În minuta Deciziei nr. 33, Dosar nr. 2023/1/2019, Ședința din 9 decembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat asupra divorțului realizat prin procedura medierii.
Temeiul unei atare situații a fost reprezentat de existența mai multor orientări la nivel de jurisprudență. Astfel, s-a apreciat faptul că anumite instanțe nu au luat în considerare încheierea unui acord de mediere cu privire la procedura divorțului, statuând asupra faptului că atare acțiune nu poate să formeze obiectul procedurii de mediere[i]. Per a contrario, instanțele puteau însă avea în vedere în procedura de soluționare a cauzelor înțelegerea dintre părți în materie de ,,formă” a divorțului, dar și posibilitatea soluționării cererilor accesorii divorțului (relevantă în acest sens fiind Sentința civilă nr. 2520/06.11.2018 pronunțată de Judecătoria Tulcea)[ii].
Alte instanțe de judecată, tot prin raportare la sfera jurisprudențială, au apreciat că se va putea ,,lua act” de acordul de mediere încheiat de către părți în procedura divorțului, cu respectarea principiului interesului superior al minorului (relevantă în acest sens fiind Sentința civilă nr. 551/01.09.2016 pronunțată de Judecătoria Șimleul Silvaniei)[i].
Cu toate aceste orientări jurisprudențiale distincte, care este regula ce se va aplica de către instanțele de judecată și ce norme vor avea prioritate la dorința părților de a consfinți divorțul printr-un acord de mediere și, implicit, de a evita o procedură ,,aparent anevoioasă” în cadrul instanțelor de judecată?
Regula aplicabilă în această situație este aceea conform căreia acordul de mediere ar reprezenta numai un început de dovadă a existenței unui acord de voință, care va necesita consfințirea sa și în procedura de judecată.
Cu privire la această situație, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit faptul că, în interpretarea dispozițiilor art. 2, alin. (4), art. 59, alin. (2) și art. 64, alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, instanța de judecată nu poate să consfințească acordul de mediere referitor la înțelegerea părților privind desfacerea căsătoriei. Per a contrario, cu privire la cererile și aspectele accesorii ale divorțului, instanța de judecată poate să consfințească un atare acord[i].