Curtea de Justiție a Uniunii Europene
COMUNICAT DE PRESĂ nr. 11/21
Luxemburg, 2 februarie 2021
Hotărârea în cauza C-481/19
DB/Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob)
O persoană fizică, supusă unei investigații administrative pentru utilizarea abuzivă a
informațiilor confidențiale, are dreptul de a păstra tăcerea atunci când din
răspunsurile sale ar putea reieși răspunderea sa pentru o faptă ilicită pasibilă de
sancțiuni administrative care prezintă un caracter penal sau răspunderea sa penală
Cu toate acestea, dreptul de a păstra tăcerea nu poate justifica orice necooperare cu autoritățile
competente, cum ar fi refuzul de a se prezenta la o audiere sau recurgerea la manevre dilatorii
La 2 mai 2012, Commissione Nazionale per le Società e la Borsa (Consob) (Comisia Națională pentru Societăți și Bursă, Italia) a aplicat DB sancțiuni în cuantum total de 300 000 de euro, pentru o contravenție de utilizare abuzivă a informațiilor confidențiale.
Aceasta i-a aplicat de asemenea o sancțiune de 50 000 de euro pentru necooperare. Astfel, după ce a solicitat în mai multe rânduri amânarea datei audierii la care fusese convocat în calitatea sa de persoană informată cu privire la fapte, DB refuzase să răspundă la întrebările care i-au fost adresate atunci când s-a prezentat la această audiere.
În urma respingerii opoziției sale împotriva acestor sancțiuni, DB a formulat recurs la Corte suprema di cassazione (Curtea de Casație, Italia). La 16 februarie 2018, această instanță a ridicat la Corte costituzionale (Curtea Constituțională, Italia) o problemă incidentă de constituționalitate cu privire la dispoziția de drept italian în temeiul căreia a fost aplicată sancțiunea pentru necooperare. Această dispoziție sancționează neîndeplinirea în termen a solicitărilor formulate de Consob sau întârzierea exercitării funcțiilor de supraveghere ale acestui organism, inlusiv în ceea ce privește persoana căreia Consob îi reproșează utilizarea abuzivă a informațiilor confidențiale.
Corte costituzionale a subliniat că, în dreptul italian, utilizările abuzive ale informațiilor privilegiate constituie atât o contravenție, cât și o infracțiune. Aceasta a arătat în continuare că dispoziția în cauză a fost adoptată în executarea unei obligații specifice impuse de Directiva 2003/62 și că aceasta constituie în prezent punerea în aplicare a unei dispoziții din Regulamentul nr. 596/20143. Ea a solicitat atunci Curții să se pronunțe cu privire la compatibilitatea acestor acte cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”) și, mai precis, cu dreptul de a păstra tăcerea.
Curtea, reunită în Marea Cameră, recunoaște existența, în favoarea unei persoane fizice, a unui drept de a păstra tăcerea, protejat de cartă, și statuează că Directiva 2003/6 și Regulamentul nr. 596/2014 permit statelor membre să respecte acest drept în cadrul unei investigații desfășurate împotriva unei astfel de persoane și care poate conduce la stabilirea răspunderii sale pentru o faptă ilicită pasibilă de sancțiuni administrative care prezintă un caracter penal sau a răspunderii sale penale.

KIT GDPR Premium
Aprecierea Curții
În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea subliniază că dreptul de a păstra tăcerea, care stă la baza noțiunii de „proces echitabil”, se opune, printre altele, ca o persoană fizică „acuzată” să fie sancționată pentru refuzul său de a furniza autorității competente, în temeiul Directivei 2003/6 sau al Regulamentului nr. 596/2014, răspunsuri din care ar putea reieși răspunderea sa pentru o faptă ilicită pasibilă de sancțiuni administrative cu caracter penal sau răspunderea sa penală. Curtea precizează, în această privință, că jurisprudența referitoare la obligația întreprinderilor de a furniza, în cadrul procedurilor susceptibile să conducă la aplicarea de sancțiuni pentru comportamente anticoncurențiale, informații care ar putea fi utilizate ulterior în vederea stabilirii răspunderii lor pentru astfel de comportamente, nu se poate aplica prin analogie pentru a stabili întinderea dreptului de a păstra tăcerea al unei persoane fizice acuzate de utilizare abuzivă a informațiilor confidențiale. Curtea adaugă că dreptul de a păstra tăcerea nu poate justifica totuși orice necooperare a persoanei în cauză cu autoritățile competente, precum un refuz de a se prezenta la o audiere prevăzută de acestea sau manevre dilatorii prin care se urmărește amânarea desfășurării acesteia.
În sfârșit, Curtea observă că atât Directiva 2003/6, cât și Regulamentul nr. 596/2014 se pretează unei interpretări conforme cu dreptul de a păstra tăcerea, în sensul că acestea nu impun ca o persoană fizică să fie sancționată pentru refuzul său de a furniza autorității competente răspunsuri din care ar putea reieși răspunderea sa pentru o faptă ilicită pasibilă de sancțiuni administrative care prezintă un caracter penal sau răspunderea sa penală. În aceste condiții, lipsa unei excluderi explicite a aplicării unei sancțiuni pentru un astfel de refuz nu poate afecta validitatea acestor acte. Revine statelor membre sarcina de a asigura că o persoană fizică nu poate fi sancționată pentru refuzul său de a furniza astfel de răspunsuri autorității competente.
Te-ar putea interesa și:
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]