Cu toate acestea, ÎCCJ menționează că pentru a avea aceleași efectele juridice, semnătura digitală trebuie să îndeplinească condițiile Legii 455/2001, existenţa semnăturii scanate a semnatarului nefiind suficientă.
„Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.
Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul-reclamant avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.”
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 585/A din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1924/F din data de 11 decembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia I civilă, în cauza având ca obiect asigurări sociale.
Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat la data de 11 iunie 2018 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Prin rezoluţia din data de 14 iunie 2018, completul de filtru CF x, învestit prin repartizare aleatorie cu soluţionarea căii de atac, a stabilit termen la data de 20 septembrie 2018, cu citarea părţilor, în şedinţă publică, în vederea discutării admisibilităţii căii de atac.
De asemenea, recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a semna cererea sau de a expedia un exemplar semnat al cererii de recurs.
La termenul astfel stabilit, constatând lipsa părţilor şi faptul că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispoziţiilor art. 411 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a dispus suspendarea cauzei.
La data de 18 februarie 2019, reclamantul a transmis prin e-mail cerere de repunere pe rol a cauzei. Cererea nu poartă semnătura părţii, recurentul-reclamant precizând că nu poate transmite un exemplar semnat, întrucât nu deţine scanner.
Cu privire la solicitarea de repunere pe rol a cauzei, instanţa reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 415 C. proc. civ., judecata cauzei suspendate se reia: 1. prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor.
În cauză, deşi cererea de reluare a judecăţii formulată în scris şi transmisă prin e-mail nu este semnată de către recurentul-reclamant, având în vedere poziţia procesuală a reprezentantului intimatelor-pârâte, prezent în faţa instanţei la termenul de judecată, în sensul de a se depăşi acest incident procedural şi a se relua judecata, Înalta Curte dispune repunerea cauzei pe rol şi rămâne în pronunţare asupra excepţiei nulităţii căii de atac.
Examinând cererea de recurs în raport de excepţia nulităţii pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară celorlalte excepţii invocate în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege dispune că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) – e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
În cauza de faţă, se constată că deşi recurentul-reclamant A. a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancţiunea nulităţii, partea nu s-a conformat obligaţiei dispuse de instanţă.
Chiar mai mult decât atât, prin notele scrise depuse la dosar recurentul-reclamant a adus la cunoştinţa instanţei faptul că nu poate transmite un exemplar semnat la cererii de recurs întrucât nu deţine scanner.
Cu referire la această precizare a recurentului-reclamant, se reţine că, în situaţia în care o parte înţelege să transmită instanţei cereri în format electronic, existenţa semnăturii scanate a semnatarului nu este suficientă, având în vedere dispoziţiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabileşte regimul juridic al semnăturii electronice şi al înscrisurilor în formă electronică, precum şi condiţiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt ataşate sau logic asociate cu alte date în formă electronică şi care servesc ca metodă de identificare.
În asemenea cazuri precum cel din speţa dedusă judecăţii, în care cererile sunt adresate instanţelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparţine persoanei semnatare, iar autorul documentului nu îşi poate declina răspunderea pentru conţinutul documentului cu semnătură electronică valida).
Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanţei o garanţie a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conţinutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.
Aşadar, pentru a se conforma dispoziţiilor instanţei de judecată, recurentul-reclamant avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă ataşat o semnătură electronică validă, în condiţiile legii speciale anterior menţionate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poştă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.
În lipsa semnăturii părţii, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare şi esenţiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanţei de judecată.
Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condiţiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanţei, constatând lipsa semnăturii părţii, cum recurentul-reclamant nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei de judecată de a semna memoriul de recurs, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 585/A din data de 9 mai 2018 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 martie 2019