Își poate pierde angajatul dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat? Când se poate considera că angajatul a renunțat în mod deliberat și în deplină cunoștință de cauză să își ia concediul anual plătit?
Într-o cauză aflată pe rolul Tribunalului Ialomița[1], reclamantul a cerut compensarea în bani a zilelor de concediu neefectuate în perioada 2015-2016. Tribunalul Ialomița a obligat societatea pârâtă să plătească reclamantului zilele de concediu neefectuate. Curtea de Apel București a confirmat soluția Tribunalului. Deși nu este nou faptul că art. 146 din Codul Muncii prevede dreptul la compensare în bani a zilelor de concediu neefectuate, ceea ce este interesant la cauza amintită anterior, este interpretarea oferită de instanță dreptului la indemnizație în bani a concediului neefectuat.
Angajatorul încearcă să se apere spunând faptul că dreptul la compensare în bani este excepția, iar efectuarea concediului în natură este regula. El afirmă că angajatul trebuia să aibă motive justificate privind neefectuarea concediului, iar în lipsa acestor motive temeinice care să justifice neefectuarea concediului de odihnă „în anul calendaristic în care s-a născut dreptul, zilele de concediu de odihnă neefectuate nu se reportează automat, ci se pierd, indiferent de motivele pentru care nu s-a efectuat concediul, dacă acesta nu justifică conform legii reportarea”. Cu alte cuvinte, ce încearcă să spună angajatorul este că angajatul își pierde dreptul la plata în bani a concediului dacă nu dovedește că a avut motive temeinice pentru a nu efectua concediul.
Această apărare în mod vehement este respinsă de Curtea de Apel București. Această instanță a stabilit că un angajat nu își pierde atât de ușor dreptul la compensarea în bani a concediului de odihnă.
KIT GDPR Premium
În primul rând, Curtea arată că de la regula efectuării în natură a concediului de odihnă, Codul muncii prevede o singură excepție prin art. 146 alin. 3 care prevede: “Compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat este permisă numai în cazul încetării contractului individual de muncă este permisă”. „Or, Curtea apreciază că interpretarea sistematică și gramaticală a dispozițiilor art. 146 alin. 2 și alin. 3 din Codul muncii conduc la concluzia că singura condiție impusă pentru compensarea în bani a concediului de neefectuat este încetarea contractului individual de muncă, neavând nicio relevanță dacă motivul pentru care concediul neefectuat este sau nu imputabil salariatului”.
În al doilea rând, Curtea aduce în discuție jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia ”un lucrător nu își poate pierde în mod automat dreptul dobândit la concediu anual plătit pentru că nu a solicitat concediu, în schimb, dacă angajatorul dovedește că lucrătorul s-a abținut în mod deliberat și în deplină cunoștință de cauză să își ia concediul anual plătit după ce i s-a oferit posibilitatea să își exercite în mod efectiv dreptul la acest concediu, dreptul Uniunii nu se opune pierderii acestui drept și nici, în cazul încetării raportului de muncă, lipsei corelative a unei indemnizații financiare”[2].
Curtea de Apel București arată că „aceste drepturi [compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat] nu se pot stinge decât dacă lucrătorului i s-a oferit efectiv posibilitatea de către angajator, în special printr-o informare corespunzătoare din partea acestuia din urmă, de a efectua zilele de concediu în cauză în timp util, aspect care trebuie dovedit de angajator. Astfel, lucrătorul trebuie să fie considerat ca fiind partea vulnerabilă în cadrul raportului de muncă. Așadar, el ar putea fi descurajat să se prevaleze în mod explicit de drepturile pe care le are față de angajator, în condițiile în care în special revendicarea acestora îl poate expune la măsuri adoptate de acesta din urmă de natură să afecteze raportul de muncă în detrimentul lucrătorului respectiv”.
Hotărârea integrală poate fi consultată aici.
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]
