Ce este cererea reconvențională și care sunt aplicațiile sale?

Cererea reconvențională are importanță în materie procesual civilă și reprezintă o modalitate prin care pârâtul poate să își valorifice pretențiile care derivă din același raport juridic sau strâns legate de cererea reclamatului.

Cererea reconvențională – cadrul legal

Cererea reconvențională este reglementată la nivel intern în cadrul art. 209 din Codul de procedură civilă. În temeiul art. 209 alin. (1) C. pr. civ., atunci când pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, poate să formuleze cerere reconvenţională. Formularea legiuitorului nu instituie pentru pârât o obligație, ci numai posibilitatea de a formula o cerere în situația în care acesta are pretenții care derivă din același raport juridic sau strâns legate de cererea reclamantului. În temeiul art. 209 alin. (2) C. pr. civ., dacă pretențiile formulate prin cererea reconvențională privesc și alte persoane decât reclamantul, aceste persoane pot să fie chemate în judecată în calitate de pârâți[1].

Cererea reconvențională trebuie să respecte condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată[2].

Cererea reconvențională se depune de către pârât odată cu întâmpinarea, sub sancțiunea decăderii. Dacă pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare, cererea reconvențională se va depune de către pârât cel mai târziu la primul termen de judecată.

Privind procedura de comunicare a cererii reconvenționale, aceasta este reglementată în cadrul art. 209 alin. (5) din Codul de procedură civilă. Conform prevederilor legale, cererea reconvențională se va comunica reclamantului (și după caz persoanelor care pot fi chemate în judecată în calitate de pârâți atunci când pretențiile formulate privesc și alte persoane decât reclamantul[3].

 

 




În situația în care reclamantul modifică cererea de chemare în judecată, depunerea cererii reconvenționale se va realiza cel mai târziu până la termenul ce se va încuviinţa pârâtului în acest scop[4].

Legea procesual civilă interzice însă posibilitatea formulării cererii reconvenționale la cererea reconvențională a pârâtului inițial.

Ca regulă, în temeiul art. 210 Cod procedură civilă, cererea reconvențională se judecă odată cu cererea principală. Atunci când numai cererea principală este în stare de judecată, instanța poate să dispună judecarea separată a cererii reconvenționale. Însă disjungerea nu se poate dispune în cazurile anume prevăzute de lege sau atunci când judecarea ambelor cereri se impune pentru soluționarea unitară a procesului[5].

Cererea reconvențională analizată la nivel doctrinar

La nivel doctrinar s-a apreciat faptul că cererea reconvențională se poate formula numai în situația în care pârâtul are pretenții proprii în legătură cu cererea reclamantului. Cu toate acestea, în situația în care se urmărește reducerea unei pretenții a reclamantului, se invocă nulitatea unui act juridic pe care reclamantul își întemeiază pretențiile[6] nu este necesară formularea unei acțiuni reconvenționale, fiind suficientă invocarea acestor aspecte fie pe calea unei apărări de fond (în primele două ipoteze), fie pe cale de excepție[7].

Pe de altă parte s-a considerat faptul că cererea reconvențională nu reprezintă o simplă apărare (așa cum este în cazul întâmpinării[8]), ci este ,,o veritabilă acțiune a pârâtului împotriva reclamantului”[9].

În mod independent de opiniile doctrinare, putem considera faptul că cererea reconvențională[10] reprezintă un mijloc procesual prin intermediul căruia pârâtul poate să își valorifice anumite pretenții față de reclamant[11] (solicitarea obligării reclamantului la restituirea unui bun).

Cererea reconvențională la nivel jurisprudențial

La nivel jurisprudențial vom analiza cererea reconvențională prin raportare la partajul succesoral.

Prin acţiunea înregistrată[12] la 25.02.1998, reclamanta N.A. i-a chemat în judecată pe pârâţii B.D. şi N.I., solicitând să se dispună partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctei V.M., mama lor. Pârâtul N.I., prin cerere reconvenţională şi întâmpinare, a solicitat admiterea în parte a acţiunii principale, anularea certificatului de moştenitor nr. 4.022/ 21.06.1995, eliberat de fostul Notariat de Stat sector 5 Bucureşti, precum şi includerea în masa succesorală partajabilă a două terenuri dobândite în baza Legii 18/1991, de autoarea lor, cuprinse în suplimentul certificatului de moştenitor nr. 1022/1995.

Prin sentinţa civilă nr. 10092 din 22.12.1998, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a respins întâmpinarea-reconvenţională a pârâtului N.I., ca tardiv introdusă.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel pârâtul N.I., apel care, prin decizia civilă nr. 1.454A din 14.05.1999, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – secţia a lll-a civilă, a fost admis, hotărârea a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

A reţinut tribunalul că, în mod greşit, a fost respinsă reconvenţionala ca tardiv introdusă, că excepţia nu a fost pusă în discuţia părţilor, că sancţiunea introducerii cererii reconvenţionale după prima zi de înfăţişare este judecarea ei separat şi nu respingerea ca tardiv formulată[13].

