Discriminarea femeilor la locul de muncă. Femei versus bărbați

Despre discriminarea femeilor la locul de muncă s-a scris mult, iar la nivel social s-a consolidat ideea conform căreia femeile și bărbații nu pot ajunge la deplină egalitate. Și acest fapt este bazat pe abilitățile organizatorice și pe forța fizică ce depășește cu mult exigențele unei societăți care mizează pentru utilitate, iar nu pentru ,,fragilitate”.

Discriminarea femeilor la locul de muncă. Femei versus bărbați în societatea actuală

La nivel social s-a consolidat ideea conform căreia femeile și bărbații nu pot ajunge la deplină egalitate. Și acest fapt este bazat pe abilitățile organizatorice și pe forța fizică ce depășește cu mult exigențele unei societăți care mizează pentru utilitate, iar nu pentru ,,fragilitate”. Cu siguranță că temeiul este unul izvorât din trecut, dat fiind faptul că înainte de a evolua și din perspectivă juridică și de a avea o mentalitate distinctă în societate, femeilor le reveneau atribuții de organizare. Aceste atribuții erau unele ce se exercitau numai într-o anumită arie și anume în sânul familiei. Bărbatul era șeful familiei, acest pater familias, care era nevoit să vâneze pentru a procura hrana familiei sale, să meargă la război, să fie un bun conducător, ș.a.m.d.. Astăzi însă, modelul lui pater familias este înlocuit de bărbatul modern. Și, într-un conflict permanent, el își dispută supremația în același timp cu femeia.

 

 



 

 

Reticența privind femeile în societate nu a dispărut definitiv, mulți fiind de acord cu faptul că este cu mult mai util pentru femeie să aibă o poziție socială inferioară bărbatului și să urmeze o funcție de execuție, iar nu una de conducere.

Practica tinde să demonteze aceste afirmații, iar femeile încep să își recapete puterea în sfera socială. Cu toate acestea, ele trebuie să o dovedească permanent.

În ceea ce privește salariul, la muncă egală femeile și bărbații primesc salariu egal. Dispozițiile Codului muncii sunt relevante în acest sens, astfel:

  • Relațiilor de muncă li se aplică principiul egalității de tratament: acesta se va aplica tuturor salariaților și tuturor angajatorilor ;
  • Este interzisă în cadrul relațiilor de muncă a discriminărilor (fie directe, fie indirecte) față de salariați, având la bază criterii precum: orientarea sexuală, sexul, caracteristicile genetice, vârsta, apartenența națională, rasa, culoarea, religia, opțiunea politică, etnia, handicapul, situația familială, responsabilitatea familială, apartenența sindicală, activitatea sindicală ;
  • Discriminarea este directă dacă însumează acte și fapte de excludere, deosebire, restricție, preferință, care au în vedere criteriile enunțate anterior și dacă scopul sau efectul lor este neacordarea, înlăturarea sau restrângerea recunoașterii, a folosinței ori a exercitării drepturilor pe care legea le prevede;
  • Discriminarea este indirectă când există anumite acte și fapte care sunt întemeiate în aparență pe alte criterii  decât cele prevăzute anterior, care produc efecte ale unei discriminări directe

 



 

 

În privința egalității, Constituția României este relevantă în acest sens, garantând prin intermediul art. 16, alin. (1) egalitate cetățenilor, atât în fața legii, cât și în fața autorităților publice, fără a se realiza discriminării și fără a se acorda privilegii. Statuarea la nivel constituțional a egalității vine să îi reflecte tot mai mult importanța în societatea actuală. Astfel, legea fundamentală este plasată în vârful ierarhiei normative și respectarea sa este una obligatorie. De asemenea, orice altă prevedere ce va urma să fie adoptată, sau o prevedere în vigoare care încalcă dispoziția prevăzută în cadrul art. 16 în Constituția statului trebuie să se ralieze prevederilor legii fundamentale. Ea va fi statuată ca fiind neconstituțională în măsura în care încalcă dispozițiile legale în materie constituțională.

Era necesară instituirea egalității cetățenilor la nivel de lege fundamentală, având la bază și faptul că anterior femeile nu aveau nici măcar dreptul de a vota. Azi, discriminarea femeilor este interzisă. Îngrădirea drepturilor sale a fost înlăturată atunci când societatea a considerat că și votul femeilor contează, fiind un sprijin către sfera politicului. Deși prima consacrare a dreptului la vot acordat femeilor putea să reprezinte structura de bază a evoluției noastre, în realitate posibilitatea și dreptul de a vota se materializa doar scriptic.

Discriminarea femeilor la locul de muncă. Cele mai multe cazuri de încălcare a drepturilor femeilor se pot reflecta prin intermediul practicii judiciare. Acestea se produc cu precădere în materie de drepturi salariale. Relevantă în acest caz este Sentința civilă nr. 1342/2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente perioadei aprilie-septembrie 2012, angajatorul nerespectându-și obligația de plată care era prevăzută în contractul de muncă. Instanța de judecată a reținut faptul că reclamanta a fost angajată a unității pârâte având funcția de coafeză, în baza unui contract de muncă. Drepturile sale salariale nu au mai fost acordate. Instanța de judecată invocă dispozițiile art. 159 din Codul muncii privind salariu, conform căruia acesta reprezintă o contraprestație pentru munca depusă de salariat și având la bază un contract individual de muncă. Contractul individual de muncă îi conferă salariatului dreptul la remunerație. De asemenea, instanța de judecată accentuează faptul că la stabilirea, dar și la acordarea salariului, este interzisă orice fel de discriminare, având la bază criterii precum:

  • Orientarea sexuală ;
  • Sexul ;
  • Caracteristicile genetice ;
  • Vârsta ;
  • Aparența națională ;
  • Rasa ;
  • Culoarea ;
  • Etnia ;
  • Religia ;
  • Opțiunea politică ;
  • Originea socială ;
  • Handicapul ;
  • Situația familială ;
  • Responsabilitatea familială ;
  • Apartenența ;
  • Activitatea sindicală.

În acest sens, instanța de judecată a admis cererea reclamantei și a acordat acesteia drepturile salariale solicitate, înlăturând orice tip de criteriu de discriminare. Cel mai important rol pe care îl are instanța de judecată este să prefigureze legea în realitate. Ea garantează drepturile persoanelor și aduce la îndeplinire respectarea lor.

 

ALTE ARTICOLE

Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!