Clauza penală reprezintă, în esență, o fixare anticipată a prejudiciului de către părți printr-un contract. În virtutea libertății contractuale, oamenii sunt liberi să insereze în contracte orice clauze doresc atât timp cât respectă legea și bunele-moravuri. Pentru a evita riscul neexecutării unor obligații asumate prin contract, există situații în care părțile contractante evaluează anticipat cuantumul despăgubirilor (daunelor-interese) ce se cuvin unei părți. De exemplu, părțile ar putea stipula o penalitate de 100.000 EURO într-un contract de confidențialitate , clauză penală ce evaluează anticipat prejudiciul pe care îl va suferi o parte dacă cealaltă parte nu își respectă obligația de confidențialitate. Dacă partea nu își va respecta obligația de confidențialitate asumată prin contract, cealaltă parte o poate obliga la plata celor 100.000 EURO. Cuantumul unei cauze penale poate fi redus de către instanță doar în condiții excepționale (art. 1541 Cod Civil), de exemplu atunci când penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul pe care părțile l-au putut prevedea la încheierea contractului.
Evaluarea anticipată a prejudiciului printr-o clauza penală nu trebuie să privească neapărat o prestație monetară (i.e., plata unei sume de bani), ci clauza penală poate să privească o obligație de a face (e.g., executarea unui anumit serviciu cu titlu echivalent) sau o obligație de a da (e.g., o obligație de a da un alt bun decât cel datorat)[1]. Mai mult, astfel cum se arată în doctrină, clauză penală este și acea stipulație contractuală care prevede dreptul creditorului de a reține, în caz de neexecutare, sumele plătite de cealaltă parte în baza contractului (art. 1538 Cod Civil)[2].
Clauza penală definiție
Clauza penală a fost definită în doctrină ca „acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său”[3]. Fiind o convenție, clauza penală este supusă tuturor cerințelor de validitatea ale contractelor[4].
Care sunt avantajele și dezavantajele utilizării unei clauze penale?
Dintre avantajele utilizării clauzei penale, putem enumera (i) se ușurează sarcina probatorie, creditorul neatribuind să dovedească întinderea prejudiciului; (ii) clauza penală este un mijloc de presiune asupra executării obligației deoarece debitorul va face tot posibilul să evite plata clauzei penale[5]. Astfel cum s-a afirmat în doctrină, „avantajul clauzei penale constă în faptul că părțile anticipează daunele provocate de debitor, și creditorul nu trebuie să probeze separat cuantumul prejudiciului suferit”[6].
Principalul dezavantaj al utilizării clauzei penale este acela că se poate ajunge la situații inechitabile, debitorul putând fi nevoit, în funcție de circumstanțe, să accepte stipularea unei sume foarte ridicate în contract[7]. În doctrină, aceste dezavantaje au fost explicate astfel:
„Astfel, pot exista situații în care debitorul fiind constrâns economic , poate fi pus în situația să accepte o clauză penală excesiv de oneroasă, ce ar crea o inechitate, și mai grav, ar avea efecte lezionare față de debitor. Poate fi și situația inversă când una din părți, puternică din punct de vedere economic , să impună cocontractantului său o clauză penală în favoarea sa într-un cuantum foarte scăzut, și care ar putea fi temei pentru beneficiarul acesteia de a nu își executa obligația principală asumată”.[8].
Cum funcționează mecanismul clauzei penale?
Astfel cum am menționat anterior, părțile stabilesc, prin contract, o clauză penală (o sumă de bani sau alte prestații) care va deveni aplicabilă dacă nu se respectă obligațiile contractuale. Clauza penală devine exigibilă dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale.
