La 1 septembrie 2022, în cauza Piperea contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărât că plângerea domnului Piperea este inadmisibilă.
Ce s-a întâmplat?
Reclamantul, domnul Gheorghe Piperea, este avocat și profesor universitar. În România, la data de 16 martie 2020, a fost declarată stare de urgență. 2 luni mai târziu, la data de 18 mai 2020, Guvernul României a declarat stare de alertă. Starea de alertă a fost prelungită, în mod repetat, până la 8 martie 2022.
Domnul Piperea, profesor de drept comercial, s-a plâns de faptul că măsurile anti-COVID (distanțarea socială, purtarea măștii, etc) au fost inadecvate și lipsite de necesitate. Plângerea a fost întemeiată pe art. 8 din Convenție (dreptul la viață privată) și pe art. 2 §1 din Protocolul nr. 4 (libertatea de circulație). Reclamantul a învederat faptul că declararea stării de alertă în România a contribuit la îngrădirea libertății sale de circulație și la violarea dreptului său la respectarea vieții private. Reclamantul a învederat Curții faptul că dreptul la viață privată i-a fost îngrădit deoarece măsurile anti-covid prevedeau, în anumite circumstanțe, obligația de a completa o declarație pentru cei care părăseau domiciliul. Declarația trebuia să conțină destinația, durata și motivul deplasării, precum și alte informații personale.
Ce a decis Curtea?
CEDO a respins plângerea ca inadmisibilă deoarece aceasta a avut o formulare prea abstractă și nu a descris în concret modul în care reclamantul a fost afectat de măsurile anti-COVID. Curtea a considerat că plângerea nu îndeplinește condițiile de admisibilitate de la art. 34 și 35 din Convenție.
Nota redacției: Acest lucru nu înseamnă că domnul avocat Piperea nu a avut dreptate ci că, cel mai probabil, cauza a avut un viciu de procedură.
Sursa: Comunicat de presă ECHR
Photo by Tingey Injury Law Firm on Unsplash
2 răspunsuri
Dl. profesor / avocat Piperea are dreptate în multe privințe (Covid, bănci etc.) cu impact social. Numai că dl. Piperea, în oricare din calitățile sale, (din păcate, poate) nu este un reprezentant al interesului public/național. Prin urmare, din ce am citit în mențiunile Dvs., cauza a fost respinsă pe fond, practic pentru insuficienta motivare a interesului direct și personal al petentului în promovarea acesteia.
Potrivit legii, toții avocații au un rol fundamental în promovarea și apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale omului. Acest obiect este prevăzut la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 51/1995:
„(2)Avocatul promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale omului”.
Nu trebuie să fim funcționari publici ca să promovăm interesul public și drepturile omului. În democrațiile funcționale, avocații sunt foarte implicați din punct de vedere social. De-a lungul istoriei, avocații au fost de multe ori promotorii unor schimbări fundamentale în societate. De exemplu, Uniunea Europeană a fost fondată de un avocat. Probabil ați auzit de Robert Schuman, nu?
O zi bună,
Av. Ruxandra SAVA