UPDATE IMPORTANT 01.02.2022:
Începând cu 1 februarie 2022, ca urmare a adoptării de către toate statele membre ale Consiliului Europei a Procolului nr. 15 la Conventia EDO, termenul in care se poate sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu mai este de 6 luni, ci de 4 luni (care se calculează de la data comunicarii hotărârii judecătorești definitive).
Tot mai multe persoane fizice se adresează Curții Europene a Drepturilor Omului, invocând diferite încălcări ale Convenției europene pentru drepturilor omului și a libertăților fundamentale, însă majoritatea cererilor le sunt respinse ca inadmisibile. O statistică a Curții Europene a Drepturilor Omului, efectuată în anul 2014, arăta că din 78.000 de cereri înregistrate, 92% dintre acestea au fost respinse ca inadmisibile.
Ne punem întrebarea legitimă: De ce atât de multe cereri sunt respinse ca inadmisibile? Răspunsul îl găsim în art. 45 din Convenție, unde sunt reglementate condițiile de admisibilitate ale cererii. Așadar, mulți reclamanți ignoră sau nu cunosc condițiile în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate fi sesizată. Din acest motiv, vă vom prezenta în continuare condițiile de admisibilitate ale unei cereri individuale introduse la CEDO, care se împart în condiții de formă și de fond.
Condițiile de admisibilitate de formă
În primul rând, pentru ca cererea dvs. să fie declarată admisibilă, trebuie cunoscut faptul că există o cerere-tip care trebuie completată și transmisă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În cazul utilizării altui formulat decât cel aprobat, Curtea va respinge cererea ca inadmisibilă, fără a analiza fondul dedus judecății.
Articolul 47 din Regulamentul Curții, reglementează conținutul cererii, cerere care trebuie completată corect, cu respectarea tuturor rubricilor din cerere, pentru a putea fi declarată admisibilă. În formular trebuie să se regăsească, printre altele, datele dvs. personale de identificare, statul împotriva căruia introduceți cererea, rezumatul cauzei dvs., o prezentare succintă a încălcării Convenției. Cererea trebuie să fie semnată olograf de către reclamant, în rubrica specială. De asemenea, la cerere se vor anexa toate documentele relevante, în ordine logică și cronologică.
Alineatul (4) al art. 47 din Regulamentul Curții Europene a Drepturilor Omului prevede că, în situația în care reclamantul nu dorește ca identitatea sa să fie făcută publică trebuie să precizeze această și să prezinte o expunere a motivelor care justifică derogarea de la regula publicității procedurii în fața Curții. Aceasta poate autoriza anonimatul, toate actele publicate cu privire la cerere conținând doar inițialele numelui reclamantului sau o literă a alfabetului, după caz sau poate respinge solicitarea, numele și prenumele dvs. regăsindu-se în baza de date HUDOC.
Condiții de admisibilitate de fond
Curtea Europeană a Drepturilor Omului va analiza cererea dvs. pe fond numai dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 35 din Convenție.
1.Epuizarea prealabilă a tuturor căilor de atac interne
Condiția reglementată este întâlnită în dreptul internaționale general și are ca obiect ocrotirea suveranității statului împotriva unor proceduri internaționale intempestive. Obligația reclamantului este de a parcurge toate gradele de jurisdicție puse la dispoziția sa de dreptul intern (de exemplu, în cazul unei condamnări penale de către instanța de fond, trebuie să exercitați și calea apelului sau chiar și a recursului, în cazul în care încălcarea drepturilor ocrotite de Convenție ar putea fi remediată). În cazul în care instanțele naționale nu au analizat căile de recurs din culpa dvs. (de exemplu, ați sesizat instanța după expirarea termenului de decădere, cererea nu a fost timbrată, etc.), Curtea poate să respingă cererea ca inadmisibilă.
Dovada epuizării căilor de recurs interne este în sarcina reclamantului. Desigur, dacă guvernul invocă excepția inadmisibilității a cererii pe acest motiv, sarcina probei revine acestuia.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a dat o interpretare mai largă noțiunii de „căi de recurs interne”, considerând că obligația căilor de recurs interne se limitează numai la acele recursuri accesibile și adecvate. Regula nu se aplică acelor recursuri iluzorii, adică imposibil de exercitat, inadecvate sau ineficiente.
Pentru a ne adresa Curții de la Strasbourg, trebuie să invocăm în căile de recurs interne motivele invocate și în cererea adresată Curții, „cel puțin în substanță”, așa cum a s-a pronunțat Curtea în cauza Castells c. Spaniei (1992). În cauza Guzzardi c. Italiei (1980), s-a arătat că invocarea în substanță înseamnă menționarea, în căile de acțiune folosite în fața instanțelor naționale, a dispozițiilor convenției pe care reclamantul le consideră încălcate sau cel puțin a dispozițiilor echivalente din dreptul intern.
