebuie să fie necesară. Dacă puteți proteja în mod rezonabil interesul vital al persoanei vizate într-un mod mai puțin intruziv, acest temei nu se va aplica.
Nu puteți alege interesul vital pentru prelucrarea datelor privind sănătatea sau a categoriilor speciale de date dacă persoana vizată este capabilă să-și exprime consimțământul, chiar dacă refuză acest lucru. Trebuie să stabiliți dacă puteți alege acest temei, să documentați circumstanțele în care acesta va fi relevant și să justificați raționamentul.
Ce spune GDPR?
Articolul 6 alineatul (1) litera d) oferă un temei pentru prelucrare atunci când:
“Prelucrarea este necesară pentru protejarea intereselor vitale ale persoanei vizate sau ale altei persoane fizice”.
Considerentul 46 oferă câteva îndrumări suplimentare:
“Prelucrarea datelor cu caracter personal ar trebui, de asemenea, considerată legală atunci când este necesară protecția unui interes esențial pentru viața persoanei vizate sau a unei alte persoane fizice. Prelucrarea datelor cu caracter personal pe baza interesului vital al unei alte persoane fizice ar trebui, în principiu, să aibă loc numai atunci când prelucrarea nu se poate baza în mod evident pe un alt temei juridic.”
Ce reprezintă un interes vital?
Este clar din considerentul 46 că interesele vitale sunt menite să includă doar elemente esențiale pentru viața cuiva. Prin urmare, domeniul de aplicare al acestui temei este foarte limitat și, în general, se aplică numai aspectelor ce țin de viață și deces.
Când se aplică temeiul interesului vital?
Poate fi aplicabil asistenței medicale de urgență, atunci când trebuie să prelucrați date cu caracter personal în scopuri medicale și persoana este incapabilă să își exprime consimțământul.
Exemplu:
O persoană este internată în Secția X a unui spital, având leziuni care îi pun viața în pericol, ca urmare a unui accident rutier grav. Dezvăluirea istoricului medical al persoanei vizate către spital este necesară pentru protejarea intereselor sale vitale.
Interesul vital nu este considerat adecvat pentru îngrijirea medicală planificată în prealabil. Într-un astfel de caz, ar putea fi potrivite alte temeiuri, cum ar fi interesul public sau interesul legitim.
Prelucrarea datelor personale ale unei persoane fizice pentru a proteja interesele vitale ale altei persoane este rar întâlnită în practică. Poate fi relevantă, de exemplu, dacă este necesară prelucrarea datelor personale ale unui părinte pentru a proteja interesul vital al copilului.
Cu toate acestea, dacă prelucrați datele personale ale unei persoane pentru a proteja viața altei persoane, considerentul 46 indică de asemenea că, în general, ar trebui să alegeți un temei alternativ, cu excepția cazului în care niciunul nu este în mod evident adecvat. De exemplu, în multe cazuri ați putea alege interesul legitim, care vă poate oferi un cadru în care se pot echilibra drepturile și interesele persoanei (persoanelor) vizate cu interesele vitale ale persoanei sau ale persoanelor pe care încercați să le protejați.
Ce altceva trebuie să avem în vedere?
În cele mai multe cazuri, protecția interesului vital poate să apară în contextul datelor privind sănătatea. Acestea fac parte din categoriile speciale de date, ceea ce înseamnă că va trebui să respectați și o condiție specială pentru prelucrarea categoriilor speciale de date, conform articolului 9 din GDPR.
Există o condiție specială la articolul 9 alineatul (2) litera (c) pentru prelucrarea categoriilor speciale de date atunci când este necesară protejarea interesului vital. Însă, acest lucru se aplică doar dacă persoana vizată este fizic sau legal incapabilă să își dea consimțământul. Aceasta înseamnă că un consimțământ explicit este mai adecvat în multe cazuri și nu puteți alege interesul vital pentru categoriile speciale de date (inclusiv date privind sănătatea) atunci când persoana vizată refuză să își dea consimțământul, cu excepția cazului în care nu este capabilă să facă acest lucru.
