În literatura de specialitate, certificatul european de moștenitor reprezintă un document european uniform prin intermediul căruia se dovedesc, într-un stat membru altul decât cel al emiterii certificatului, drepturile moștenitorilor legali, ale legatarilor, executorilor testamentari sau administratorilor patrimoniului succesoral și care servește, concomitent, la exercitarea drepturilor respective. [1]
Dispozițiile ce reglementează certificatul european de moștenitor sunt cuprinse în Regulamentul UE nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor. Capitolul IV, intitulat „Certificatul european de moștenitor”, la art. 62-73.
Doctrina afirmă că acest certificat reprezintă, ca şi cel naţional, un mijloc de dovadă a calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate al moştenitorilor universali şi cu titlu universal asupra cotei care se cuvine fiecăruia, respectiv al legatarului cu titlu particular asupra bunurilor singulare. [2] Regulamentul (UE) nr. 650/2012 permite cetățenilor să își planifice din timp succesiunea, în condiții de deplină securitate juridică, garantându-se faptul că succesiunile transfrontaliere sunt tratate în mod coerent, în temeiul unei singure legislații și de către o singură autoritate. [3]
În doctrină, s-a menționat că este posibil ca elementul de extraneitate care, de fapt, impune eliberarea acestui certificat, să nu fie prezent încă de la data deschiderii procedurii succesorale, ci să apară ulterior, aceasta însemnând că se poate elibera un certificat european de moștenitor într-un dosar succesoral în care s-a emis deja un certificat de moștenitor național. [4]
KIT GDPR Premium
Prezentul regulament creează un certificat european de moștenitor, care este emis spre utilizare într-un alt stat membru și care produce efectele prevăzute de regulament. Scopul certificatului este conturat de faptul că acesta poate fi utilizat de către moștenitori, legatarii cu drepturi directe la succesiune și de către executorii testamentari sau administratori ai patrimoniului succesoral care trebuie să își dovedească într-un alt stat membru statutul sau să își exercite dreptul respectiv de moștenitor sau legatar și/sau atribuțiile de executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral. De asemenea, poate fi utilizat pentru a proba statutul și/sau drepturile fiecărui moștenitor sau, după caz, ale fiecărui legatar menționat în certificat și cotele-părți respective din patrimoniul succesoral; atribuirea unui bun anume sau a anumitor bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral moștenitorului/moștenitorilor sau după caz, legatarului menționat (legatarilor menționați) în certificat; atribuțiile persoanei menționate în certificat ca executor testamentar sau ca administrator al patrimoniului succesoral.
În linii generale, utilizarea certificatului european de moștenitor nu este obligatorie, regulamentul stipulând că el nu înlocuiește documentele interne utilizate în scopuri similare în statele membre.
Regulamentul se va aplica în toate statele membre, exceptând Danemarca (art. 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexă la TUE și TFUE-JO seria C nr. 326 din 26 octombrie 2012, p.299), Regatul Unit și Irlanda (conform art. 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, Securitate și justiție, anexă la TUE și TFUE- JO seria C nr. 325 din 26 octombrie 2012, p. 295). [5]
Costul unui CEM variază în funcţie de statul membru în care este emis. [6]
Te-ar putea interesa și:
Competența de a elibera certificatul european de moștenitor
Certificatul se eliberează în statul membru ale cărui instanțe judecătorești sunt competente în temeiul articolelor 4,7, 10 sau 11.
Conform art. 4 din Regulament, competența generală de a hotărî cu privire la succesiune în ansamblul său aparține instanțelor judecătorești din statul membru în care defunctul își avea reședința obișnuită în momentul decesului.
În ceea ce privește situația ilustrată la art. 7, în cazul în care s-a optat pentru o lege, instanțele judecătorești din statul membru pentru a cărui lege a optat defunctul, sunt competente să hotărască cu privire la succesiune în cazul în care o instanță judecătorească sesizată anterior și-a declinat competența cu privire la aceeași cauză; în cazul în care părțile la proceduri au convenit să confere competență unei instanțe sau instanțelor judecătorești din statul membrul respectiv; sau părțile la proceduri au recunoscut în mod expres competența instanței judecătorești sesizate.
Regulamentul mai prevede că instanțele de judecată pot avea o competența subsidiară, Astfel, potrivit art. 10, în cazul în care reședința obișnuită a defunctului în momentul decesului nu este situată într-un stat membru, instanțele unui stat membru în care sunt situate bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral sunt totuși competente să se pronunțe asupra succesiunii în ansamblul său, în măsura în care: defunctul avea cetățenia acelui stat membru la data decesului; sau dacă această condiție nu este îndeplinită; defunctul își avea anterior reședința obișnuită în statul membru respectiv, cu condiția ca, în momentul sesizării instanței, să nu fi trecut mai mult de cinci ani la schimbarea reședinței obișnuite. Dacă nicio instanță de judecată a vreunui stat membru nu este competentă, instanțele statului membru în care se situează bunuri care fac parte din patrimoniul succesoral sunt totuși competente să se pronunțe asupra respectivelor bunuri.
O situație interesantă este prezentată de art. 11 din Regulament, cu denumirea marginală „Forum necessitatis”. Astfel, dacă nicio instanța de judecată a vreunui stat membru nu este competentă în temeiul altor dispoziții pe care le prevede prezentul regulament, instanțele de judecată ale unui stat membru se pot pronunța, în cazuri excepționale, asupra succesiunii în situația în care procedurile nu pot fi, în mod rezonabil, inițiate sau nu se pot desfășura, în mod rezonabil, sau ar fi imposibile într-un stat terț cu care cauza are o legătură strânsă. Regulamentul mai menționează că este necesar existența unei legături suficiente între cauză și statul membru a instanței judecătorești sesizate.
Astfel, autoritatea emitentă a certificatului european de moștenitor este fie instanța judecătorească, fie o altă autoritate care, în temeiul legislației interne, este competentă în materie de succesiuni.
Mirna, din Croaţia, locuiește în Austria. Ea are un cont bancar în Croaţia și o casă în Malta. Fiul său, Janko, locuiește în Austria, iar fiica sa, Vesna, care a dobândit naţionalitate australiană prin căsătorie, locuiește în Australia. Întrucât ultima reședinţă obișnuită a Mirnei a fost în Austria, instanţele austriece sunt competente să instrumenteze succesiunea. Mirna nu a ales ca legislaţia croată să se aplice succesiunii, astfel încât instanţele austriece vor aplica legislaţia austriacă pentru dezbaterea succesiunii. Copiii Mirnei sunt unicii săi moștenitori. Având în vedere că trebuie să își dovedească statutul de moștenitori în două state membre diferite (Croaţia și Malta), ei decid să solicite un CEM în locul documentului austriac echivalent, pentru a evita necesitatea de a completa un formular în care să explice efectele documentului naţional și pentru a se asigura că nu va fi ridicată nicio opoziţie cu privire la documentul care atestă statutul lor de moștenitori. Întrucât instanţele austriece sunt competente să instrumenteze succesiunea, acestea sunt competente și în ceea ce privește emiterea CEM, în conformitate cu legislaţia austriacă, care este legea aplicabilă succesiunii. Janko și Vesna vor obţine câte o copie certificată a CEM valabilă pe o perioadă iniţială de șase luni, pentru a putea avea acces la banii din contul bancar din Croaţia și a putea înregistra casa mamei lor din Malta pe numele lor în registrul funciar maltez relevant. [7]
Solicitarea certificatul european de moștenitor
Moștenitorii, legatarii cu drepturi directe la succesiune, executorii testamentari sau administratorii patrimoniului succesoral pot solicita certificatul european de moștenitor. Aceștia pot utiliza un formular elaborat în conformitate cu procedura de consultare prevăzută la art. 81 alin. (2).
