Constituția României reglementează dreptul la ocrotirea sănătății în cadrul art. 34, a cărui structură o redăm, astfel:

(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3) Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii[1].

Dreptul la ocrotirea sănătății este reliefat astfel:

• Acest drept presupune din partea statului două obligații principale: obligația de a nu aduce atingere sănătății persoanei prin recurgerea la acțiuni violente/nonviolente (obligație negativă) și obligația de asigurare a cadrului necesar protejării dreptului (obligație pozitivă)[3];
• Nu se limitează dreptul la viață intimă și familială sau privată prin dezvoltarea mecanismelor de consemnare a istoricului medical al pacientului, sub forma dosarului electronic de sănătate[4];
• Datele introduse în dosarul medical intră în categoria datelor cu caracter personal;
• Datele din dosarul electronic intră în sfera de protecție a dispozițiilor 26 din Constituția României privind viața intimă, familială și privată[5]:

(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.

(2) Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri[6].

• Introducerea sau consultarea datelor medicale reprezintă o formă de prelucrare a acestora (art. 4 pct. 2 RGPD)^[7];
• Dacă statul a instituit, prin lege, o măsură în aplicarea dreptului la ocrotirea sănătăţii persoanei, tot acestuia îi revine obligaţia de a proteja şi garanta caracterul confidenţial al informaţiilor medicale prelucrate, printr-un act normativ de acelaşi nivel, respectiv prin lege[8];
• Statului nu îi este permis ca, protejând un drept constituţional (dreptul la ocrotirea sănătății), să o facă în detrimentului celuilalt drept (dreptul la viață intimă, familială și privată – caracterul confidențial al informațiilor prelucrate) deopotrivă ocrotit, pentru că s-ar putea ajunge la situaţia în care afectarea acestuia din urmă să fie atât de puternică, încât avantajul iniţial obţinut să apară ca fiind nesemnificativ în această ecuaţie[9].

[1] Aici.

[2] Aici.

[3] Tudorel Toader, Marieta Safta, Constituția României cu legislație conexă și jurisprudență actualizate la data de 15 februarie 2019, Editura Hamangiu, București, 2019, p. 271.

[4] Tudorel Toader, Marieta Safta, op.cit. p. 271.

[5] Ibidem.

[6] Aici.

[7] Tudorel Toader, Marieta Safta, op.cit., p. 271.

[8] Par. 42, aici.

^[9] Aici.

KIT GDPR Premium

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]