În temeiul Regulamentului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, este INTERZISĂ prelucrarea de date cu caracter personal privitoare la:
* incapacitate juridică de a-și da consimțământul.
Acestor situații, enunțate limitativ, li se adaugă și cele prevăzute în cadrul art. 9, alin. (2), lit. a)-j) de către Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE.
Prelucrarea de categorii speciale de date cu caracter personal: datele genetice în viziunea CEDO
În cauza Peruzzo și Martens împotriva Germaniei situația de fapt îi avea în vedere pe ce doi reclamanți, condamnați pentru infracțiuni penale catalogate în legislația germană ca fiind infracțiuni grave. La nivel intern, instanțele au decis prelevarea și stocarea de material celular în scopul facilitării anchetelor penale ce ar fi avut în vedere posibilele fapte penale pe care cei în cauză le-ar fi putut comite. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stabilit inadmisibilitatea cererii și a constatat faptul că la nivel intern dispozițiile în materie de prelevare și păstrare a materialului ADN de la persoanele condamnate pentru infracțiuni grave constituie ,,un proces de păstrare a echilibrului între interese publice și interese private concurente” și sunt legate de marja de apreciere a statului pârât (a se vedea în acest sens www.echr.coe.int).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a respins cererea, stabilind că în materie de prelucrare a datelor genetice se aplică următoarele precepte :
- existența unor infracțiuni grave comise de către o persoană poate permite autorităților prelevarea de date genetice ale persoanei în cauză;
- în atare manieră se asigură un echilibru just între interesele concurente (interes public- interes privat);
- se are în vedere posibilitatea ulterioară de comitere a unor infracțiuni, pentru care prelucrarea datelor genetice facilitează identificarea autorului/autorilor (sistem al prevenției).
Prin date genetice, conform GDPR vom înțelege acele date care se referă la caracteristicile genetice moștenite sau dobândite ale unei persoane fizice, sau care rezultă dintr-o analiză a unei mostre de material biologic al persoanei fizice în cauză (în special a unei analize cromozomiale, a unei analize a acidului dezoxiribonucleic (ADN) sau a acidului ribonucleic (ARN) sau a unei analize a oricărui alt element ce permite obținerea unor informații echivalente (a se vedea în acest sens pct. (34) din Regulament). Acestea sunt incluse în categoriile speciale de date cu caracter personal și sunt strâns legate de persoană.
Concluzii
Raportând toate elementele enunțate anterior la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO), vom constata că instanța în cauză pune mai presus de interesul persoanei chiar interesul realizării justiției. Astfel, atunci când sunt comise infracțiuni grave la nivelul unui stat, este ,,îndreptățită” chiar prelevarea de date genetice în scopul facilitării identificării persoanei sau persoanelor subiect sau subiecți activi ai infracțiunilor. Acest lucru se realizează pentru potențialele situații în care persoanele ar comite noi infracțiuni, iar în acest scop organele de cercetare ale poliției judiciare ar putea cu ușurință să identifice autorul sau autorii.
Te-ar putea interesa și: