Este o asigurare de sănătate obligatorie în acord cu drepturile omului? În decizia în cauza De Kok împotriva Olandei (cererea nr. 1443/19), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat, în unanimitate, cererea inadmisibilă. Decizia este definitivă. Reclamantul s-a plâns de obligația de a cumpăra o asigurare medicală de bază în Țările de Jos și de consecințele faptului că nu a făcut acest lucru. Curtea a considerat că un stat are motive legitime pentru a obliga cetățenii să încheie o asigurare medicală.
Faptele principale
Reclamantul, Cedric Anakha de Kok, este un resortisant olandez care s-a născut în 1995 și locuiește în Rotterdam (Țările de Jos).
În Țările de Jos este obligatorie încheierea cel puțin a unei asigurări de sănătate de bază, care acoperă, printre altele, asistența medicală de familie, asistența specializată, spitalizarea și medicamentele convenționale. De asemenea, este posibil să se încheie o asigurare suplimentară de sănătate, care ar putea acoperi, de exemplu, tratamentul homeopatic.
Obligația de a încheia o asigurare medicală de bază este prevăzută prin lege, iar legea prevede amenzi pentru cei care nu dețin o astfel de asigurare.
În 2015, reclamantul a fost amendat de Institutul Național de Sănătate pentru că nu avea asigurare de sănătate de bază. El s-a opus, dar Institutul a respins această obiecție, cu referire la motive de interes public. Ulterior, Institutul Național de Sănătate a încheiat o asigurare de sănătate de bază în numele reclamantului, la un cost de 122,33 euro pe lună.
Reclamantul s-a adresat instanțelor de judecată, însă a pierdut. Instanțele naționale au considerat că obligația de a deține o asigurare de sănătate de bază nu contravine drepturilor omului.
Hotărârea CEDO. O asigurare de sănătate nu încalcă dispozițiile Conveției
CEDO a considerat că nu a fost încălcată Convenția privind drepturile omului.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a dreptului la viață privată (art. 8 din Convenție), CEDO a observat că obligația de a încheia o asigurare medicală era prevăzută în lege și că ca această obligație urmărea scopuri legitime: asigurarea accesului la facilități medicale adecvate, prevenirea neasigurării persoanelor, protecția sănătății, protecția drepturilor altor persoane.
În concluzie, Curtea a considerat că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție.
