Pe scurt, despre Directiva privind „datele deschise”

Datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public

 

Directiva (UE) 2019/1024 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind datele deschise și reutilizarea informațiilor din sectorul public:

  • a modificat Directiva 2003/98/CE, aceasta din urmă fiind abrogată începând cu data de 17 iulie 2021;
  • prefigurează accesul la informații în drept fundamental, cu trimitere la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;
  • stabilește ca sursă de date, cu rol esențial pentru îmbunătățirea pieței interne și pentru dezvoltarea de aplicații pentru consumatori și entitățile juridice, informațiile din sectorul public;
  • subliniază faptul că reutilizarea documentelor deținute de un organism din sectorul public aduce valoare adăugată pentru reutilizatori, pentru utilizatorii finali și pentru societate, în general, iar în subsidiar chiar pentru organismul din sectorul public propriu-zis[1];
  • definește conceptul de ,,date deschise” ca fiind acele date în format deschis care pot fi liber utilizate, reutilizate și partajate de oricine și în orice scop[2];
  • nu implică obligația generală de permisiune a reutilizării documentelor produse de întreprinderi publice;
  • instituie ca regulă, pentru facilitarea reutilizării datelor, ca organismele din sectorul public să pună la dispoziție documentele în format care să asigure interoperabilitatea[3];
  • instituie ca instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la cunoaștere însăși punerea la dispoziția publicului a tuturor documentelor general disponibile deținute de sectorul public;
  • stabilește regula conform căreia reutilizarea documentelor nu trebuie să fie supusă unor condiția, alături de excepția ca în cazurile justificate de un obiectiv de interes general să se poată emite o licență ce impune condiții de reutilizare de posesorul ei[4];
  • nu aduce atingere protecției persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul dreptului Uniunii și al dreptului intern, în special al Regulamentului (UE) 2016/679 și al Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului;
  • nu aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale terților;
  • nu aduce atingere Directivei 2014/24/UE;
  • are ca obiectiv impulsionarea potențialul socioeconomic al informațiilor din sectorul public[5];
  • stabilește un set de norme minime care reglementează reutilizarea, precum și modalitățile practice de facilitare a reutilizării documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre, documentelor existente deținute de întreprinderile publice[6] și datelor provenite din cercetare[7];

 

Te-ar putea interesa și:

 

  • nu se aplică documentelor a căror punere la dispoziție constituie o activitate care nu se încadrează în domeniul de aplicare al sarcinii publice a organismelor în cauză din sectorul public, astfel cum este definită prin lege sau prin alte norme obligatorii din statul membru, sau, în lipsa unor astfel de norme, astfel cum este definită în conformitate cu practica administrativă obișnuită din statul membru în cauză, cu condiția ca domeniul de aplicare al sarcinilor publice să fie transparent și să facă obiectul unei revizuiri, documentelor deținute de întreprinderi publice, documentelor asupra cărora terții dețin drepturi de proprietate intelectuală, documentelor precum datele sensibile, la care accesul este exclus în temeiul regimurilor de acces din statele membre, documentelor la care accesul este exclus sau restrâns din motive legate de informații sensibile privind protecția infrastructurilor critice, documentelor la care accesul este restrâns în temeiul regimurilor de acces din statele membre, inclusiv cazurilor în care cetățenii sau entitățile juridice trebuie să facă dovada unui interes special pentru a obține accesul la documente, siglelor, stemelor și însemnelor, documentelor la care accesul este exclus sau restrâns în temeiul regimurilor de acces din motive legate de protecția datelor cu caracter personal și părților din documentele accesibile în temeiul respectivelor regimuri care conțin date cu caracter personal a căror reutilizare a fost definită prin lege ca fiind incompatibilă cu legislația privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal sau ca aducând atingere protecției vieții private și integrității persoanei, în special în conformitate cu legislația Uniunii sau cu dreptul intern privind protecția datelor cu caracter personal, documentelor deținute de radiodifuziunile publice și filialele acestora, precum și de alte organisme sau filiale ale acestora pentru furnizarea unui serviciu public de radiodifuziune, documentelor deținute de instituții de cultură, altele decât bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele, documentelor deținute de instituții de învățământ de nivel secundar sau inferioare acestui nivel și, în cazul tuturor celorlalte instituții de învățământ, altor documente deținute de organizații care desfășoară activități de cercetare și de organizații care finanțează activități de cercetare, inclusiv organizații constituite pentru transferul rezultatelor cercetării[8];
  • prevede procedura privind cererile de reutilizare[9];
  • prevede regula conform căreia reutilizarea este gratuită[10];
  • stabilește condițiile privind reutilizarea documentelor[11];
  • instituie statelor membre reguli privind adoptarea de măsuri practice (pentru a facilita căutarea documentelor disponibile) pentru reutilizare[12];
  • condițiile aplicabile privind reutilizarea documentelor sunt nediscriminatorii în raport cu toate categoriile comparabile de reutilizare;
  • instituie regula conform căreia reutilizarea[13] documentelor este deschisă tuturor ,,potențialilor actori de pe piață”[14];

