Concurența neloială este interzisă de legislația europeană și națională. Pentru a obține sau a consolida o poziție concurențială pe piață, agenții economici utilizează practici concurențiale și diverse strategii pentru a avea succes. Cu toate acestea, există anumite practici concurențiale incorecte pentru care agenții economici pot fi sancționați dacă le încalcă. Concurența este un factor important pentru inovare, pentru asigurarea unor servicii și produse mai calitative la prețuri mai mici și pentru a proteja interesele consumatorilor. În acest articol, vom trece în revistă câteva practici de concurență neloială care trebuie evitate.
Legislația incidentă
LEGEA nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurentei neloiale
LEGEA CONCURENTEI Nr. 21 din 10 aprilie 1996
Art. 101 și art. 102 TFUE
Practici anticoncurențiale
📝 Concurența neloială. Înțelegeri ilegale între întreprinderi
Sunt interzise înțelegerile anticoncurenţiale între întreprinderi, care, indiferent de forma lor, pot denatura interacţiunea normală a forţelor concurenţiale. Astfel de înțelegeri pot lua mai multe forme și nu necesită o acceptare oficială din partea întreprinderilor implicate, printr-un acord. Chiar și acordurile neoficiale între reprezentanţii unor întreprinderi pot fi considerate ilegale.
Exemplele cele mai izbitoare de practici anticoncurenţiale între întreprinderi le includ pe cele ce au ca scop fixarea preţurilor, împărţirea pieţelor sau a clienţilor, limitarea producţiei, fie prin manipularea procedurilor ofertare, fie în alt mod. Astfel de practici sunt deseori ţinute secrete și sunt cunoscute, în general, sub numele de „carteluri”. Acestea sunt calificate drept „restricţii concurenţiale grave” în jargonul juridic, întrucât, prin natura lor, sunt foarte susceptibile să determine restrângerea concurenţei.
Schimburile private de informaţii individualizate între întreprinderi concurente referitoare la cantităţile sau la preţurile pe care intenţionează să le practice în viitor pot constitui, de asemenea, grave încălcări ale normelor. Într-un sens mai larg, toate schimburile de informaţii strategice confidenţiale între concurenţi pot da naștere unor probleme de concurenţă.
Acestea se referă la toate tipurile de informaţii care reduc incertitudinea strategică pe piaţă, de exemplu cu privire la costurile de producţie, listele de clienţi, cifra de afaceri, vânzările, capacităţile, calitatea, planurile de marketing etc.
În plus, chiar și dezvăluirea unilaterală de informaţii strategice de către o companie către concurenţii săi, prin poștă, e-mail, apeluri telefonice sau reuniuni poate fi considerată problematică.
Te-ar putea interesa și:
Acordurile între întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare, de obicei acorduri de distribuţie între furnizori și revânzători, care vizează fixarea preţurilor sau divizarea artificială a pieţei interne sunt, de asemenea, ilegale.
👦De exemplu, un furnizor nu își poate obliga distribuitorii să refuze să vândă bunuri către clienţii care își au reședinţa în afara unui anumit teritoriu. În plus, acesta nu poate impune distribuitorilor săi un preţ de revânzare pentru un anumit produs.
Pe scurt, următoarele „practici de evitat” trebuie să fie avute mereu în vedere de către directorii și angajaţii întreprinderilor în relaţiile acestora cu concurenţii:
👓 NU stabiliţi preţuri de cumpărare sau de vânzare sau alte condiţii de comercializare;
👓 NU limitaţi producţia, pieţele, dezvoltarea tehnică sau investiţiile;
👓 NU împărţiţi pieţele sau sursele de aprovizionare;
👓 NU realizaţi schimburi de informaţii individualizate referitoare la cantităţile sau la preţurile pe care intenţionaţi să le aplicaţi în viitor sau alte informaţii strategice.
Este important să se ţină seama de faptul că acordurile dintre concurenţi și întreprinderi aflate la diferite niveluri ale lanţului de aprovizionare pot avea, de asemenea, efecte anticoncurenţiale, chiar dacă acestea nu conţin niciuna dintre restricţiile grave menţionate mai sus.
👦 De exemplu, acordul ar putea avea un impact negativ asupra unuia dintre parametrii concurenţei, și anume asupra preţului, a producţiei, a inovaţiei, a calităţii sau a varietăţii gamei de bunuri și servicii.
📈 Concurența neloială. Abuzul de poziție dominantă
În cazul întreprinderilor care își desfășoară o mare parte a activităţii pe o anumită piaţă, este probabil ca acestea să deţină o poziţie dominantă pe piaţa respectivă. Astfel de întreprinderi au o responsabilitate specială de a nu se angaja în comportamente care sunt considerate abuzive. Ele nu trebuie să acţioneze într-un mod de natură să îi împiedice pe operatorii concurenţi să concureze eficient sau să îi scoată de pe piaţă.
Exemple de comportament abuziv din partea întreprinderilor dominante sunt: practicarea unor preţuri nejustificat de ridicate, care îi pot exploata pe clienţi; practicarea unor preţuri nerealist de mici, care îi pot scoate pe concurenţi de pe piaţă; discriminarea nejustificată a clienţilor; și impunerea unor condiţii nejustificate de tranzacţionare asupra partenerilor comerciali.
De asemenea, există și alte practici anticoncurențiale precum deningrarea unui competitor, deturnarea clientelei, precum și orice alte practici comerciale care contravin uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe şi care produc sau pot produce pagube oricăror participanţi la piaţă.
🔍Care este situația întreprinderilor mici și mijlocii?
Toate întreprinderile sunt supuse normelor în materie de concurenţă, indiferent de dimensiunea lor. A fi o companie mică nu este o scuză pentru a nu respecta normele UE sau pe cele naţionale aplicabile în materie de concurenţă.
🔍Ce risc dacă adopt practici de concurența neloială?
💰 Răspundere civilă
Orice persoană, în măsura în care are un interes, se poate adresa direct instanţelor de judecată competente pentru încetarea şi interzicerea practicilor de concurenţă neloială, dar și pentru recuperarea prejudiciilor patrimoniale şi morale suferite ca urmare a unei practicilor anticoncurențiale. Cu alte cuvinte, poți fi obligat să plătește daune materiale și/sau morale.
📰 Prejudicii de imagine
În măsura în care s-a stabilit că ai săvârșit o fapta de concurență neloială, instanța te poate obliga să publici hotărârea judecătorească, pe cheltuiala ta, într-un ziar de largă circulație.
💴 Răspundere contravențională
Majoritatea faptelor anticoncurențiale sunt contravenții și pot fi sacționate cu amendă. De exemplu, deturnarea clientei sau deningrarea unui competitor se sancționează cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei (persoane juridice) și cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei (persoană fizică). Amenzile sunt aplicate de către Consiliul Concurenței, din oficiu sau la sesizarea unor persoane interesate. Consiliul Cconcurenței poate dispune și încetarea practicilor de concurenţă neloială, pe durata soluţionării sesizării, precum și interzicerea practicilor de concurenţă neloială.
👮 Răspundere penală
Unele fapte de concurența neloială (de exemplu, obținerea secretelor comerciale prin spionaj, folosirea unei firme, embleme sau a unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant) sunt infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
