Cu siguranță fiecare dintre noi a fost pus, cel puțin o dată, în situația de dori să achiziționeze un produs sau un serviciu online și a trebuie să accepte un document denumit Termeni și Condiții. Pentru a realiza acest lucru, înainte de finalizarea operațiunii, trebuie să bifăm, în mod obligatoriu, că suntem de acord cu termenii și condițiile site-ului respectiv. Cu toate acestea, oare de câte ori ne-am luat timpul necesar pentru citirea efectivă și înțelegerea acelor termeni și condiții, precum și implicațiile acordului nostru? Oare de câte ori am fost prea entuziasmați de achiziționarea ultimelor bilete de avion rămase sau a unui gadget aflat la promoție de Black Friday încât, fără a reflecta, ne-am dat acordul cu privire la niște condiții pe care nici măcar nu le-am citit?
Potrivit articolului 1166 din Noul Cod Civil, acordul de voințe dintre două sau mai multe persoane este suficient, în majoritatea cazurilor, pentru ca un contract să ia naștere în mod valabil. Articolul 1174 NCC prezintă acest tip de contract format prin simplul acord de voințe al părților ca fiind unul consensual. Totuși, având în vedere condițiile în care un asemenea contract ia naștere, este acesta oare un contract valabil încheiat?
În primul rând, trebuie analizate condițiile de validitate ale unui contract, prevăzute de articolul 1179 NCC, și anume: capacitatea persoanei de a contracta, consimțământul părților, un obiect determinat și licit și, respectiv, o cauză licită și morală.
În general, toate persoanele se bucură de capacitatea de a contracta. Totuși, sunt incapabili de a contracta: minorii, interzișii, și toti aceia cărora legea le-a prohibit încheierea anumitor contracte. Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc nu pot încheia contracte; reprezentantul lor legal va încheia contractele în numele acestora. Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani, dobândind capacitate de exercițiu restrânsă, poate încheia singur acte de conservare, acte de administrare care nu îl prejudiciază, precum şi acte de dispoziţie de mică valoare, cu caracter curent şi care se execută la data încheierii lor; alte tipuri de contracte le poate încheia doar cu încuviințarea reprezentantului legal.
În mediul offline, este aparent simplu a se ține seama de aceste prevederi la încheierea unui contract. Totuși, în mediul online, principala dificultate care intervine este modalitatea în care capacitatea de a contracta poate fi verificată, în vederea încheierii unui contract valabil. Dacă în privința verificării vârstei se poate implementa un mecanism, nu foarte fiabil totuși, de tipul unei întrebări privind data nașterii, în ceea ce privește o eventuală punere sub interdicție judecătorească mecanismele de verificare sunt aproape inexistente. Așadar, dacă persoana care achiziționează anumite produse sau servicii de pe un site, consimțind la termenii și condițiile impuse de acesta, este pusă sub interdicție judecătorească, acel contract nu poate fi valabil.
Te-ar putea interesa și:
2.Consimțământul părților
Consimţământul este manifestarea de voință a fiecăreia dintre părţile contractante de a lega un raport juridic cu cealaltă parte, din care să izvorască anumite drepturi și obligații. Aceste drepturi și obligații sunt prevăzute, de regulă, în termenii și condițiile cu care trebuie să fim de acord la încheierea unui asemenea contract. Această voinţă contractuală trebuie să corespundă unui deplin acord între părţile contractante, iar acest lucru nu este posibil decât dacă voinţele sunt libere şi exprimate în deplină cunoştinţă de cauză.[1]
Pe de-o parte, este discutabil faptul că voința este exprimată în mod liber, având în vedere că persoana care dorește să încheie un contract online este ”constrânsă” să accepte termenii și condițiile impuse pentru a putea trece la etapa următoare din procesul încheierii contractului virtual. De asemenea, se apreciază că voinţa nu este liberă atunci când emană de la o persoană care, fie datorită vârstei, fie datorită facultăţilor sale mintale, nu este în măsură să aprecieze întinderea actelor sale.[2]
Pe de altă parte, voința nu este exprimată în cunoștință de cauză dacă persoana consimte la un contract fără a fi pe deplin edificată cu privire la acest angajament, în ceea ce privește drepturile și obligațiile fiecărei părți, condițiile în care acestea se realizează și așa mai departe. Așa cum am arătat deja, a nu fi pe deplin clarificat cu privire la conținutul termenilor și condițiilor echivalează cu un consimțământ care nu este acordat în cunoștință de cauză. Bineînțeles, deținătorii site-ului respectiv vor susține că este datoria fiecărui cumpărător să citească atent termenii și condițiile de utilizare; cu toate acestea, un procent foarte mic dintre clienți chiar procedează astfel. Probabil că furnizorii acestor servicii online ar trebui să ia în considerare redactarea unor termenii și condiții scurte, concise și inteligibile, prezentate într-o manieră interactivă, care să încurajeze citirea și să faciliteze înțelegerea lor.
3.Obiect determinat și licit și o cauză licită și morală
Bineînțeles, probabil majoritatea site-urilor uzuale nu prezintă interes în ceea ce privește o eventuală neconformare la această condiție. Totuși, în ceea ce privește contractele online încheiate pe site-uri din sfera ”Dark web”, obiectul licit, precum și cauza licită și morală ar putea fi puse sub semnul întrebării. Pentru a ilustra acest aspect, pot fi oferite ca exemple comerțul cu arme, droguri sau materiale cu conținut pornografic, pornografie infantilă și altele asemenea. Evident, un asemenea ”contract” este lovit de nulitate absolută, având bineînțeles și implicații penale.
În al doilea rând, trebuie analizat contextul încheierii unui contract printr-un singur ”click”, în sensul că acesta ia forma unui contract de adeziune. Dacă regula în materia încheierii contractelor o reprezintă contractele negociate[3], în care părțile stabilesc de comun acord elementele esențiale ale acestora, contractele de adeziune reprezintă excepția în materie. Contractul de adeziune reprezintă acel contract în care o parte, denumită stipulant, redactează în mod unilateral elementele esențiale ale contractului, iar cealaltă parte, denumită aderent, nu are de ales decât să le accepte ca atare sau să respingă oferta respectivă. Pentru a ne afla în prezența unui contract de adeziune, următoarele elemente trebuie să fie identificate:
- Aderentul să nu aibă efectiv posibilitatea de a negocia contractul. Evident, singura alegere aflată la dispoziția persoanei care dorește să achiziționeze un produs sau un serviciu online este aceea de a accepta oferta furnizorului (sub aspectul prețului, a condițiilor de executare și a tuturor celorlalte elemente prevăzute în termeni și condiții) sau de a nu cumpăra deloc acel produs sau serviciu.
- Clauzele să fie impuse de către stipulant, situație care, în practică, se concretizează prin redactarea (preformularea) de către stipulant a contractului ce se va încheia, fie sub forma unor formulare tipizate, fie sub cea a unor termeni și condiții prestabilite.
Este evident faptul că, în acest context în care stipulantul se află într-o poziție dominantă în raport cu aderentul, o multitudine de clauze abuzive pot fi inserate și foarte ușor ”mascate” în spatele unor termeni și condiții pe care furnizorii sunt conștienți că cei mai mulți dintre consumatori nici măcar nu le citesc.
Autor Maria Alexandra Enescu