Comisiei Europene i se acordă posibilitatea de a adopta o listă de seturi de date cu valoare ridicată care să fie puse la dispoziție în formate prelucrabile automat și în mod gratuit prin intermediul unor API. Seturile de date vor fi selectate dintre 6 categorii tematice[15]. Prezenta directivă și-a început aplicabilitatea începând cu data de 16 iulie 2019.

 

KIT GDPR Premium

 

 

[1] Aici.

[2] Aici.

[3] Aici.

[4] Aici.

[5] Aici, Directiva stabilește cadrul juridic pentru reutilizarea informațiilor din sectorul public, cum sunt informațiile geografice, funciare, statistice sau juridice deținute de organismele din sectorul public și de întreprinderile publice, precum și a datelor care beneficiază de finanțare publică. Obiectivul directivei este de a impulsiona potențialul socioeconomic al informațiilor din sectorul public, de exemplu, făcându-le mai ușor disponibile pentru întreprinderile nou-înființate și pentru întreprinderile mici și mijlocii, sporind furnizarea de date dinamice* și de seturi de date cu impact economic deosebit de ridicat, precum și promovând concurența și transparența pe piața concurenței. Actul face parte dintr-un pachet de măsuri conceput pentru a consolida economia datelor a UE, inclusiv dezvoltarea inteligenței artificiale. Denumită și „directiva privind datele deschise”, aceasta reformează Directiva 2003/98/CE, abrogând-o începând de la 17 iulie 2021.

[6] Care:  (i) își desfășoară activitatea în domeniile definite în Directiva 2014/25/UE; (ii) își desfășoară activitatea ca operatori de servicii publice în temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007; (iii) își desfășoară activitatea ca transportatori aerieni care îndeplinesc obligații de serviciu public în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008; sau (iv) își desfășoară activitatea ca armatori comunitari care îndeplinesc obligații de serviciu public în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3577/92, aici.

[7] Aici.

[8] Aici.

[9] Art. 4 alin. (1): Organismele din sectorul public, folosind mijloace electronice ori de câte ori este posibil și oportun, prelucrează cererile de reutilizare și pun documentul la dispoziția solicitantului în vederea reutilizării sau, în cazurile în care este necesară o licență, finalizează oferta de licență pentru solicitant într-un termen rezonabil, compatibil cu perioadele de timp prevăzute pentru prelucrarea cererilor de acces la documente. (2) În cazul în care nu s-au prevăzut limite de timp sau alte norme privind punerea la dispoziție a documentelor în timp util, organismele din sectorul public prelucrează cererea și pun documentele la dispoziția solicitantului în vederea reutilizării, sau, în cazurile în care este necesară o licență, finalizează oferta de licență pentru solicitant cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii. Termenul respectiv poate fi prelungit cu încă 20 de zile lucrătoare pentru cererile ample sau complexe. În astfel de cazuri, solicitantul este anunțat cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de trei săptămâni de la data cererii inițiale de faptul că este nevoie de mai mult timp pentru prelucrarea cererii și de motivele pentru care este necesar un termen mai lung. (3) În cazul unei decizii nefavorabile, organismele din sectorul public comunică solicitantului motivele refuzului, pe baza prevederilor relevante ale regimului de acces din statul membru în cauză sau a dispozițiilor de transpunere a prezentei directive, în special al articolului 1 alineatul (2) literele (a)-(h) sau al articolului 3. În cazul în care decizia nefavorabilă a fost luată în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (c), organismul din sectorul public include o trimitere la persoana fizică sau juridică titulară a drepturilor, în cazul în care este cunoscută, sau, alternativ, la deținătorul licenței de la care organismul din sectorul public a obținut materialul în cauză. Nu este necesar ca bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele să includă o astfel de mențiune. (4) Orice decizie privind reutilizarea menționează căile de atac disponibile în cazul în care solicitantul dorește să conteste decizia. Printre căile de atac se numără posibilitatea revizuirii de către un organism de control imparțial, care dispune de cunoștințele de specialitate adecvate, cum ar fi autoritatea națională din domeniul concurenței, autoritatea competentă de reglementare a accesului la documente, autoritatea de supraveghere instituită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679, sau o autoritate judiciară națională, și ale cărui decizii sunt obligatorii pentru organismul din sectorul public în cauză. (5) În sensul prezentului articol, statele membre stabilesc măsuri practice pentru a facilita reutilizarea efectivă a documentelor. Aceste măsuri pot include, în special, modalitățile de a furniza informații adecvate cu privire la drepturile prevăzute în prezenta directivă și de a oferi asistență și orientări relevante, aici.