Împotriva deciziei tribunalului, în termen legal a declarat recurs N.A. şi B.D., care au solicitat casarea ei şi păstrarea sentinţei primei instanţe, ca legală şi temeinică, precum şi obligarea pârâtului-intimat la cheltuieli de judecată – (Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 2.270/1999)[14].

Instanța a respins recursul ca nefondat, iar cu privire la cererea reconvențională s-a constatat că nu se va respinge ca tardiv introdusă[15]. Sancțiunea aplicabilă depunerii cererii reconvenționale după prima zi de înfățișare era reprezentată de judecarea separată a cererii, de către aceași instanță[16].

[1] În cazul în care pretenţiile formulate prin cerere reconvenţională privesc şi alte persoane decât reclamantul, acestea vor putea fi chemate în judecată ca pârâţi, legeaz.net

[2] Cererea de chemare în judecată va cuprinde: a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz, codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice şi contul bancar ale reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile. Dacă reclamantul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele şi calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional. Dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a sunt aplicabile în mod corespunzător. Dovada calităţii de reprezentant, în forma prevăzută la art. 151, se va alătura cererii; c) obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când acesta este evaluabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare. Pentru imobile, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 104. Pentru identificarea imobilelor se vor arăta localitatea şi judeţul, strada şi numărul, iar în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, precum şi, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul cadastral sau topografic, după caz. La cererea de chemare în judecată se va anexa extrasul de carte funciară, cu arătarea titularului înscris în cartea funciară, eliberat de biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în raza căruia este situat imobilul, iar în cazul în care imobilul nu este înscris în cartea funciară, se va anexa un certificat emis de acelaşi birou, care atestă acest fapt; d) arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea; e) arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor aplica, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 150. Când reclamantul doreşte să îşi dovedească cererea sau vreunul dintre capetele acesteia prin interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea în persoană a acestuia, dacă pârâtul este o persoană fizică. În cazurile în care legea prevede că pârâtul va răspunde în scris la interogatoriu, acesta va fi ataşat cererii de chemare în judecată. Când se va cere dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor, dispoziţiile art. 148 alin. (1) teza a II-a fiind aplicabile în mod corespunzător; f) semnătura, conform legeaz

[3] În această situație se vor aplica dispozițiile art. 201 C. pr. civ.: Judecătorul, de îndată ce constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată, dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât, punându-i-se în vedere că are obligaţia de a depune întâmpinare, sub sancţiunea prevăzută de lege, care va fi indicată expres, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, în condiţiile art. 165. Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să depună răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de răspunsul la întâmpinare de la dosarul cauzei. În termen de 3 zile de la data depunerii răspunsului la întâmpinare, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. În cazul în care pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (1) sau, după caz, reclamantul nu a comunicat răspuns la întâmpinare în termenul prevăzut la alin. (2), la data expirării termenului corespunzător, judecătorul fixează prin rezoluţie primul termen de judecată, care va fi de cel mult 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor. În procesele urgente, termenele prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi reduse de judecător în funcţie de circumstanţele cauzei, conform  legeaz.net

[4] aici.

[5] aici

[6] Sau se opun pe cale de excepție plăți făcute de pârât în executarea unui contract.

[7] Conturat astfel conform Noul cod de procedură civilă comentat şi adnotat (seria Codurile Hamangiu) – Gabriela Cristina Frenţiu, Denisa-Livia Băldean,â

[8] Întâmpinarea este actul de procedură prin care pârâtul se apără, în fapt şi în drept, faţă de cererea de chemare în judecată, aici.

[9] I. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1977, p. 461-465, citat în lege5.ro.

[10] Cererea reconvenţionala poate fi formulată şi ca o cerere subsidiară, în sensul că pârâtul înţelege să-şi valorifice anumite drepturi numai în cazul când se admite acţiunea reclamantului, legeaz.net

[11] Cererea reconvenţională depăşeşte o simplă apărare opusă de pârât reclamantului, căpătând caracterul unei cereri de chemare în judecată prin care pârâtul tinde să-l oblige pe reclamant să îndeplinească o prestaţie, să plătească despăgubiri, să restituie un bun etc., legeaz.net

[12] legeaz.net/

[13] legeaz.net

[14] Ibidem.

[15] legeaz.net

[16] În cauza de faţă, astfel cum a observat şi tribunalul, nici disjungerea nu era posibilă, de vreme ce obiectul reconvenţionalei tinde la întregirea masei succesorale supusă partajului, legeaz.net.




Pune o întrebare

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

MAI MULTE ARTICOLE




Vrei să primești articolele noastre direct pe mail?

Abonează-te, e gratuit!