În ceea ce privește conținutul cererii, potrivit, art. 65 alin. (3) din Regulament, aceasta trebuie să cuprindă o serie de informații privind defunctul, solicitantul, reprezentantul solicitantului (dacă este cazul), soțul/soția sau partenerul defunctului și dacă este cazul, privind fostul soț/foștii soți, fosta soție/fostele soții sau fostul partener/foștii parteneri, informații privind alți posibili beneficiari în temeiul unei dispoziții pentru cauză de moarte sau în temeiul legii; scopul preconizat al certificatului; coordonatele instanței judecătorești sau ale altei autorități competente care s-a ocupat sau care se ocupă cu succesiunea propriu-zisă, după caz; elementele în baza cărora solicitantul revendică, după caz, dreptul său la succesiune în calitate de beneficiar și/sau dreptul de a executa testamentul defunctului și/sau dreptul de a administra patrimoniul defunctului; o indicație care să precizeze dacă defunctul a întocmit o dispoziție pentru cauză de moarte sau dacă, nu se anexează nici originalul, nici o copie, indicații referitoare la locul unde se află originalul; o indicație care să precizeze dacă defunctul a încheiat o convenție matrimonială sau o convenție privind o relație care ar putea produce efecte similare căsătoriei; o indicație care să precizeze dacă vreunul dintre beneficiari a făcut o declarație privind acceptarea succesiunii sau renunțarea la aceasta; o declarație prin care se atestă că, în conformitate cu cunoștințele de care dispune solicitantul, nu există cauze pendinte referitoare la elementele care urmează să fie atestate; orice alte informații pe care solicitantul le consideră utile în scopul emiterii certificatului.
Aceste informații trebuie să fie însoțite de toate documentele pertinente, fie în original, fie sub formă de copii care îndeplinesc condițiile necesare pentru a le stabili autenticitatea.
Examinarea cererii
Procedura de examinare a cererii este prevăzută expres de art. 66 din Regulament. Astfel, atunci când autoritatea emitentă primește cererea, ea va verifica informațiile și declarațiile solicitantului, precum și documentele și celelalte mijloace de probă furnizate de aceștia. Ea va efectua anchetele necesare pentru verificarea respectivă, din oficiu, atunci când acest lucru este prevăzut în propria legislația sau atunci când este autorizat de aceasta sau îl invită pe solicitant să furnizeze orice alte dovezi pe care le consideră necesare. De exemplu, în cazul în care solicitantul nu poate furniza copiile documentelor relevante care îndeplinesc condițiile necesare pentru stabilirea autenticității, autoritatea emitentă poate decide să accepte probe sau alte forme. De asemenea, autoritatea emitentă poate solicita formularea unor declarații sub jurământ sau sub formă de declarație solemnă în loc de jurământ, dacă acest lucru este stipulat de legislația statului respectiv, desfășurându-se sub rezerva condițiilor stabilite de acesta. Autoritatea competentă poate să audieze orice persoană implicată și orice executor sau administrator și poate face anunțuri publice prin care oferă altor posibili beneficiari ocazia să își invoce drepturile.
Autoritatea emitentă poate solicita unei autorități competente a unui stat să pună la dispoziția sa anumite informații. De obicei, aceste informații sunt cuprinse în special, în registrele funciare, în registrul stării civile și în registrele cuprinzând documente și elemente de fapt relevante pentru succesiune sau pentru aspectele patrimoniale ale regimului matrimonial sau ale unui regim patrimonial echivalent aplicat defunctului, în cazul în care respectiva autoritate competentă ar fi autorizată, în temeiul legislației naționale, să furnizeze astfel de informații unei alte autorități naționale.
