Chemarea în judecată a altor persoane. Codul de procedură civilă

Chemarea în judecată a altor persoane a fost definită în doctrină ca „mijlocul procesual prin care una dintre părțile inițiale solicită introducerea în proces a unei terțe persoane care ar putea să pretindă, pe calea unei cereri separate, aceleași drepturi ca și reclamantul”[1]. Chemarea în judecată a altei persoane se regăsește la art. 68 Cod procedură civilă.

Înainte de a explica, pe larg, cum funcționează instituția chemării în judecată a altei persoane, este util să ne întrebăm: de ce ar dori o parte să introducă în proces o terță persoană? Care este interesul de a chema în judecată o altă persoană? În doctrină a fost explicat astfel:

 

 



 

 

 

„De cele mai multe ori, interesul de a formula o cerere de chemare în judecată a altei persoane care poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul aparține pârâtului. De exemplu: în cazul raporturilor juridice obligaționale cu pluralitate de creditori, dacă debitorul, care este acționat în judecată numai de către unul dintre creditori, are motive să refuze plata, invocând anularea sau rezoluțiunea contractului, stingerea creanței etc., atunci el va solicita introducerea în proces și a celorlalți creditori, pentru a obține o singură hotărâre, opozabilă tuturor creditorilor respectivi […] Deși nu este vorba de același drept ca și reclamantul, întrucât coproprietarii au câte o cotă-parte diferită din același drept, totuși, în situația în care posesorul unui imobil se vede chemat în judecată de către o persoană care invocă titlul de moștenitor, el poate să-i introducă în proces și pe ceilalți moștenitori, spre a obține o hotărâre opozabilă tuturor acestora. De asemenea, dacă reclamantul revendică un bun de la pârât, acesta din urmă poate să introducă în proces pe terțul care, de asemenea, pretinde că este proprietarul acelui bun. În aceste cazuri, soluția se întemeiază pe dispozițiile exprese ale art. 643 alin. (3) C.civ, potrivit cărora, când acțiunea nu este introdusă de toți coproprietarii, pârâtul poate cere instanței de judecată introducerea în cauză a celorlalți coproprietari în calitate de reclamanți, în termenul și în condițiile prevăzute în Codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane”[2]. Chemarea în judecată a altor persoane permite astfel ca litigiul să se soluționeze în raport cu toate persoanele care ar putea formula pretenții în raport cu acțiunea principală[3]. Astfel, o parte poate recurge la chemarea în judecată a altor persoane pentru ca hotărârea pronunțată să producă efecte și față de aceasta, evitându-se relativitatea autorității de lucru judecat[4].

Chemarea în judecată a altor persoane poate fi făcută, de către pârât, în termenul prevăzut de lege pentru depunerea întâmpinării, iar dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cererea poate fi făcută cel mai târziu la primul termen de judecată[5]. În schimb, reclamantul sau intervenientul principal pot formula cererea până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe[6]. Cererea se va comunica persoanei chemate în judecată și celeilalte părți care se află deja în proces care poate fi, astfel cum a afirmat un autor, „reclamantul, intervenientul principal sau pârâtul, în funcție de cine formulează cererea”[7]. Dacă cererea va fi admisă de către instanță, terțul introdus în proces va avea calitatea procesuală de reclamant[8], iar hotărârea care se va pronunța va produce efecte și în privința sa[9].

 

Referințe:

[1] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 116.

[2] Idem, p. 117-118.

[3] I. Leș, D. Chiță (coord.), V. Lozneanu, C. Murzea, A. Stoica, A. Suciu, Tratat de drept procesual civil. Volumul I. Principii și instituții generale. Judecata în fața primei instanțe, Ediția a II-a, Editura Universul Juridic, 2020, București, p. 112.

[4] G. Boroi, M. Stancu, Drept procesual civil, Ed. Hamangiu, București, 2015, p. 116.

[5] V. M. Ciobanu, T.C. Briciu, C.C. Dinu, Drept procesual civil. Drept execuțional civil. Arbitraj. Drept notarial, Editura Național, București, 2013, p. 161.

[6] C. Roșu, Drept procesual civil. Partea generală, Ed. C.H. Beck, București, 2016, p. 69.

[7] Ibidem.

[8] I. Leș, D. Chiță (coord.), V. Lozneanu, C. Murzea, A. Stoica, A. Suciu, op. cit., p. 112.

[9] V. M. Ciobanu, T.C. Briciu, C.C. Dinu, op. cit., p. 161.




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!