[10] Art. 6 alin. (2): Totuși, poate fi permisă recuperarea costurilor marginale suportate în legătură cu reproducerea, punerea la dispoziție și difuzarea documentelor, precum și cu anonimizarea datelor cu caracter personal și cu măsurile luate pentru protecția informațiilor comerciale confidențiale. (2) În mod excepțional, alineatul (1) nu se aplică: (a) organismelor din sectorul public obligate să genereze venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor lor legate de îndeplinirea sarcinilor lor publice; (b) bibliotecilor, inclusiv bibliotecilor universitare, muzeelor și arhivelor; (c) întreprinderilor publice, aici.

[11] Art. 8 alin. (1): Reutilizarea documentelor nu este supusă unor condiții, cu excepția cazului în care condițiile respective sunt obiective, proporționale, nediscriminatorii și justificate din motive legate de un obiectiv de interes general. Atunci când reutilizarea este supusă unor condiții, acestea nu limitează în mod inutil posibilitățile de reutilizare și nu sunt utilizate pentru restricționarea concurenței. (2) În statele membre în care se folosesc licențe, statele membre garantează că licențele standard pentru reutilizarea documentelor din sectorul public, care pot fi adaptate pentru a veni în întâmpinarea unor cereri speciale de licențe, sunt disponibile în format digital și pot fi prelucrate electronic. Statele membre încurajează folosirea unor astfel de licențe standard, aici.

[12] Art. 9 alin. (1): Statele membre adoptă măsuri practice care să faciliteze căutarea documentelor disponibile pentru reutilizare, cum ar fi listele de resurse ale principalelor documente, împreună cu metadatele relevante, accesibile, în cazurile în care acest lucru este posibil și oportun, online și în formate prelucrabile automat, și site-uri portal cu legături spre listele de resurse. În cazurile în care acest lucru este posibil, statele membre facilitează căutarea în mai multe limbi a documentelor, în special prin facilitarea agregării metadatelor la nivelul Uniunii. Statele membre încurajează, de asemenea, organismele din sectorul public să ia măsuri practice care să faciliteze păstrarea documentelor disponibile pentru reutilizare. (2) Statele membre, în cooperare cu Comisia, își continuă eforturile de simplificare a accesului la seturile de date, în special prin asigurarea unui punct unic de acces și prin punerea treptată la dispoziție a unor seturi de date adecvate deținute de organismele din sectorul public în privința documentelor care fac obiectul prezentei directive, precum și la datele deținute de instituțiile Uniunii, în formate accesibile, ușor de găsit și reutilizabile prin mijloace electronice, aici.

[13] Măsuri practice pentru reutilizare : Organismele din sectorul public, folosind mijloace electronice ori de câte ori este oportun, trebuie să prelucreze cererile de reutilizare a documentelor, punând la dispoziție documentele într-un termen rezonabil. În același timp, acestea ar trebui să ia măsurile necesare pentru a facilita căutarea și descoperirea online a documentelor pe care le păstrează. De asemenea, țările UE trebuie să faciliteze reutilizarea efectivă a documentelor, în special furnizând informații cu privire la drepturile prevăzute în directivă și oferind asistență și orientări, aici.

[14] Art. 12 alin. (2): Cu toate acestea, în cazul în care un drept exclusiv este necesar pentru a furniza un serviciu de interes public, validitatea motivului pentru care a fost acordat dreptul exclusiv în cauză este reexaminată periodic și, în orice caz, o dată la trei ani. Acordurile de exclusivitate încheiate la 16 iulie 2019 sau după acea dată sunt puse la dispoziția publicului online cu cel puțin două luni înainte de intrarea lor în vigoare. Clauzele definitive ale acestor acorduri sunt transparente și sunt puse la dispoziția publicului online, aici.

[15] Domeniul geospațial; domeniul Observarea Pământului și mediu; domeniul meteorologic;domeniul statistic; domeniul Societăți și structura de proprietate a societăților; domeniul Mobilitate. Comisia poate să adauge categorii noi printr-un act delegat, aici.

 

[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!