În concluzie, pentru a subzista obligația epuizării căilor de recurs interne, existența căilor de recurs trebuie să fie suficient de sigură nu numai în teorie, ci și în practică.
2. Introducerea cererii într-un termen de 4 luni de la data deciziei interne definitive
Începând cu 1 februarie 2022, ca urmare a adoptării de către toate statele membre ale Consiliului Europei a Procolului nr. 15 la Conventia EDO, termenul in care se poate sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu mai este de 6 luni, ci de 4 luni (care se calculează de la data comunicarii hotărârii judecătorești definitive).
3. Cererea să nu fie anonimă
Condiția este îndeplinită în cazul în care completează corect și complet formularul-tip de sesizare a Curții Europene a Drepturilor Omului. Rubrica A din formularul-tip obligă reclamantul, în temeiul art. 47 din Regulamentul Curții, să menționeze numele, prenumele și datele de identificare.
Problema cu îndeplinirea acestei condiții se pune în cazul în care calitatea de reclamant o are o organizație sau o organizației nonguvernamentală. În cauza Confederations des Synducats Medicaux Francais c. Franței (1986), Curtea a stabilit că nu este necesară dezvăluirea identității tuturor membrilor ei, decât atunci când acționează expres în numele acestora.
4. Cererea să nu fie esențial aceeași cu o cerere anterior examinată de Curte
Această condiție dă eficacitate principiului autorității lucrului judecat în materia deciziilor și a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, în cazul în care se invocă aceleași fapte care au mai fost soluționate de Curte anterior, cererea va fi inadmisibilă. Totuși, în cazul în care cererea cuprinde fapte noi, aceasta poate fi admisibilă.
În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că încheierea unei înțelegeri amiabile nu presupune imposibilitatea sesizării ulterioare a Curții în aceeași cauză, dacă cererea anterioară nu a făcut obiectul unei decizii (pentru detalii a se vedea cauza Surmeli c. RFG (decembrie 2004)).
5. Cererea să nu fi fost supusă examinării unei alte instanțe internaționale, dacă nu conține fapte noi
În cazul în care cererea a mai fost supusă examinării unei alte instanțe internaționale, cum ar fi Comisia pentru drepturile Omului a Organizației Națiunilor Unite, Curtea de la Strasbourg vă va respinge cererea ca inadmisibilă, în temeiul regulii numită „litispendența internațională”.
6. Cererea să nu fie incompatibilă cu prevederile Convenției, manifest nefondată sau abuzivă
Cererea este considerată incompatibilă cu prevederile convenției atunci când nu este competentă personal (ratione personae), teritorial (ratione loc), material (ratione materiae) și în timp (ratione temporis) să soluționeze cererea.
Cererea abuzivă este cea prin care se urmărește un scop contrar celui prevăzut din Convenție sau care dovedește folosirea ca șicanatorie a dreptului de recurs la Curte. De asemenea, cererea poate fi respinsă ca abuzivă în cazul unor cererii repetate care nu au niciun fundament sau care conțin afirmații insultătoare.
Cererea este respinsă ca vădit nefondată dacă nu indică nicio încălcare a drepturilor garantate de Convenție sau dacă există o jurisprudență constantă și amplă în cereri identice sau similare care stabilesc faptul că nu a există nicio încălcare a Convenției. Cererea poate fi vădit nefondată și în cazul în care nu ați prezentat suficiente probe în sprijinul faptelor și încălcărilor expuse.
Înainte de a fi respinsă ca vădit nefondată, cererea va fi supusă unui examen mai amănunțit al acesteia sub aspectul fondului.
7. Existența unui prejudiciu important
Absența unui prejudiciu important poate duce la respingerea ca inadmisibilă a cererii dvs. Criteriul care se are în vedere la aprecierea acestei condiții este impactul financiar semnificativ.
Totuși, condiția nu se va aplica în cazul în care este în discuție un drept intangibil (de exemplu, dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii). De asemenea, nu va fi respinsă pe acest motiv nicio cauza atunci când respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și Protocoale sale cere un examen pe fond al cererii, în cazul în care cauza nu a fost examinată corespunzător de o instanță.
Curtea a introdus, prin jurisprudența sa, criterii de identificare a „pragului” aplicării prejudiciului important: natura dreptului care se pretinde a fi încălcat, gravitatea pretinsei încălcări, consecințele pretinse încălcări, situația personală a reclamantului.
Autor Cocirlau Andrei
Referințe: