Toate persoanele dispun de drepturi și libertăți fundamentale, alături de îndatoriri. În România, drepturile fundamentale sunt reglementate de Constituția statului. Conform acesteia, drepturile și libertățile fundamentale sunt:
- Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.
Conform acestui drept, statul garantează persoanelor dreptul la viață și la integritate fizică și psihică. În completare nicio persoană nu poate să fie supusă torturii sau pedepselor ori tratamentelor inumane sau degradante. La nivel intern a fost interzisă pedeapsa cu moartea.
- Libertatea individuală.
Conform dreptului la libertate individuală, libertatea și siguranța persoanelor sunt elemente inviolabile. Orice fel de acțiune, precum percheziționarea, reținerea ori arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege. Cu privire la reținerea persoanelor, aceasta nu poate să depășească 24 de ore. În ceea ce privește arestarea preventivă, ea se va dispune de către judecător numai în cursul unui proces penal. Atunci când o persoană este arestată preventivă, aceasta are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune. Până la rămânerea definitivă a unei hotârâri judecătorești de condamnare, persoana în cauză este considerată nevinovată. Pedepsele aplicabile trebuie să fie stabilite numai în condițiile și în temeiul legii.
- Dreptul la apărare.
Constituția statului garantează dreptul la apărare al persoanelor. În acest sens, în tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, pe care fie îl pot alege, fie el va fi numit din oficiu.
- Libera circulație.
Fiecărei persoane îi este garantat dreptul la liberă circulație, atât în țară, cât și în străinatate. Condițiile privitoare la exercitarea dreptului vor fi stabilite prin lege. În completare, fiecărui cetățean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra, precum şi de a reveni în ţară.
- Dreptul la viață intimă, familială și privată.
Potrivit legii, viața intimă, familială și privată este respectată și ocrotită de către autoritățile publice. Cu privire la persoana fizică, ea are dreptul să dispună de ea însăși, numai dacă nu încalcă drepturile și libertățile altor persoane, ordinea publică sau bunele moravuri.
- Inviolabilitatea domiciliului.
Prin legea fundamentală a statului, domiciliul și reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate să pătrundă sau să rămână în domiciliul sau reședința unei persoane fără învoirea sa. Derogarea se poate realiza numai pentru:
- Executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;
- Încălcarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
- Apărarea securității naționale sau a ordinii publice;
- Prevenirea răspunderii unei epidemii.
- Dreptul la secretul corespondenței.
Secretul scrisorilor, al telegramelor, al trimiterilor poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace de comunicare este inviolabil.
- Libertatea conștiinței.
Conform acestui drept, libertatea gândirii și a opiniilor nu pot fi îngrădite sub nicio formă. Acest principiu este aplicabil și libertății credințelor religioase. Libertatea conștiinței se va manifesta în spirit de toleranță și respect reciproc.
- Libertatea de exprimare.
În România, cenzura de orice fel este interzisă. Legea garantează inviolabilitatea libertății de exprimare a gândurilor, opiniilor, credințelor și libertatea creațiilor de orice fel.
- Dreptul la informație.
Dreptul la informație este înțeles în sensul de acces la persoanei la orice informație de interes public. Un atare acces nu poate să fie îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal. Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze două tipuri de măsuri : măsurile de protecţie a tinerilor sau securitatea naţională. În ceea ce privește mijloacele de informare în masă, (publice şi private), ele sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.
- Dreptul la învățătură.
Dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. Legea instituie regula conform căreia învățământul de toate gradele se desfășoară în limba română, cu derogarea că aceste se poate desfășura și într-o limbă de circulație internațională.
- Accesul la cultură.
În privința accesului la cultură, acesta este garantat și se materializează ca libertate a persoanei de a-și dezvolta spiritualitatea, dar și de a accede la valorile culturii naționale și universale. Rolul statului în acest sens este acela de a asigura păstrarea identității spirituale, de a sprijini cultura națională, stimularea artelor, ș.a.
- Dreptul la ocrotirea sănătății.
Dreptul se materializează în obligația statului de a luat măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. Acesta se va ocupa de organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, de controlul exercitării profesiilor medicale, precum și de alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanelor.
Drepturile fundamentale sunt enunțate cu caracter limitativ și sunt conturate și definite prin legea fundamentală a statului, anume prin Constituția României. Alături de acestea menționăm : dreptul la mediu sănătos, dreptul de a fi ales, dreptul de a fi ales în Parlamentul European, dreptul de asociere, libertatea întrunirilor, dreptul la grevă, dreptul de proprietate privată, libertatea economică, dreptul la moștenire, dreptul de petiționare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.
