Denunțarea unilaterală a contractului conform Codului Civil

Denunțarea unilaterală a contractului reprezintă posibilitatea unei părți de a-și retrage manifestarea de voință exprimată în vederea încheierii unui contract, având drept rezultat încetarea efectelor acestuia.

Sinonimul denunțării unilaterale- revocare unilaterală.

Posibilitatea denunțării unilaterale în funcție de tipologia contractelor

Posibilitatea denunțării unilaterale a contractelor trebuie analizate după cum contractele sunt uno ictu sau cu executare succesivă, încheiate pe durată determinată sau pe durată nedeterminată.

  • În cazul contractelor cu executare uno ictu:

Dacă dreptul de a denunța contractul este recunoscut uneia dintre părți, acesta poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început [art. 1276 alin.(1) Cod Civil];

 

  • În cazul contractelor cu executare succesivă:

În contractele cu executare succesivă sau continuă, acest drept poate fi exercitat cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, chiar și după începerea executării contractului, însă denunțarea nu produce efecte în privința prestațiilor executate sau care se află în curs de executare [art. 1276 alin.(2) Cod Civil];

 

  • În cazul contractelor încheiate pe durată determinată:

Regula: În lipsă de prevedere contrară, acest tip de contract nu poate fi denunțat până la expirarea duratei pentru care a fost încheiat.

Excepții:

  1. contractul de închiriere a locuințelor poate fi denunțat unilateral de către locatar (art. 1825 C.Civ.):
  • Dacă închirierea este pe durată determinată, locatarul poate denunţa unilateral contractul prin notificare, cu respectarea unui termen de preaviz de cel puţin 60 de zile. Orice clauză contrară este considerată nescrisă.
  • În cazul în care închirierea este pe durată determinată, iar în contract s-a prevăzut că locatorul poate denunţa unilateral contractul în vederea satisfacerii nevoilor locative proprii sau ale familiei sale, acestei denunţări i se aplică termenul de preaviz prevăzut la art. 1824 alin. (2) C.Civ.
  1. contractul de mandat (art. 2031 Cod Civil);
  • Mandantul poate oricând revoca mandatul, expres sau tacit, indiferent de forma în care contractul de mandat a fost încheiat și chiar dacă a fost declarat irevocabil.

În cazul contractelor încheiate pe durată nedeterminată:

  • Contractul încheiat pe durată nedeterminată poate fi denunțat unilateral de oricare dintre părți cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Orice clauză contrară sau stipularea unei prestații în schimbul denunțării contractului se consideră nescrisă (art.1277 C.Civ.).

Art. 1276 alin. (3) Cod Civil prevede următoarea situație: Dacă s-a stipulat o prestație în schimbul denunțării, aceasta produce efecte numai atunci când prestația este executată.

Din interpretarea acestui alineat, rezultă că dezicerea poate fi de două tipuri:

Exemplu: Art. 1545 Cod Civil, intitulat ,,Arvuna penalizatoare”, prevede ,,Dacă în contract este stipulat expres dreptul uneia dintre părți sau dreptul ambelor părți de a se dezice de contract, cel care denunță contractul pierde arvuna dată sau, după caz, trebuie să restituie dublul celei primite.”

Excepție sau nu de la principiul forței obligatorii?

Principiul forței obligatorii (pacta sunt servanda) reprezintă acea regulă de drept potrivit căreia actul juridic civil legal încheiat se impune părților sau părții întocmai ca legea.

Este important să analizăm și principiul irevocabilității actului juridic, deoarece el decurge din principiul forței obligatorii a actului juridic. Principiul evidențiază faptul că actului juridic bilateral sau plurilateral nu i se poate pune capăt prin voința uneia dintre părți, iar actului juridic unilateral nu i se poate pune capăt prin manifestarea de voință, în sens contrar, din partea autorului acesteia.

Aşadar, doctrina s-a împărțit în tabere diferite în ceea ce privește încadrarea denunțării unilaterale ca excepție sau nu de la principiul forței obligatorii.

În cazul în care părțile contractante au convenit posibilitatea denunțării unilaterale a contractului, nu ar fi vorba de o excepție propriu-zisă de la principiul forței obligatorii, întrucât este vorba despre un aspect al principiului libertății actelor juridice, iar denunțarea (revocarea) unilaterală intervine în baza acordului părților ( a se vedea M. Nicolae, Actul juridic civil, în Drept Civil Român. Curs Selectiv pentru licență (2000-2001), Ed. Press Mihaela, București 2000, pag. 63.).

Denunţarea unilaterală a fost privită uneori ca o excepţie de la principiul pacta sunt servanda. Denunţarea unilaterală nu este însă decât o manifestare de voinţă prin care se exercită o posibilitate (facultas agendi) conferită legal sau convenţional autorului său. Iar această manifestare de voinţă, fiind autorizată (legal sau convenţional), nu poate fi înţeleasă ca o sfidare arbitrară a contractului. În plus, în cazul denunţării unilaterale convenţionale nu ar fi potrivit să se vorbească de o excepţie de la principiul pacta sunt servanda, ci chiar de un reflex al libertăţii contractuale (Ionica Ninu, Efectele contractului, Ed.Hamangiu, 2015, pag.13; I. Reghini, Ş. Diaconescu, P. Vasilescu, Introducere în dreptul civil, vol. II, Ed. Sfera Juridică, Cluj-Napoca, 2007, p.356).




Majoritatea doctrinarilor au considerat denunțarea unilaterală ca fiind o excepție de la principiul irevocabilității actului juridic.

Câteva excepții de la principiul irevocabilității actului juridic:

  • Denunțarea unilaterală a contractului de către consumator în cazul contractelor încheiate în afara spațiilor comerciale ori în cazul contractelor încheiate la distanță, în termen de 14 zile;
  • Denunțarea unilaterală a contractului de voluntariat, fie de către voluntar, fie de către beneficiarul voluntariatului, termenul stabilit pentru prezentarea preavizului fiind de 30 de zile (art. 16 din Legea nr. 195/2001, republicată).
  • Denunțarea unilaterală a contractului încheiat pe durată nedeterminată de oricare dintre părți, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz, orice clauză contrară sau stipularea unei prestații în schimbul denunțării contractului considerându-se nescrisă (art. 1277 C.Civ.) etc.

Surse bibliografice:

  1. Gabriel Boroi, Carla Alexandra Anghelescu, Curs de drept civil. Partea Generală, ediția a II-a revizuită și adăugită, Ed. Hamangiu, 2012;
  2. Carmen Tamara Ungureanu, Drept Civil. Partea Generală. Persoanele, ediția a 3-a, editura Hamangiu, 2016;
  3. Nora Andreea Daghie, Izvoarele obligațiilor civile, Ed. Universul Juridic, București, 2018;
  4. Universul Juridic nr. 2/2016, Admisibilitatea denunțării unilaterale a actelor juridice civile, de Gavrilescu Luiza-Cristina, 02 februarie 2016;

 

Autor Diana Tarus

 

 

Te-ar putea interesa și:

 

 

 





Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată.

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!