De exemplu, un acrobat s-a răzgândit și nu mai poate respecta contractul încheiat cu o firmă de organizări evenimente, așadar va plăti firmei suma stipula în contract drept clauză penală. Creditorul poate cere plata clauzei penale în baza contractului (fără să apeleze la instanța de judecată) și fără să dovedească existența unui prejudiciu (art. 1538 Cod Civil). Debitorul are un drept de opțiune: el poate cere fie executarea silită în natură a obligației, fie executarea clauzei penale. Debitorul, în schimb, nu are acest drept de opțiune deoarece, astfel cum prevede art. 1538 Cod Civil, el nu se poate libera oferind despăgubirea cuvenită. În mod logic, creditorul nu poate cere și executarea clauzei penale și executarea în natură a obligației deoarece ar fi inechitabil pentru debitor.
Reducerea clauzei penale de către instanță poate fi realizată doar în două situații (art. 1541 Cod Civil), respectiv (i) obligația principală a fost executată în parte, iar executarea a profitat creditorului; (ii) penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul pe care părțile l-au putut prevedea la încheierea contractului.
Poate însă fi mărit cuantumul clauzei penale? În doctrină s-a spus că, în general creditorul nu poate pretinde o despăgubire mai mare decât cea stabilită prin clauza penală, însă, „face excepție situația în care debitorul răspunde pentru prejudiciile imprevizibile, respectiv dacă neexecutarea este intenționată sau se datorează culpei grave”[9].
Intervenția instanței asupra clauzei penale trebuie să fie minimă și excepțională deoarece clauza penală este un contract, are forță obligatorie între părți[10] și se bucură de opozabilitate față de terți. În doctrină s-a pus întrebarea dacă instanța ar putea să reducă din oficiu clauza penală[11]. În mod just, autorul consideră că „judecătorul nu poate reduce clauza penală din oficiu, ci trebuie să existe o solicitare în acest sens, care însă poate fi formulată ori pe cale principală, cât și pe cale de excepție, în apărare”[12]. Astfel, reducerea clauzei penale ar putea fi cerută nu doar prin cererea de chemare în judecată, ci și prin întâmpinare sau cerere reconvențională. Apreciem că imposibilitatea reducerii din oficiu a clauzei penale de către instanță este o soluție corectă deoarece reducerea din oficiu a clauzei penale ar reprezenta o intervenție nejustificată a judecătorului în libertatea contractuală a părților.
Potrivit art. 1540 Cod Civil, nulitatea obligației principale atrage și nulitatea clauzei penale, însă nulitatea clauzei penale nu va atrage și nulitatea obligației. Clauza penală nu mai are efect și penalitatea nu mai poate fi cerută dacă executarea obligației a devenit imposibilă dintr-o cauză care nu este imputabilă debitorului (e.g., forță majoră, caz fortuit, fapta creditorului).
Clauza penală vs. clauza de dezicere
Clauza penală nu trebuie confundată cu clauza de dezicere. Deși ambele sunt exprimate în bani, ele funcționează diferit. Clauza de dezicere sau de renunțare este o clauza care, în schimbul unei sume de bani (dezicere), prevede posibilitatea părții (drept potestativ) de a-și retrage consimțământul din contract, având drept consecință desființarea contractului. În schimb, clauza penală este clauza prin care părțile evaluează în mod anticipat cuantumul prejudiciului în caz de neexecutare culpabilă a contractului.
Referințe:
[1] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, Drept Civil. Obligațiile, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, Ed. Universul Juridic, București, 2020, p. 265.
[2] Ibidem.
[3] C. Stătescu, C. Bîrsan, Drept Civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția a IX-a, revizuită și adăugită, Editura Hamangiu, 2008, p. 344.
[4] E. Veress, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Ediția 5, Ed. C. H. Beck, București, 2020, p. 232.
[5] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 265.
[6] E. Veress, op. cit., p. 234.
[7] L. Pop, I.-F. Popa, S. I. Vidu, op. cit., p. 265.
[8] I.Adam,
Tratat de drept civil. Obligațiile. Volumul I. Contractul, Ed. C.H. Beck, București, 2017, p. 1056-1057.
[9] E. Veress, op. cit., p. 235.
[10] C. Stătescu, C. Bîrsan, op. cit., p. 346.
[11] E. Veress, op. cit., p. 237.
[12] Ibidem.