Eliberarea certificatului european de moștenitor
Autoritatea emitentă eliberează fără întârziere certificatul, în conformitate cu procedura prevăzută în acest capitol, atunci când elementele care trebuie certificate au fost stabilite în conformitate cu legea aplicabilă succesiunii sau în temeiul oricărei legi aplicabile unor elemente specifice, potrivit art. 67 din Regulament. În schimb, dacă se constată că elementele care trebuie certificate fac obiectul unei contestații; certificatul nu ar fi în conformitate cu o hotărâre referitoare la aceleași elemente, autoritatea emitentă nu va elibera certificatul european de moștenitor.
În România, autoritățile competente să elibereze certificatul sunt notarul public sau instanța de judecată. Astfel, potrivit art. I^6 din Legea nr. 206/2016 pentru completarea O.U.G.nr. 119/2006 privind unele măsuri necesare pentru aplicarea unor regulamente comunitare de la data aderării României la U.E., precum și pentru modificarea și completarea Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995: “Certificatul european de moștenitor se eliberează în conformitate cu prevederile capitolului VI din Regulamentul nr. 650/2012, la cererea oricăreia dintre persoanele prevăzute la art. 63 alin. (1) din regulament, de către notarul public care eliberat sau în arhiva căruia se păstrează certificatul de moștenitor. În situația în care arhiva notarului public emitent al certificatului de moștenitor în conformitate cu legea română este păstrată de Camera Notarilor Publici, certificatul european de moștenitor va fi eliberat de notarul public desemnat în acest scop de președintele Colegiului director al Camerei.” [art. 3 alin. 1 din Legea nr. 206/2016]. [8]
În cazul în care calitatea de moștenitor, întinderea masei succesorale și/sau întinderea drepturilor și obligațiilor succesorale ale moștenitorilor au fost stabilite prin hotărâre judecătorească, certificatul european de moștenitor se eliberează de către instanța care a pronunțat acea hotărâre. [9]
Ce conține certificatul european de moștenitor?
Conținutul certificatului european de moștenitor este reglementat de art. 68 din prezentul Regulament. Prin urmare, acesta va cuprinde următoarele informații, în măsura în care acestea sunt necesare în scopul pentru care se eliberează certificatul: denumirea și adresa autorității emitente; numărul de referință al dosarului; elementele pe baza cărora autoritatea emitentă se consideră competentă să elibereze certificatul; data eliberării; informații privind solicitantul; informații privind defunctul; informații privind beneficiarii; informații privind o convenție matrimonială încheiată de defunct sau, după caz, privind o convenție încheiată de defunct privind o relație care, în conformitate cu legea care îi este aplicabilă, produce efecte similare căsătoriei și informații privind aspectele patrimoniale ale regimului matrimonial sau ale unui alt regim patrimonial echivalent; legea aplicabilă succesiunii și elementele pe baza cărora a fost stabilită acea lege; informații care să ateste dacă succesiunea este ab intestat sau se întemeiază pe o dispoziție pentru cauză de moarte, inclusiv informații despre elementele din care decurg drepturile și/sau prerogativele moștenitorilor, legatarilor, executorilor testamentari sau ale administratorilor patrimoniului succesoral; dacă este cazul, informații privind natura acceptării succesiunii sau a renunțării la aceasta de către fiecare beneficiar; cota-parte care îi revine fiecărui moștenitor și, după caz, lista drepturilor și/sau a bunurilor care revin unui anumit moștenitor; lista drepturilor și/sau a bunurilor care revin unui anumit legatar; restricțiile aplicate drepturilor moștenitorului (moștenitorilor) și, după caz, legatarului (legatarilor) în temeiul legii aplicabile succesiunii și/sau în conformitate cu dispoziția pentru cauză de moarte; puterile executorului testamentar și/sau ale administratorului patrimoniului succesoral și limitele acestora în temeiul legii aplicabile succesiunii și/sau în temeiul dispoziției pentru cauză de moarte.
Dacă s-a stabilit că întregul conţinut al certificatului european de moștenitor sau unele dintre elementele sale individuale sunt inexacte, puteţi solicita autorităţii emitente să îl modifice sau să îl retragă. Autoritatea emitentă trebuie să informeze toate persoanele cărora li s-au înmânat copii certificate ale certificatului european de moștenitor cu privire la corectarea, modificarea sau retragerea acestuia. [10]
Efectele certificatului european de moștenitor
Regulamentul constată că nu este necesară nicio procedură specială, pentru ca acest certificat să producă efectele urmărite în fiecare stat membru. De asemenea, acest certificat constituie un titlu valabil pentru înscrierea bunurilor succesorale în registrul corespunzător al unui stat membru.
S-a instituit prezumția conform căreia certificatul european de moștenitor probează cu exactitate elementele stabilite în temeiul legii aplicabile succesiunii sau în temeiul oricărei alte legi aplicabile elementelor specifice. De asemenea, mai este încă o prezumția potrivit căreia persoana menționată în certificat drept moștenitor, legatar, executor testamentar sau administrator al patrimoniului succesoral are statutul menționat în certificat și/sau este titular al drepturilor sau al puterilor stipulate în certificat, fără alte condiții și/sau restricții aferente acelor drepturi sau puteri decât cele stipulate în certificat.
Potrivit art. 69 alin. (3), (4) din Regulament, se consideră că orice persoană care, acționând pe baza informațiilor atestate în certificat, efectuează plăți sau transmite bunuri unei persoane menționate în certificat drept persoană autorizată să accepte plăți sau bunuri a încheiat tranzacții cu o persoană autorizată să accepte plăți sau bunuri, cu excepția cazului în care această persoană știe că cele conținute în certificat nu corespund realității sau nu are cunoștință de acest fapt din cauza unei neglijențe grave. În cazul în care o persoană menționată într-un certificat drept persoană autorizată să dispună de bunurile succesorale dispune de aceste bunuri în favoarea unei alte persoane, dacă acționează pe baza informațiilor atestate în certificat, se consideră că acea persoană devine parte într-o tranzacție cu o persoană autorizată să dispună de bunurile vizate, cu excepția cazului în care această persoană știe că cele conținute în certificat nu corespund realității sau nu are cunoștință de acest fapt din cauza unei neglijențe grave.
Autor: Diana Țăruș
Surse bibliografice:
Regulamentul UE nr. 650/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și acceptarea și executarea actelor autentice în materie de succesiuni și privind crearea unui certificat european de moștenitor.
[1] Daniela NEGRILĂ, Moștenirea în Codul Civil. Studii teoretice și practice, ediția a III-a, Universul Juridic, București, 2018, p. 409.
[2] Bogdan PĂTRAȘCU, Ilioara GENOIU, Câteva reflecții în legătură cu funcțiile certificatului de moștenitor, inclusiv ale celui european, Studii și Cercetări Juridice, București, p. 12.
[3] Carmen-Nicoleta BĂRBIERU, Codrin MACOVEI, Activitatea notarială de la teorie la practică, Universul juridic, București, 2018, p. 542.
[4] Ioana OLARU, Dreptul european al succesiunilor internaționale, Ed. Notarom, București, 2014, p. 153.
[5] Carmen-Nicoleta BĂRBIERU, Codrin MACOVEI, op.cit., p. 542.
[6] Comisia Europeană, Succesiunile transfrontaliere. Ghidul cetățenilor, Contribuția normelor UE la simplificarea succesiunilor internaționale, p. 34.
[7] Idem, p. 36-37.
[8]e-justice, link accesat la 24.11.2020.
[9] Ibidem.
[10] Comisia Europeană, op.cit., p. 37.
[Conținutul prezentului articol nu reprezintă o consultație juridică în temeiul Legii nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, iar site-ul nu își asumă răspunderea pentru conținutul publicat de autori, editori și colaboratori.]
